Educația în Suedia este obligatorie pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani, în funcție de anul nașterii. Anul școlar în Suedia durează de regulă de la sfârșitul lunii august până la mijlocul lunii iunie și este împărțit în două semestre de vacanța de Crăciun, care are loc între mijlocul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie.
Educația preșcolară este subvenționată și accesibilă tuturor familiilor. În anul în care copiii împlinesc șase ani, aceștia urmează clasa pregătitoare (), care are rolul de tranziție între grădiniță și învățământul obligatoriu.
Învățământul obligatoriu () cuprinde clasele I–IX și este comun pentru toți elevii, care studiază aceleași discipline de bază, cu excepția opțiunilor lingvistice. Majoritatea școlilor sunt administrate de municipalități, însă funcționează și școli independente finanțate public ().
Aproape toți elevii continuă studiile în învățământul secundar superior (), care durează trei ani. Există 18 programe naționale, împărțite între programe pregătitoare pentru învățământul superior și programe vocaționale. Pentru elevii care nu îndeplinesc cerințele de admitere în programele naționale sunt disponibile programe introductive. În 2018, aproximativ 16% dintre elevii care au finalizat clasa a IX-a nu erau eligibili pentru programele naționale.
Istorie Potrivit lui , numărul de studenți din Suedia a crescut lent între 1900 și 1947, a crescut rapid în anii 1950 și a scăzut după 1962, evoluție influențată în principal de schimbările demografice. Petterson evidențiază extinderea accesului la gimnaziu de la un segment social restrâns către populația generală, pe baza meritului academic, precum și rolul planificării economice centrale și al educației ca factor de creștere economică.Lars Petterson, "Some aspects of the expansion of education in Sweden." Economy and History 20.2 (1977): 69–91.
În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, creșterea cererii de educație a determinat intrarea unui număr tot mai mare de femei în corpul didactic. Până în anul 1900, aproximativ 66% dintre profesorii suedezi erau femei, multe dintre acestea predând în zone rurale izolate.
Școala primară În 1842, Parlamentul Suediei a introdus un sistem de învățământ primar de patru ani, cunoscut sub numele de . În 1882 au fost adăugate clasele a V-a și a VI-a, iar unele școli au oferit ulterior și clasele a VII-a și a VIII-a, denumite .
Învățământul obligatoriu a fost extins la șapte ani în anii 1930 și la opt ani în anii 1950. În 1962 a fost introdusă forma modernă a școlii obligatorii, care a stabilit nouă ani de școlarizare obligatorie.
Diagramă +Educația în SuediaTipul de educațieȘcoalăDenumireVârstăEducație postuniversitarăNivel de doctoratUniversitatea ()2-5 aniCercetare intitulată Colegiul Universitar ()2-5 aniAnul 4Vârstele variazăAnul 3Anul 2Anul 1Educație la nivel de masteratUniversitatea ()1-2 aniColegiul Universitar ()1-2 aniAnul 2Vârstele variazăAnul 1Educație la nivel de licențăUniversitatea ()2-3 aniColegiul Universitar ()2-3 aniAnul 3Vârstele variazăAnul 2Anul 1Învățământul secundar superiorGimnaziu/Liceu ()Clasa a 3-a18–19Clasa a 2-a17–18Clasa 116–17Învățământul primarȘcoala obligatorie ()Etapa superioarăClasa a 9-a15–16Clasa a 8-a14–15Clasa a 7-a13–14Etapa de mijlocClasa a 6-a12–13Clasa a 5-a11–12Clasa a 4-a10–11Etapa inferioarăClasa a 3-a9–10Clasa a 2-a8–9Clasa 17–8Educație de clasă preșcolarăClasa preșcolară ()Clasa preșcolară6–7Educație preșcolarăPreșcolar () 1–6
Școala gimnazială În 1905 a fost introdus pentru elevii care doreau să continue studiile după .
În 1968 a fost introdus actualul sistem de , structurat inițial în 22 de programe, vocaționale și teoretice. Reforma din 1991 a standardizat durata tuturor programelor la trei ani.
Grădiniță Grădinița este oferită tuturor copiilor ale căror părinți lucrează, studiază, sunt șomeri sau în concediu parental începând cu vârsta de un an. Începând cu vârsta de trei ani, toți copiii au dreptul la cel puțin trei ore de educație preșcolară pe zi, gratuit. Taxele pentru copiii care sunt la grădiniță mai mult de trei ore pe zi sau sub trei ani se bazează pe venitul familiei și pe numărul de copii. Prețurile variază de la gratuit până la un maxim de 1.425 SEK (135 € sau 150 USD) pe lună începând cu iulie 2019, cu tarife exacte stabilite de municipalitate.
Scopul este de a elibera părinții pentru a lucra, stabilind o bază pentru copiii care intră în școlarizarea generală și promovând valori fundamentale precum egalitatea tuturor oamenilor. Acest lucru se realizează prin activități pedagogice pregătite de educatorii de grădiniță, care implică adesea jocul, cântatul și desenatul. Educatorii de grădiniță ar trebui să includă mai multe momente educaționale în fiecare zi.
Școală generală Sistemul de învățământ din Suedia se bazează pe o școală generală de nouă ani (), cu frecvență obligatorie între șase-șapte și cincisprezece-șaisprezece ani.
Materii În școala obligatorie suedeză, fiecare elev urmează 16 materii obligatorii, care sunt, în ordinea timpului alocat: suedeză, matematică, educație fizică, engleză, lucrări manuale, muzică, arte vizuale, tehnologie, fizică, chimie, biologie, istorie, studii sociale, religie, geografie și economie domestică. Toate aceste materii sunt studiate în cele trei etape școlare: etapa inferioară (clasele 1–3), etapa medie (clasele 4–6) și etapa superioară (clasele 7–9).
În clasa a șasea, elevii pot alege și un curs opțional de limbă străină. Peste 85% dintre elevii din clasa a IX-a au studiat o a treia limbă în 2017. Toate școlile trebuie să ofere limbile spaniolă, franceză și germană. Unele școli oferă sprijin suplimentar la engleză și suedeză în locul cursului de limbă.
Există și un subiect opțional obligatoriu, nenotat, numit elevens val, în cadrul căruia elevii pot alege activități organizate de școală. Acest subiect a fost criticat pentru posibila utilizare ineficientă a timpului elevilor și profesorilor.
Notare În Suedia, elevii încep să primească note din clasa a 6-a, cu propuneri de a le schimba în clasa a 4-a. Înainte de clasa a 6-a, elevii primesc un Plan de dezvoltare individual (, IUP) care conține evaluarea profesorilor asupra cunoștințelor elevilor. Elevii au discuții regulate de dezvoltare cu profesorii lor, discutând cum să se îmbunătățească pe baza IUP-ului și notelor lor.
Sistemul de notare în școala obligatorie folosește notele A, B, C, D și E ca note de trecere și F ca notă de picare. B și D funcționează ca note intermediare, pentru situațiile în care un elev nu a atins toate obiectivele pentru C sau A, dar a atins majoritatea acestora. Dacă elevul nu poate fi notat, de exemplu din cauza absențelor extinse, elevul va primi o liniuță în loc de un F. O liniuță nu este considerată o notă. Dacă un elev este pe punctul de a primi un F la un anumit subiect sau curs, profesorul responsabil va notifica elevul și părinții acestuia. Dacă un elev primește un F, va primi o recenzie scrisă despre cum să se îmbunătățească.
Scorul total al elevului, utilizat pentru admiterea în școlile secundare superioare, se calculează prin conversia notelor în valori numerice și însumarea acestora: E = 10, D = 12,5, C = 15, B = 17,5 și A = 20. Scorul maxim posibil este de 340 pentru elevii care studiază 17 materii. Elevii pot avea 16 sau 17 note, în funcție de alegerea unui curs suplimentar de limbă. Cei care nu studiază o limbă străină sau studiază în schimb suedeză sau engleză suplimentar vor avea doar 16 note și un scor maxim de 320.
Cele șaisprezece materii utilizate pentru calcularea scorului trebuie să includă cele trei materii de bază: engleză, suedeză și matematică. Elevii care nu îndeplinesc aceste cerințe pot participa la programe introductive în școala secundară superioară (), fie pentru a dobândi competențe necesare accesului la programele naționale, fie pentru a dobândi abilități pentru integrarea pe piața muncii.
Teste naționale În clasele 3, 6 și 9, tuturor elevilor din li se administrează teste naționale. Scopul principal al acestora este asigurarea unei evaluări echivalente pentru toți elevii. Rezultatele testelor trebuie luate în considerare în mod special de către profesori la stabilirea notelor finale.
În clasa a 3-a, doar suedeza și matematica sunt testate, iar rezultatele nu sunt folosite pentru notare. În clasele 6 și 9, testele includ suedeză, matematică și engleză, iar în clasa a 9-a se mai testează o disciplină științifică și una din științele sociale.
Agenția Națională pentru Educație oferă și teste de evaluare similare testelor naționale, care nu sunt obligatorii și sunt disponibile pentru mai multe niveluri și materii.
Linii directoare privind violența În 2014, Agenția Națională pentru Educație a publicat linii directoare privind modul de acțiune al personalului școlar în cazul incidentelor de violență armată.
Alte tipuri de învățământ primar Există și alte forme de învățământ primar, precum școlile Sámi, școli pentru elevii cu dizabilități intelectuale, școli speciale pentru elevii cu dizabilități senzoriale, educația pentru adulți () și programe introductive pentru elevii care nu au finalizat educația obligatorie.
+Lista programelor naționale (2018)Numele românescNume suedezTipNumărul de studențiProcentul de studențiProgramul Științe SocialePregătitor55,43819.2%Programul De Științe NaturalePregătitor43,02814.9%Programul de Management al afacerilor și economiePregătitor41,43614.3%Programul TehnologicPregătitor28,1119.7%Programul De ArtePregătitor20,3257.0%Programul energie electrică și energieVocațional14,0764.9%Programul de construcții și construcțiiVocațional12,5344.3%Programul vehicule și TransportVocațional10,3683.6%Programul Sănătate și Asistență SocialăVocațional9,7353.4%Programul pentru copii și recreereVocațional8,5883.0%Programul de afaceri și AdministrareVocațional8,4892.9%Programul De Utilizare A Resurselor NaturaleVocațional8,4142.9%Programul ArtizanatVocațional6,3752.2%Managementul restaurantelor și Programul AlimentarVocațional4,8611.7%Programul De Tehnologie IndustrialăVocațional4,1441.4%HVAC și programul de întreținere a proprietățiiVocațional3,3221.2%Programul hotelier și turisticVocațional2,9631.0%Programul De Științe UmanistePregătitor2,3190.8%
Cursuri Toți elevii urmează cel puțin 2500 de puncte de cursuri. Unele dintre aceste cursuri sunt universale pentru elevii din toate programele. Aceste cursuri sunt cursurile de nivel 1 din fiecare dintre următoarele materii: engleză, suedeză, matematică, religie, educație civică, științe naturale și educație fizică. În programele pregătitoare sunt incluse și cursuri suplimentare de engleză, suedeză și matematică drept cursuri de bază.
Există, de asemenea, cursuri specifice programului și cursuri specifice orientării. Cursurile specifice orientării sunt cursurile pe care un elev le alege prin selectarea unei orientări în cadrul programului său. În cele din urmă, cursurile selectate individual sunt cursuri pe care elevul le alege liber.
Proiect de diplomă În toate programele din învățământul secundar superior, elevii sunt obligați să realizeze un proiect de diplomă. Acesta constă într-un proiect amplu în care elevii trebuie să planifice, să execute și să reflecteze asupra unei activități legate de domeniul studiat. Proiectul de diplomă este evaluat doar cu E (trecere) sau F (picare) și nu este inclus în valoarea de merit utilizată pentru admiterea în educația ulterioară.
Eligibilitate Pentru a fi eligibil pentru învățământul secundar superior, elevul trebuie să promoveze opt din cele șaisprezece materii pentru programele vocaționale și douăsprezece din șaisprezece pentru programele pregătitoare. De asemenea, elevul trebuie să promoveze cele trei materii de bază: matematică, suedeză și engleză.