Créteil este un oraș din suburbii, situat la aproximativ 5 km sud-est de Paris, prefectura departamentului Val-de-Marne din regiunea Île-de-France.
Comuna este sediul episcopiei de Créteil din 1966. În 2015, Créteil era a opta comună ca populație din regiunea Île-de-France și a doua cea mai populată din departamentul Val-de-Marne, după Vitry-sur-Seine.
Mic oraș cu un caracter rural până la al Doilea Război Mondial, Créteil a cunoscut o urbanizare intensă începând din 1955, odată cu construcția cartierului Mont-Mesly de către arhitectul Charles-Gustave Stoskopf, preambul al dezvoltării multor alte cartiere. Créteil a devenit reședința noului departament Val-de-Marne printr-un decret de aplicare din 1965 și a beneficiat atunci de un program urbanistic special numit „Nouveau Créteil”, care a inclus toate clădirile administrative aferente noului său statut: spitalul Henri-Mondor, prefectura, primăria și palatul de justiție.
Orașul se bucură de un patrimoniu natural de calitate, datorită în special lacului său de 42 de hectare, malurilor amenajate ale râului Marna și distincției „4 flori” cu mențiunea „Grand Prix”, obținută la concursul „Villes et Villages Fleuris” încă din 1984. Créteil dispune de un patrimoniu natural valoros, incluzând lacul său și zonele de promenadă de-a lungul Marnei. Cu 180 de hectare de spații verzi, printre care Île de Loisirs, Parcul Dupeyroux, Grădina Côte-d’Or și Parcul Brèche, comuna a optat pentru o vegetație diversificată, reunind 70 de specii diferite de arbori. Plante perene, graminee, bulbi și arbuști contribuie la înfrumusețarea orașului, datorită măiestriei grădinarilor municipali. În fiecare an, o tematică specifică ghidează conceperea și realizarea amenajărilor florale.
Distinsă cu labelul „4 Fleurs” încă din 1984, orașul a continuat să își îmbunătățească gestionarea spațiilor verzi prin integrarea unor metode horticole durabile, precum reducerea deșeurilor vegetale, înverzirea bazelor arborilor și utilizarea îngrășămintelor verzi. În 2022, Premiul național pentru strategia de amenajare peisageră a recompensat proiectul său de requalificare urbană și peisageră, parte a unei viziuni globale de modernizare și adaptare la provocările climatice.
Locuitorii sunt implicați în această inițiativă. O cartă a „Grădinarilor durabili” reglementează grădinile familiale, iar Concursul balcoanelor și caselor înflorite premiază locuitorii pentru contribuțiile lor la înfrumusețarea orașului. Evenimentul anual „Parcuri și grădini în sărbătoare” oferă grădini efemere, ateliere și expoziții de decorațiuni florale.
Geografie Localizare [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Créteil este situat în centrul departamentului Val-de-Marne, în inima aglomerației pariziene. Orașul se află la unsprezece kilometri sud-est (pe un azimut de 131°) de centrul Parisului (Punctul zero aflat pe esplanada Notre-Dame).
Comune limitrofe
Topografie
Créteil este situat pe un teren relativ plat, între văile Senei la vest și ale Marnei la est. De altfel, comuna este străbătută direct, pe limita sa estică, de râul Marna, care își încheie aici ultima meandră înainte de confluența sa cu Sena, la Alfortville.
Inundații semnificative ale râului Marna au marcat istoria comunei, în special în anii 1658, 1740, 1802, 1817, 1837, 1840, 1841, 1892, 1896, 1910, 1919, 1920, 1924, 1930, 1944, 1955, 1959 și 1970. Inundații majore ale Senei au avut loc, de asemenea, în 1830 și 1910. În așteptarea unei viitoare inundații centenare, care ar putea provoca pagube importante, orașul s-a dotat cu un lac urban artificial de aproximativ 40 de hectare, situat în sud-vestul comunei: lacul Créteil. Acesta este o fostă carieră transformată în lac la mijlocul anilor 1970.
Zona de câmpie aluvială este erodată de acțiunea râurilor Marna și Sena. Singura relicvă a erei terțiare este Mont-Mesly, situat în estul teritoriului comunal, fiind cel mai înalt punct al orașului, cu o altitudine de 74 de metri. Altitudinea minimă, înregistrată pe malurile Marnei, este de 31 de metri.
Climă În 2010, clima comunei era de tip oceanic al câmpiilor din Centru și de Nord, conform unui studiu a CNRS care se baza pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană în care comuna este expusă la un climat oceanic și se încadrează în regiunea climatică sud-vestică a bazinului parizian, caracterizată prin precipitații scăzute, în special în primăvară (120 până la 150 mm) și un iarnă rece (3,5 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 12,1 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,5 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 661 mm, cu 10,5 zile de precipitații în ianuarie și 7,7 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Choisy-le-Roi la 4 km distanță în linie dreaptă , este de 12,7 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 607,2 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Căi de comunicație și transport Créteil este deservit de autostrada A86, cunoscută și sub numele de „super-perifericul parizian”, care leagă orașul de A4 la nord și de A6 la vest. Trei noduri rutiere asigură accesul la comună: Créteil-Échat, Créteil-Centre și Créteil-Bordières.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Créteil este clasificată drept mare centru urban, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aceasta aparține unității urbane a Parisului, o aglomerație inter-departamentală care cuprinde 407 comune, dintre care face parte ca o comună din suburbii . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Toponimie Numele galic al orașului, Cristoilum, își are originea în numele unui gal Cristos și în sufixul -ogilum.
Istorie Preistorie
Câteva silexuri rare din Paleolitic au fost încă descoperite la începutul secolului al XX-lea pe teritoriul comunei. Perioada Neoliticului a lăsat mai multe urme, precum polizorul, care reprezintă mândria preistorică a orașului Créteil. Acest bloc de peste două tone era folosit pentru ascuțirea uneltelor de piatră.
Cel puțin două topoare neolitice au fost descoperite în zona Mont-Mesly. Unul dintre ele, un topor din jadeit, este expus la Muzeul Antichităților Naționale din Saint-Germain-en-Laye.
Dregând Sena în secolul al XIX-lea, au fost descoperite mai multe arme din epoca bronzului. Acestea sunt expuse la British Museum din Londra.
Antichitate La începutul secolului al XX-lea, Camille Jullian a emis ipoteza existenței unui domeniu gallo-roman la Mesly. Elementele arheologice rămase sunt însă rare. Totuși, descoperirea unor fragmente și monede la sfârșitul secolului XX susține ipoteza lui Jullian.
Primele mențiuni scrise referitoare la Créteil datează din perioada merovingiană, sub denumirea de Vicus Cristolium. Martyrologiul lui Usuard, din secolul al IX-lea, indică faptul că acest loc a fost martorul martiriului unui mare număr de creștini, menționând:
Se regăsește și forma Vico Cristolio. Acest toponim este format din prefixul crist și radicalul Olium, ambii de origine galică: „crist” însemnând „poiană”, iar „Olium” desemnând „creastă”.
Astfel, „poiana” de pe „creasta” Mont-Mesly exista deja înainte de romanizare, situată pe drumul care lega Parisul de Sens, traseu ce corespunde astăzi șoselei naționale 19.
O etimologie mai tradițională sugerează că termenul crist ar fi legat de Iisus Hristos, datorită creștinării timpurii a orașului Créteil și venerării sfinților Agoard și Aglibert, martirizați în jurul anului 400 d.Hr. Totuși, această legendă hagiografică este astăzi contestată de istorici, care o consideră un „montaj incoerent”.
Cu toate acestea, existența unei biserici la Créteil este considerată plauzibilă încă din secolul al V-lea.
Evul Mediu Sarcofage merovingiene și monede au fost descoperite în mai multe rânduri începând cu secolul al XIX-lea. Prezența unui atelier monetar este chiar atestată în zona portului fluvial din Créteil.
Un act din 1150 ne informează că moșia Mèche aparținea bisericii Saint-Germain-l'Auxerrois, în timp ce un act din 1178 precizează că moșia Mesly era subordonată mănăstirii Saint-Maur-des-Fossés.
Din punct de vedere arhitectural, turnul-clopotniță al bisericii Saint-Christophe pare să dateze din secolul al XI-lea, în timp ce restul bisericii a fost construit în secolul al XIII-lea. Porumbarul a fost ridicat în secolul al XIV-lea.
Satul medieval pare să se fi dezvoltat în interiorul unui zid de apărare solid, situat la intersecția a cinci drumuri. Urbanizarea s-a realizat de-a lungul acestor cinci axe, conferind localității forma unei stele cu cinci colțuri.
Créteil era atunci, înainte de toate, un târg, beneficiind din plin de poziția sa strategică la intersecția mai multor drumuri importante și pe malul unui râu. În jurul anului 1390, zidul de apărare, străpuns de patru porți, era încă intact, iar satul număra aproximativ șaizeci de case.
Între aprilie 1315 și aprilie 1316, condițiile meteorologice au fost extrem de nefavorabile. Ploile și frigul din primăvara anului 1315 au împiedicat coacerea recoltei, fiind urmate de o iarna aspră și prelungită, din decembrie până la Paștele anului 1316. Viile de pe Mont-Mesly au fost complet distruse.
O mare foamete a lovit Créteil, la fel ca restul Regatului Franței.
În 1406, toponimul Créteil își face apariția după o serie de deformări succesive: Cristoill (1278), Cristeuil, Cresteul, apoi Creteuil.
Războiul de 100 de Ani a fost deosebit de devastator pentru Créteil. În 1418, satul, aflat sub ocupație anglo-burgundă, a fost jefuit și distrus, fiind lăsat în ruine. Chiar și nava bisericii s-a prăbușit.
Sfârșitul secolului a fost marcat de alte tulburări, cauzate de trecerea trupelor prinților Ligii Binelui Public în 1465.
Cu toate acestea, Créteil își revine treptat, iar în 1471 este deschis un spital, Hôtel-Dieu de Créteil.
Epoca modernă Secolul al XVI-lea
Créteil era încă alcătuit din feude ecleziastice, iar în 1548, episcopul de Paris, Jean du Bellay, devine noul stăpân al Créteil.
În 1567, în timpul războaielor religioase, hughenoții au jefuit biserica și au ars hrisoavele locale.
La acea vreme, satul era locuit în principal de plugari și viticultori, dar și de dulgheri, zidari, un potcovar, un brutar și un hangiu.
Se remarcă, de asemenea, prezența unor „parizieni”, proprietari de case sau terenuri la Créteil. Aceștia erau, în principal, negustori și funcționari ai Parlamentului.
Secolul al XVII-lea În 1602, regele Henric al IV-lea face un popas la Créteil și ia masa la hanul satului.
La începutul secolului, un eveniment important pentru comunitate a fost instalarea clopotului mare al bisericii, botezat Henrye, în 1607.
Iarna 1614-1615 a fost lungă și aspră, cu ninsoare abundentă, stratul de zăpadă depășind înălțimea unui om. Viile de pe Mont-Mesly au fost distruse, iar unele case s-au prăbușit sub greutatea zăpezii.
O nouă catastrofă naturală a avut loc în 1658, când o inundație majoră a râului Marna a afectat grav localitatea. Pentru a veni în ajutorul sinistraților, biserica a organizat o structură de asistență.
Existența Companiei Carității pentru săracii parohiei este atestată încă din 1646.
Noi tulburări au avut loc în 1648 și 1652, în timpul Frondei, determinând evacuarea locuitorilor din Créteil.