Limba franceză (în franceză la langue française [la 'lɑ̃ɡ fʁɑ̃'sɛːz] sau le français [lə fʁɑ̃'sɛ]) este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile oïl.
Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de milioane de oameni fie ca limbă maternă, ca limbă secundă sau ca limbă străină, în țările membre, asociate sau cu statut de observatoare din Organizația Internațională a Francofoniei (OIF)Organisation Internationale de la Francophonie (accesat la 24 august 2018), precum și în alte câteva țări din afara acesteia, ca Algeria sau Statele Unite ale Americii. Nu există date precise nici despre cei care au franceza ca limbă maternă. Numărul lor este estimat la 110 milioaneLeclerc 2017, pagina Le français..
În clasamentul numărului de vorbitori ai diferitelor limbi, franceza este pe locul al VI-lea în lume și pe locul al II-lea în EuropaÉtat des lieux du français dans le monde (accesat la 24 august 2018).. Franceza este limbă oficială în 29 de țări, ocupând în această privință locul al II-lea după limba engleză.
Ca limbă străină, franceza este, după engleză, limba învățată de cele mai multe persoane (120 de milioane), în majoritatea țărilor.
5% din spațiul Internetului ar fi ocupat de limba franceză, fiind pe locul 6-8 printre limbile cele mai folositeDate prezentate la modul condițional de État des lieux du français dans le monde..
Franceza a evoluat din limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord a Galiei, devenind, în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot teritoriul Franței actuale și în regiuni limitrofe ale unor țări vecine. Începând cu secolul al XVII-lea, Franța și-a extins limba peste mări, în zone existente pe toate continentele, datorită expansiunii sale coloniale. Tot din secolul al XVII-lea și până la începutul celui de-al XX-lea, grație ponderii economice și culturii Franței, limba acesteia a fost principala limbă de comunicare internațională. Deși după Primul război mondial engleza a ocupat treptat locul I, franceza are în continuare un rol important în comunicarea la nivel mondial.
Clasificare
Limba franceză aparține ramurii galo-romanice a familiei limbilor romanice. Chiar dacă în Franța au fost vorbite o multitudine de limbi romanice, împărțite în două mari familii, limbi nordice (limbi oïl) și limbi sudice (limbi oc, care aparțin ramurii iberoromanice), nucleul limbii standard a fost cea vorbită în Evul Mediu la Paris și în împrejurimi, și adoptată de curtea regală. Aceasta s-a impus treptat în cadrul procesului de formare a statului centralizat francez, înglobând într-o sinteză elemente din toate celelalte, în principal din cele nordice.
Din cauza tendinței generale de centralizare care s-a manifestat în decursul istoriei Franței, celelalte limbi, neavând stadard, s-au eclipsat treptat, ajungând să fie considerate patois, adică graiuri, termenul francez având și o nuanță de sens depreciativă. Actualmente însă, lingviștii tind să le considere pe cele principale limbi apartePrintre acestea se numără, de exemplu, limba picardă, numită în mod curent ch’ti sau ch'timi, o limbă oïl vorbită în regiunea Nord-Pas-de-Calais, de către locuitorii acesteia, care își zic ch’tis. Exemplu de frază în ch’ti: Ch’ti qui est nin contint i’a qu’à v’nir ém vir, în franceză standard, Celui qui n’est pas content n’a qu’à venir me voir „Cel care nu e mulțumit nu are decât să vină să mă vadă”..
Codul limbii este fr respectiv fra sau fre (după ISO 639); pentru franceza veche (842 până la 1400), codul este fro și pentru franceza medie (cca. 1400 până la 1600) codul este frm.
Răspândire center|thumb|600px|Numărul francofonilor pe continente (în 2018) right|thumb|250px|Nivelul cunoașterii limbii franceze în Uniunea Europeană și în țările candidate, în 2005Europeans and their Languages (Europenii și limbile lor). Comisia Europeană, 2006 (accesat la 24 august 2018).
În țările europene membre ale OIF, cei mai mulți francofoni trăiesc în Franța (62,5 milioane), în Belgia (4,4 milioane) și în Elveția (3,8 milioane)Secțiune după Wolff 2010, în afara informațiilor din surse indicate separat.. Din celelalte țări vest-europene membre ale OIF, la aceste cifre se mai adaugă 1,2 milioane, iar din regiunea Valle d'Aosta din Italia, țară care nu este în OIF, încă 90.000. În țările din Europa Centrală și de Est sunt 6 milioane de francofoni. Dintre acestea se distinge România, cu 1,8 milioane.
thumb|250px|left|Comunitățile lingvistice din Belgia. Cu roșu, cea franceză
thumb|250px|left|Limbile vorbite în Elveția. Cu culoarea verde, limba franceză
Din țările OIF din Africa Subsahariană și din Maroc există date numai despre cei care știu și să citească și să scrie în franceză. Numărul acestora este de 31 milioane în Republica Democrată Congo, 10,3 milioane în Maroc, 7,3 milioane în Coasta de Fildeș, 7 milioane în Camerun, câte 3 milioane în Benin, Burkina Faso și Senegal, câte 2 milioane în Republica Congo, Guineea, Mali, Niger și Togo, câte 1,5 milioane în Republica Centrafricană și în Ciad.
Din mai multe țări OIF africane sunt date nu numai despre cei care știu să citească și să scrie în franceză, ci și despre cei care doar vorbesc limba. Din ambele categorii sunt în total 8,7 milioane de oameni, dintre care mai mulți în Tunisia (6,6 milioane) și Ghana (1 million). Aici se poate include și Algeria, care nu este membră a OIF, cu 11,2 milioane.
thumb|right|250px|Africa francofonă
thumb|left|200px|Bilet de metrou din Alger, cu text bilingv (arabă și franceză) thumb|right|200px|Placă bilingvă (arabă și franceză) cu nume de stradă în Alexandria
În țările OIF din Orientul Apropiat, cunosc franceza 0,3 milioane în Egipt și 0,7 milioane în Liban, iar în Israel, care nu este în OIF, se estimează între 0,3 și 0,7 milioane numărul cunoscătorilor de franceză.
thumb|left|250px|Indicator de localitate bilingv (arabă și franceză) în Liban
În zona Oceanului Indian sunt în total 1,9 milioane de francofoni, cei mai mulți în Madagascar (1 million).
În America de Nord, cei mai mulți francofoni trăiesc în Canada (9,6 milioane), iar în Statele Unite, care nu este în OIF, 2,1 milioane de persoane vorbesc franceza acasă, după cum formulează documentele recensământului din anul 2000.
left|250px|thumb|right|Distribuția limbii engleze și a limbii franceze în Canada
250px|thumb|left|Limba franceză în SUA. Proporția celor care vorbesc franceza acasă în comitatele locuite și de francofoni
250px|thumb|right|Indicator rutier bilingv (engleză și franceză) la o intrare în Louisiana
În regiunile din Marea Caraibelor aparținând Franței (insulele din Antilele Mici și Guiana), precum și în Haiti, țară membră a OIF, numărul francofonilor este de 1,9 milioane, dintre care 1,2 milioane în Haiti.
În țările din Indochina sunt în total 1,7 milioane de francofoni, iar în Oceania 0,5 milioane.
În afara cifrelor menționate mai sus, celor 220 de milioane de francofoni le mai aparțin încă 72 de milioane de persoane numite „parțial francofone”.
În ceea ce-i privește pe cei care au franceza ca limbă maternă, numărul lor este estimat la 77 de milioane în Europa, iar în Canada, unde rezultatele recensământului din 2006 dau date precise despre aceasta, numărul lor este de 6.817.650.
Statut
Din cele 29 de state suverane în care franceza este limbă oficială, în 13 ea este singura cu acest statut: Franța Benin Burkina Faso Congo Coasta de Fildeș Gabon Guineea Mali Monaco Niger Republica Democrată Congo Senegal Togo
În alte 16 state suverane, franceza este oficială alături de altă limbă sau alte limbi:
Belgia Burundi Camerun Canada Ciad Comore Djibouti Elveția Guineea Ecuatorială Haiti Luxemburg Madagascar Republica Centrafricană Rwanda Seychelles Vanuatu
Franceza este oficială și în 15 formațiuni administrativ-teritoriale care sunt state nesuverane în cadrul unor state federale, sau sunt teritorii autonome. În 6 dintre acestea, franceza este singura limbă oficială:
în Elveția: Cantonul Geneva Cantonul Jura Cantonul Neuchâtel Cantonul Vaud în Belgia: Comunitatea FrancezăÎn franceză Communauté française de Belgique, numită și Fédération Wallonie-Bruxelles (Federația Valonia-Bruxelles). în Canada: provincia Québec
În alte 11 teritorii, franceza este oficială alături de altă limbă sau alte limbi:
în Elveția: Cantonul Berna Cantonul Fribourg Cantonul Valais în Italia: regiunea Valle d'Aosta în Regatul Unit: provincia Guernsey provincia Jersey în India: teritoriul federal Puducherry în Canada: provincia Noul Brunswick Teritoriile de Nord-Vest teritoriul Nunavut teritoriul Yukon
Sunt și țări în care franceza nu este oficială, dar există reglementări juridice în legătură cu ea: În Statele Unite: În statul Louisiana, franceza poate fi folosită în învățământ, în justiție, în actele notariale și în media. În statul Maine, buletinele electorale pot fi redactate și în franceză, iar unii angajați ai statului, de exemplu pădurarii, sunt obligați să cunoască franceza. În Mauritius este permisă folosirea francezei în justiție, în învățământ și în media.
În alte țări, franceza nu are niciun statut juridic, dar în practică este folosită intens, mai ales în învățământ și în media. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze: În Tunisia se predau în franceză începând cu învățământul mediu științele exacte, economice, informatica și disciplinele tehnice. În Maroc se predă în franceză la mai multe facultăți din învățământul superior. În Algeria, învățământul științific și tehnic superior are loc în franceză. În Liban, invățământul este bilingv, arab-francez sau arab-englez. Al doilea caștigă treptat teren, dar primul este încă preponderent.
În fiecare țară arabă francofonă există presă în franceză, mai ales în Tunisia, Maroc și Algeria.
Franceza este una din cele șase limbi de lucru ale Organizației Națiunilor Unite, una din cele trei limbi de lucru ale Uniunii Europene, limba folosită pe plan intern la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, singura limbă oficială a Uniunii Poștale Universale și una din limbile oficiale a numeroase organizații internaționale.
În principalele țări francofone există și o legislație referitoare la limbă. În Franța este vorba de „legea Toubon” din 1994Loi du 4 août 1994 relative à l’emploi de la langue française (Legea din 4 august 1994 referitoare la folosirea limbii franceze) (accesat la 24 august 2018)., care prevede în ce documente și situații este obligatorie folosirea francezei: prezentarea bunurilor și serviciilor, informațiile destinate consumatorilor, inscripțiile și informațiile din locurile publice, contractele încheiate de persoane publice, contractele de muncă, ofertele de serviciu, documentele interne destinate salariaților în întreprinderi. Se prevede de asemenea că limba de predare în învățământ este franceza. Această lege conține și sancțiuni. În Comunitatea Franceză din Belgia există un decretDécret du 12 juillet 1978 (Decretul din 12 iulie 1978) (accesat la 24 august 2018). care prevede folosirea de termeni francezi în locul termenilor străini în documentele de interes public, dar respectarea sa nu poate fi urmărită, pentru că nu prevede sancțiuni. În Québec, deși nu este stat suveran, este totuși în vigoare Carta limbii franceze din 1977Charte de la langue française (accesat la 24 august 2018)., conform căreia franceza este limba oficială a provinciei.
right|250px|thumb|Indicator „oprire la intersecție” în Québec
Reglementare