Nike, Inc. este o firma americană care comercializează diverse articole sportive și vestimentare. Avea în anul fiscal 2009 o cifră de afaceri de 19,3 miliarde $.
Compania a fost fondata pe 25 ianuarie 1964 ca Blue Ribbon Sports de către Bill Bowerman și Phil Knight, și a devenit oficial Nike, Inc la 30 mai 1978. Compania ia numele de la Nike (greacă Νίκη, pronunțat [nǐ ː kɛ ː]), zeița greacă a victoriei. Nike comercializează produsele sale sub marca proprie, precum și Nike Golf, Nike Pro, Nike +, Air Jordan, Nike Skateboard Bowerman și Philip H. Knight.Nikebiz : Company Overview : History : 1960s . Nike, Inc. Accesat la 12 august 2010.
Acuzațiile
Nike a fost acuzat de utilizarea atelierelor la începutul anilor 1970, atunci când a fabricat producție în Coreea de Sud, Republica Populară Chineză și Taiwan. Cu economiile dezvoltate, muncitorii au devenit mai productivi, salariile au crescut, și mulți lucrători s-au mutat la locuri de muncă mai bine plătite. Sindicatele au câștigat, de asemenea, mai multă influență. Nike a găsit oferte de muncă mai ieftine în Indonezia, Republica Populară Chineză și din Vietnam, pe care sindicatele le-a interzis . În aceste țări, atunci când muncitorii au cerut drepturi și beneficii suplimentare, fabricile Nike s-au închis și s-a mutat la o altă locație care să le permită să continue să funcționeze la un cost redus. De-a lungul anilor 1990, Nike a fost puternic criticat pentru vânzarea de bunuri produse în ateliere. Ei au negat inițial pretenții împotriva lor. Cu toate acestea, în 2001, directorul Nike Todd McKean a declarat într-un interviu că "atitudinea inițială a fost," Hei, noi nu deținem fabrici. Nu controla ceea ce se întâmplă acolo. „Destul de sincer, cred că a fost un fel de mod iresponsabil de a aborda aceasta. Am avut oameni acolo în fiecare zi, uita la calitate. În mod clar, am avut efectul de levier și responsabilitatea cu anumite părți ale afacerii, așa că de ce nu alții?” În 2005, protestatarii de la peste 40 de universități au cerut ca instituțiile lor recomandă companiile care folosesc munca "sudoare-free", spre deosebire de Nike. Multe dintre grupurile anti-sweatshop sunt elev-a condus, cum ar fi studenții Unite împotriva ateliere. De la Universitatea Brown, Nike a mers atât de departe ca trăgând dintr-un contract cu echipa de hochei pe gheață de femei din cauza eforturilor depuse de un grup de student activist care a vrut un cod de conduită pus în aplicare de către companie. Acest cod a declarat că Nike ar trebui să aibă un sistem de monitorizare a condițiilor de muncă din fabricile în care uneltele Collegiate Athletic este made.Team Sweat este una dintre cele mai mari grupuri care urmărește în mod special și proteste împotriva Nike. Sweat echipa este "o coaliție internațională de consumatori, investitori și lucrători angajat pentru a pune capăt nedreptăților din ateliere Nike din întreaga lume, înființată în anul 2000 de către Jim Keady. Keady cercetat practicile de muncă Nike, în timp ce la școală absolvent de la Universitatea St John din New York. Keady dublat ca antrenor de fotbal de la Universitatea St John, și în timp ce efectuarea cercetării sale despre Nike, școală semnat un contract de 3.5 milioane dolari cu Nike, forțând toate sportivi și antrenori să aprobe Nike. Keady a refuzat public să sprijine Nike și a fost forțat să demisioneze în 1998. Din moment ce a demisionat, Keady a făcut cercetări originale în efectele ateliere Nike. El a călătorit în Indonezia, a lucrat într-o fabrică Nike, și a trăit pe la 1.25 dolari salariu. (Worker drepturile Consortium) (WRC) este formată din elevi, membri de sindicat, precum și de grupurile pentru drepturile altor lucrătorilor. Consorțiul organizează conferințe pentru a introduce aspecte legate de angajați în întreaga lume și a discuta despre posibile soluții.
Investigațiile fabricilor
Grupuri de advocacy de obicei se angajeze în căutarea la condițiile de fabrici în care produsele Nike, Inc sunt realizate ca o modalitate de a înțelege problemele mai bine. De-a lungul anilor 1990, Nike a înregistrat o creștere rapidă după ce s-au mutat ramurile lor primare de producție de peste mări. Profituri record de rupere au fost raportate și numărul de fabrici a crescut pentru a satisface cererea consumatorilor pentru produse de Nike. Angajații au fost de obicei locuitorii săraci din zona din jurul fabricii în căutarea pentru orice fel de venit. Șefii de fabrici au fost contractori Nike, care de multe ori au trăit în America sau Europa si nu au avut nici un fel de relații cu angajații lor. Datoria de supraveghere a fost dat un muncitor la o fabrică de nivel superior. Autoritatea de supraveghere a inclus aplicarea regulilor lucrătorii trebuie să urmeze și asigurându-vă că acestea au fost performante la standarde optime Concluziile investigațiilor fabricii arată că supraveghetorul depășește de multe ori sarcinile lor. Legile care protejează lucrătorii sunt ignorate în favoarea reducerii costurilor și scăderea standardelor de sănătate. Acest lucru este posibil deoarece liderii politici sunt achitate de către autoritățile de supraveghere din fabrică, în scopul de a limita interferențele guvernamentale. Liderii Mesajele transmise de unitățile militare și de poliție pentru a trece cu vederea condițiile în fabrici, astfel încât mediul ilegale ar putea rămâne deschisă și de funcționare. De asemenea, au fost avertizați să urmăriți pentru semne ale activismului muncii in apropiere de fabrici pentru a preveni muncitorii de la alinierea cu un altul pentru condiții mai bune.
Femeile reprezintă proporția mare de angajați din fabrică. Aproximativ 75 la 80% din totalul lucrătorilor sunt femei și o majoritate de cei care sunt în adolescență lor sau douăzeci precoce. Locurile de muncă sunt puține și poziții din fabrică sunt de multe ori singura sursă de muncă pentru aceste femei tinere. De locuri de muncă fabrică cere femeilor să lucreze timp de ore, variind de nouă-treisprezece ore pe zi, sase zile pe săptamâna. Ele sunt foarte limitate în perioada de timp care poate decola și sunt forțați să lucreze ore suplimentare de mai multe ori în timpul săptămânii. Salariul orar variază de la numai treisprezece cenți la douăzeci de cenți pe oră, adăugând la un total de aproximativ doi dolari pe zi. Această sumă este mai mică decât valoarea minimă nevoile fizice, care este cel mai mic posibil salariu o persoană poate câștiga și încă să fie capabil să mențină nevoile lor de bază Deși există mai multe femei angajate la fabricile, ele reprezintă minoritatea în. mai mari plătite și de supraveghere. Bărbații sunt dat o majoritate covârșitoare poziția de supraveghere și ele sunt adesea mai vechi de treizeci de ani. Cazurile de abuz angajat de către autoritățile de supraveghere au fost găsite în mai multe fabrici. Utilizarea pedepselor corporale pentru a menține lucrătorii în linie a fost citat de mai multe ori. Într-un caz, un muncitor a avut gura cu bandă adezivă închis după ce s-a mutat într-o poziție incorectă. Alte nelegiuiri includ forțarea lucrătorilor de a rula în cercuri din afara in soare.
Eforturile de advocare
Obiectivele de grupuri de advocacy transnaționale care lucrează în numele angajatii Nike sunt pentru a permite lucrătorilor pentru a obține salarii mai mari, îmbunătățirea condițiilor de lucru ale fabricilor, să le permită să organizare, și să câștige respectul de angajatorii lor. Eforturile globale au crescut informațiile fiind repartizate cu privire la condițiile de Nike magazine de dulciuri. Țări precum Olanda, Germania, Franța și Belgia, unde nu există fabrici Nike, au filiale ale organizațiilor care lucrează în condiții mai bune din fabrică. În țări precum Indonezia, Thailanda, Mexic, și Cambodgia, în cazul în care fabricile sunt comune, organizații non-guvernamentale împinge eforturile anti-Nike de informare a publicului prin intermediul mass-media a mediului de lucru în fabrici. Several well-known advocacy groups are the Global Exchange (United States), Christian Aid (United Kingdom), The Ethical Shopper (New Zealand), and the Clean Clothes Campaign (Europe).
Mai multe grupuri de advocacy bine-cunoscute sunt schimb la nivel mondial (Statele Unite), Christian Aid (Marea Britanie), Shopper etic (Noua Zeelandă), și curăța hainele Campania (Europa).
Există mai multe tipuri de grupuri de advocacy, de la organizații pentru drepturile omului, a grupurilor religioase, asociațiilor de muncă. Fiecare are diferite motive pentru susținerea muncitorilor din fabrică, dar ei lucrează împreună pentru a îmbunătăți condițiile de muncitori. Grupuri de advocacy funcționează prin donatii, de strângere de fonduri, și, în unele cazuri, finanțarea guvernamentală O majoritate dintre ei a crea informaționale mână-outs pe care le distribuie cetățenilor prin e-mail sau la evenimente.. Nu a fost o creștere rapidă în utilizarea internetului ca mijloc de distribuire a informațiilor între grupuri de advocacy. Răspândirea de știri dincolo de granițele naționale permite grupurilor să se mobilizeze și să unifice campanii.
Una dintre cele mai populare forme de protest este Nike Ziua Internațională Mobilizare, în care protestatarii din întreaga lume să ia un rol activ în îmbunătățirea condițiilor pentru muncitorii din fabrică Nike. La magazine Nike, cum ar fi cele din San Francisco și New York City, protestatarii au fost pamflete în afara și înmânat clienților care descriu condițiile de fabrici în care produsele Nike sunt făcute. Deși aceste proteste nu includ în mod normal violență, în San Francisco, la începutul anilor 1990, protestatarii au luat cu asalt magazinul, distrugând mii de dolari de mărfuri și deteriorarea unui simbol Nike Swoosh agățat afară. Protestatarii s-au luat sub arest și a trebuit să plătească pentru prejudiciul cauzat, dar nu au fost acuzați de activități criminale.
Principalul obiectiv al eforturilor politice în țările care casa de fabrici este o creștere a salariului minim pentru lucrători. În Indonezia, alte eforturi legislative incluse limite privind cantitatea de ore, o persoană poate lucra pe zi, perioadele de repaus mandat, Cerințele minime de vârstă, și un concediu de maternitate pentru femei Aceste reforme nu sunt întotdeauna puse în aplicare, dar introducerea lor indică o mișcare față de lucrătorii suplimentare "beneficii.. Restricții cu privire la activismul de muncă și sindicatele limitează cantitatea de lucrători unificare poate dezvolta în fabrici. Aceste legi împiedică lucrătorii de la a fi capabil să organizeze proteste și greve. Când legile în Indonezia au fost ridicate la sfarsitul anilor 1980, muncitorii din fabrică și organizațiile non-guvernamentale au organizat mai multe greve la fabricile Nike protesta condițiile proaste de muncă. Organizațiile de asemenea, a lucrat cu aliații internaționale, cum ar fi Statele Unite ale Americii pentru a aduce de conștientizare în străine, și de multe ori bogate, țări. Aceste aliații prevăzut consilier pentru muncitorii care nu au fost plătite în timp ce în grevă. Organizațiile non-guvernamentale din țară au un impact mai redus asupra opinia guvernului lor de protest, dar grupurile din afara țării au o politică mai puternică trage din cauza averii lor.
Counter-critică
William Stepp, de la Institutul Mises, a susținut că salariul minim este arbitrară și cauzele șomajului. Stepp continuă mai departe, afirmând că muncitorii nu au fost exploatate și în mod clar a primit beneficii de lucru la fabricile "de la servici în fiecare zi, și prin acceptarea unui salariu pe baza de comun acord-upon punct de vedere." În plus față de plata, aceste beneficii includ physicals anuale cu, uniforme și îmbrăcăminte, un serviciu clinică și de sănătate, o cantină aprovizionat cu alimente, recreere și divertisment, și de transport. Cu toate acestea, Stepp a criticat Nike pentru asocierea sa cu Banca Mondială, care spune el este exploatator reală a țărilor din lumea a treia.