Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui metalcu scop decorativ sau anticoroziv cu un alt metal al cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică. Numele de galvanizare provine de la descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).
Galvanizarea constă într-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se doi electrozi: un catodpolul negativ, unde se află metalul care urmează să fie acoperit cu un strat provenit din metalul de la anod (de ex. o placă de metal care va fi acoperită cu un strat de cupru sau nichel) și polul pozitiv sau anodunde se află metalul care cedează (ionii) stratul protector (de ex. cupru).
Curentul electric determină disocierea, transportul și depunerea ionilor de metal de la anod (cupru) la catod (metal), acest procedeu fiind numit galvanizarea metalului (acoperirea metalului cu un strat uniform de cupru). Intensitatea curentului influențează într-un raport direct proporțional stratul de cupru depus prin galvanizare.
Există și procedee de microgalvanizare utilizate în litografie sau la obiecte de artă.
Note
Bibliografie I. G. Murgulescu, O. M. Radovici, Introducere în chimia fizică vol IV Electrochimia, Editura Academiei, București, 1986 L. Oniciu, Chimie fizică-Electrochimie, Editura Dacia, Cluj, 1977
Categorie:Electrochimie Categorie:Tratamente de suprafață (tehnică) Categorie:Procese chimice Categorie:Protecție anticorozivă