Mite Kremnitz (), născută Marie Charlotte von BardelebenGrete Tartler, „Carmen Sylva și Mite Kremnitz, între Orient și Occident”, Însemnări Ieșene, an III, nr. 10, 2011, pp. 54-63 (pseudonime George Allan, Ditto and Idem), a fost o scriitoare și traducătoare germană, care a locuit în România. Este eroina romanului biografic al lui Eugen Lovinescu, Mite.Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. pp.419-420 A fost căsătorită cu doctorul Wilhelm Kremnitz, medic al familiei regale române,Stephan Sehlke, Pädagogen- Pastoren- Patrioten: Biographisches Handbuch zum Druckgut für Kinder und Jugendliche von Autoren und Illustratoren aus Mecklenburg-Vorpommern von den Anfängen bis einschließlich 1945, BoD – Books on Demand, Norderstedt, 2009, 9783837094978, p. 208 și cumnat al lui Titu Maiorescu.
Biografie Marie Charlotte von Bardeleben s-a născut pe 4 ianuarie 1852 în orașul Greifswald din Pomerania Inferioară. Tatăl său, (1819 – 1895), era profesor de chirurgie la , iar bunicul patern, Heinrich von Bardeleben, era cunoscut pentru câteva romane pe care le publicase. Mama sa, Augusta von Zumpt, era fiica marelui filolog și gramatician latinist . Soții Bardeleben au mai avut o fiică, Thea, născută la 23 august 1855.C. Popescu-Cadem, Document în replică , Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2007, ISBN 973-8369-21-5
Marie Charlotte, care prefera să fie numită Mite, a urmat studii de literatură, filozofie, pictură și canto, întâi la Greifswald, apoi la Berlin, unde familia s-a mutat în 1868, și ulterior în Anglia.Valentin Todescu, „Mite Kremnitz și Junimea” , Annales Universitatis Apulensis Series Philologica, v. 2, 2006
În 1868 Adolf Carl Heinrich von Bardeleben este numit professor de chirurgie la Universitatea din Berlin și șef al clinicii de chirugie la celebrul spital .Otto Hildebrand, „Bardeleben, Adolf von”. In Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Band 46, Duncker & Humblot, Leipzig 1902, S. 214 Mutarea la Berlin a fost un prilej pentru a relua legăturile cu familia cumnaților săi Georg Bernhard Alexander Kremnitz, consilier de justiție, și Therese Ulrike Henriette, născută Zumpt, sora Augustei von Zumpt. Titu Maiorescu a fost o vreme profesorul de limba franceză al celor patru copii ai familiei Kremnitz: Clara, Helene Sophie Pauline, născută pe 6 martie 1844 la Stettin, în Pomerania, Herman și Wilhelm Bernhard, născut pe 28 mai 1842 la Stettin, cel care mai târziu va fi studentul preferat al profesorului von Bardeleben.FamilySearch™ International Genealogical Index v5.0 pe Web site of The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints
În 1868 Augusta von Bardeleben moare, iar profesorul von Bardeleben se recăsătorește, după numai câteva luni, cu nepoata sa Helene Kremnitz, cu 25 de ani mai tânără. Moartea mamei sale și căsătoria tatălui cu verișoara ei sunt la originea contradicțiilor ulterioare între Mite și membrii familiei Kremnitz.
Pe 15 octombrie 1872,Dr. med. Wilhelm KREMNITZ pe situl Eine Große Familie - Your Online Genealogy la 20 de ani, Mite se căsătorește cu Wilhelm Kremnitz. La invitația lui Titu Maiorescu, deja căsătorit cu Clara Kremnitz, cuplul face în 1873 o vizita în România, la Iași, iar în ianuarie 1875 cei doi se stabilesc la București.
În România Wilhelm și Mite Kremnitz reușesc o integrare perfectă în societatea românească. Wilhelm Kremnitz își deschide un cabinet medical, devine medic secundar și apoi, din 1889, medic primar la Spitalul Brâncovenesc.Ion Nuță, Prefața la romanele Mite și Bălăuca de Eugen Lovinescu, vol. 20 din Colecția Eminesciana, Editura Junimea, 1980 În cursul Războiului de Independență doctorul Kremnitz coordoneză un spital militar instalat în Gara Cotroceni.Pagina Regina Elisabeta pe situl Muzeului Național Peleș Devine din ce în ce mai cunoscut și ajunge medic al familiei regale a României, urmând calea mentorului și socrului său care era foarte apreciat de Kaiserul Wilhelm I și care a fost medicul împăratului Frederic al III-lea al Germaniei, un alt membru al casei de Hohenzollern.
Legăturile familiale cu Maiorescu, apropierea de familia regală, Mite Kremnitz fiind doamnă de companie a reginei Elisabeta, și talentul literar al Mitei le-au facilitat intrarea în lumea intelectuală a Bucureștiului. Mite Kremnitz a participat la reuniunile literare ale Junimii unde i-a cunoscut pe Eminescu, Iacob Negruzzi, Ion Slavici, Nicolae Gane, Theodor Rosetti și Petre Carp.
Wilhelm și Mite Kremnitz au avut doi fii: Georg-Titus, născut la 15 septembrie 1876 la București, și Emanuel (Manoli), născut în 7 octombrie 1885 la Peleș.Georg Kremnitz, „Mite Kremnitz und ihre rolle in den deutsch-rumäniscgen Beziehungen”, in Rumänien und Europa: Transversale: Kolloquium der Humboldt-Universität zu Berlin in Zusammenarbeit mit dem Rumänischen Kulturinstitut Titu Maiorescu, Maren Huberty & Michèle Mattusch Editors, Humboldt-Universität Berlin, Frank & Timme GmbH, 2009, ISBN 9783865962706, 443 pagini, pp. 121 - 134Immatrikulation von Emanuel Kremnitz, Rostocker Matrikelportal, Universität Rostock
Wilhelm Kremnitz moare la 31 iulie 1897 la Peleș datorită unei crize cardiace în timp ce-l îngrijea pe prințul moștenitor Ferdinand bolnav de tifos exantematic. În semn de recunoștință a fost înmormântat pe domeniul regal, pe partea Bucegilor dinspre șoseaua Sinaia – Poiana Țapului, în apropiere de cascada Urlătoarea.Stelian Tăbăraș, Eroi „mărunți” , Revista Luceafărul, n° 2, 2009 Recent, mormântul a fost mutat în parcul localității.
Reîntoarcerea la Berlin Deși viața în România îi era asigurată, având o rentă anuală acordată de regele Carol I, după moartea soțului ei Mite Kremnitz preferă să se întoarcă la Berlin considerând că posibilitățile de a acorda o bună educație fiilor săi sunt mai favorabile în Imperiul German. Georg-Titus a urmat o școală de ofițeri și a devenit ofițer de carieră iar Emanuel a urmat studii medicale, fiind totodată atras de literatură.Petrea Lindenbauer și Ilie Rad, „Construcția europeană este în același timp și șansă și pericol - De vorbă cu Prof. Georg Kremnitz”, interviu, Tribuna, nr. 70, 1-15 august 2005, pp. 6-8 El a colaborat, între altele, la revista satirică germană SimplicissimusEmanuel Kremnitz, „Aus der Sommeschlacht”, Simplicissimus , 22.10.1918 Jg. 23, Heft 30, Seite 370 și a publicat un volum de pasteluri. A decedat la 45 de ani în urma unui accident de automobil.
Deși era mistuită de dorul de România, păstrând contacte strânse cu reprezentanți ai comunității române din Berlin, rezidenți sau doar în trecere, și având o corespondență sustinuță cu personalități din România, Mite Kremnitz revine pentru o scurtă periodă doar în anul 1912.
Bolnavă, Mite Kremnitz s-a stins din viață la data de 18 iulie 1916. A fost înmormântată la Berlin, mormântul fiind însă distrus în cursul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial.
Indirect însă, legăturile Mitei Kremnitz cu România vor fi reluate în decursul Primului Război Mondial. Cei doi fii sunt înrolați în Armata Imperială și intră în România cu trupele de ocupație ale Puterilor Centrale, acțiunile lor balansând între datoria de militar al armatei prusace și dorinta de a fi de folos culturii române și României în general. Georg-Titus Kremnitz, ofițer al Statului Major al armatei germane, a făcut parte din delegația care i-a propus lui Titu Maiorescu să formeze un guvern antidinastic, de ocupație, propunere declinată de acesta. Pe de altă parte, el a permis recuperarea manuscriselor Fondului de Slavistică al Bibliotecii Academiei, documente rechiziționate de armata bulgară și în curs de a fi transportate peste Dunăre. Căpitanul Emanuel Kremnitz, deși a fost un timp șeful cenzurii,Lucian-Vasile Szabo, Ioan Slavici – „spion” și „trădător” , România Literară, n° 8, 2012 este cel care a salvat, în 1916, arhiva lui B. P. Hasdeu de la Câmpina.
Activitatea literară Mite Kremnitz a tradus poeziile lui Eminescu Dorința, Peste vârfuri în limba germană, a publicat o culegere de basme românești, iar din germană a tradus poeme și proze ale reginei Carmen Sylva. A scris piese de teatru și romane împreună cu Carmen Sylva pe care le-au semnat cu pseudonimul Ditto und Idem. De altfel, a fost și doamnă la curtea reginei Elisabeta de Neuwied. A colaborat cu regele Carol I al României la redactarea Memoriilor acestuia.
Arhiva Mite Kremnitz, conținând documentele ce au putut fi salvate din locuința din Berlin, bombardată în cel de-al Doilea Război mondial, a fost donată Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca de către Georg Kremnitz, strănepotul Mitei Kremnitz, profesor la Institutul de Romanistică al Universității din Viena. Filologul clujean Octavian Șchiau, cu ajutorul căruia a fost realizată această donație, a publicat câteva studii referitoare la documentele ce constituie acum „Fondul Mite Kremnitz”. Printre aceste documente se găsește și faimosul album roșu, cadoul făcut de Eminescu Mitei cu ocazia aniversării acesteia din 1879.
Mite Kremnitz și Eminescu Mite Kremnitz îl cunoaște pe Eminescu care venise la București ca redactor la ziarul Timpul. Pentru că poetul se confrunta cu mari dificultăți materiale, Mite Kremnitz, dorind să îl ajute cumva, lua lecții particulare de română de la el. Mihai Eminescu era deja un cunoscut al familiei Kremnitz, fiind invitat în fiecare an să își petreacă sărbătorile de Crăciun aici.
Atitudinea poetului trădează faptul că el nu iubea o femeie reală, ci imaginea ideală a feminității pe care o proiectase liric.
Opera Traduceri Rumanische Märchen (Basme românești), Leipzig, 1882 Carmen Sylva. Rumänische Dichtungen (Poeme românești), deutsch von Carmen Sylva, hrsg. und mit weiteren Beiträgen versehen von Mite Kremnitz, 1. Auflage, Kröner, Leipzig, 1881; traduceri în colaborare cu Carmen Sylva) din opera lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Th. Șerbănescu, etc. Carmen Sylva. Rumänische Dichtungen, deutsch / von Carmen Sylva; hrsg. und mit Weiteren Beiträgen versehen von Mite Kremnitz. 2-e Aufl. Bonn: Verlag von Emil Strauss Neue rumänische Skizzen (Noi schițe românești), 1881
Lucrări cu caracter istoric, biografii, memorialistică Rumäniens Anteil am Kriege 1877-78 (Participarea României la războiul din 1877-1878), Leipzig și Bonn, 1882 König Karol von Rumänien. Ein Lebensbild (Regele Carol de Romania. O biografie), biografie, 1903 Regele Carol al Romaniei, reeditare, Editura „Porțile Orientului”, Iași, 1995, ISBN 9739645739, 160 pagini Carmen Sylva. Eine Biographie (Carmen Sylva. O biografie), Haberland Verlag, Leipzig, 1903 Maria, Fürstin Mutter zu Wied, Prinzessin zu Nassau. Ein Lebensbild (Maria, mama Prințesei de Wied, Prințesă de Nassau. O biografie), E. Haberland, Leipzig, 1904; biografia Mariei de Wied, Prințesă de Nassau (29 ianuarie 1825 – 24 martie 1902), mama reginei Elisabeta. Flüchtige Erinnerungen an M. Eminescu, Bukarest, 1893
Nuvele, romane George Allan, Fluch der Liebe (Blestemul iubirii), cinci nuvele, Friedrich Verlag, Leipzig, 1881 Dito und Idem, Aus der rumänischen Gesellschaft (Din societatea românească), două romane, Kröner, Leipzig și Bonn, 1882 Ein Fürstenkind (Un copil princiar), roman, Friedrich Verlag, Leipzig, 1883 Dito und Idem, Anna Boleyn, dramă istorică, Strauss, Bonn, 1886 (germ. scris în colaborare cu Carmen Sylva) Dito und Idem, Astra, roman epistolar, Strauss, Bonn, 1886 (germ. scris în colaborare cu Carmen Sylva) Astra, reeditare, Editura Humanitas, București, 2011, ISBN 9789735033514, 236 pagini Dito und Idem, Feldpost (Poșta militară), roman epistolar, Strauss, Bonn, 1886 (gem. scris în colaborare cu Carmen Sylva) Dito und Idem, In der Irre (La voia întâmplării), povestiri, Strauss, Bonn, 1888 ( scris în colaborare cu Carmen Sylva) Dito und Idem, Rache und andere Novellen (Răzbunare și alte povestiri), Strauss, Bonn, 1889 (gem. scris în colaborare cu Carmen Sylva) Ausgewanderte (Emigranta), Kröner, Leipzig; 1890; Strauss, Bonn, 1890