miniatura|Femeie predând geometrie. Pedagogia (din greacă: παιδεια paideia = creștere, formare resp. pais = băiat, copil + agein = a conduce) e denumirea tradițională pentru disciplina științifică care se ocupă de educație. Este teoria și practica metodelor pentru obținerea unui proces de învățare într-un cadru instituțional.
Pedagogia este știința și arta educației. Pedagogia cibernetică este o disciplină pedagogică modernă care studiază principiile și legile modelului educativ cu metode cibernetice.Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972. După dicționarul Merriam-WebsterDefinition of PEDAGOGY, în: Merriam-Webster, pedagogia este deseori descrisă ca fiind arta, știința de a învăța (pe alții). (Eliptic, familiar) Facultate care pregătește specialiști în știința pedagogiei.Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016.
Pedagogia constă în cercetarea și aplicarea celor mai bune metode de educare a copiilor, tineretului și adultului. Așa cum s-a menționat mai sus, este știință și artă în același timp: se prezintă ca știință prin cercetările pe care le efectuează în colaborare cu celelalte științe (biologie,psihologie, sociologie etc.) și apare ca artă prin aplicarea adevărurilor descoperite.Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978.
Pedagogia socială constituie o orientare în pedagogia contemporană care consideră educația ca un proces de formare conștientă a omului în, prin și pentru societate. Sinonim : sociologia educației.
Variante ale pedagogiei Există o serie de variante/diviziuni ale pedagogiei în funcție de diferite criterii: pedagogia generală incluzând toate teoriile privitoare la educație și instruire; pedagogie experimentală - abordarea într-un plan al încercărilor și controlului sistematic și științific a diferitelor metode formale și informale de formare a omului; pedagogie specială care se ocupă de diferite categorii de inadaptați (deficienți senzoriali și motorii). Din punct de vedere al subiecților cu care operează se deosebesc o pedagogie a copilului, a adolescentului, a tineretului, a adultului. Mai recent s-a dezvoltat pedagogia socială care se ocupă cu o vastă gamă de probleme privind diferite compartimente ale vieții sociale și influența lor asupra procesului instructiv-educativ. Prelungirea învățământului și necesitatea învățării neîntrerupte pe toată durata vieții a determinat apariția unei pedagogii a educației permanente.
Pedagogi thumb|Monumentul lui PestalozziJohann Heinrich Pestalozzi (n. 1746 – d. 1827) este un pedagog, educator și filosof elvețian. în Zürich Comenius - Jan Amos Komenský (1592 - 1670) Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) Condorcet (1743-1794) Johann Heinrich Pestalozzi (1746-1827) Friedrich Fröbel (1782-1852) Paul Robin (1837-1912) Sébastien Faure (1858-1942) Georg Kerschensteiner (1854-1932) Francisco Ferrer (1859-1909) John Dewey (1859-1952) Rudolf Steiner (1861-1925) Maria Montessori (1870-1952) Ovide Decroly (1871-1932) Edouard Claparède (1873-1940) Janusz Korczak (1878-1942) Adolphe Ferrière (1879-1960) Roger Cousinet (1881-1973) Alexander Sutherland Neill (1883-1973) Anton Makarenko (1888-1939) Célestin Freinet (1896-1966) Carl Rogers (1902-1987) Andras Petö (1893-1961) Antoine de la Garanderie (1920-2010) Reuven Feuerstein (1921-...) Valeri Brainin (1948-...) Philippe Meirieu (1949-...)
Note
Lectură suplimentară I. Cerghit, etall, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, 2001 O istorie a pedagogiei universale și românești pînă la 1900'', Ion Gh. Stanciu, Editura Didactică și Pedagogică, 1977