miniatura|300x300px|Războiul Rece din punct de vedere economic: țările capitaliste cu economie de piață cu albastru, țările socialiste cu economie planificată cu roșu, țările în curs de dezvoltare cu verde. miniatura|Alinierile politice în Europa în timpul Războiului Rece după 1961 miniatura|Cele trei lumi din teoria celor trei lumi: superputeri, țările dezvoltate, națiunile exploatate. miniatura|300px|Alianțele Războiului Rece de la mijlocul anului 1975 Termenul „Lumea a treia” a apărut în timpul Războiului Rece pentru a defini țările care au rămas nealiniate nici cu NATO, nici cu Pactul de la Varșovia. Statele Unite, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Turcia, Conul Sud, țările din Europa de Vest și alți aliați au reprezentat „Lumea întâi”, în timp ce Uniunea Sovietică, China, Cuba, Coreea de Nord, Vietnam, Republica Socialistă România și restul Pactului de la Varșovia, împreună cu aliații lor, au reprezentat „Lumea a doua”. Această terminologie a oferit o modalitate de a clasifica, în linii mari, națiunile Pământului în trei grupuri bazate pe diviziuni politice. Strict vorbind, „Lumea a treia” era o grupare politică, mai degrabă decât economică, iar datorită istoriei complexe, nu există o definiție clară sau convenită a Lumii a Treia.
Întrucât majoritatea țărilor din lumea a treia erau sărace din punct de vedere economic și neindustrializate, a devenit un stereotip sau un eufemism peiorativ să te referi la țările în curs de dezvoltare drept „lumea a treia”. În discursul politic, termenul „Lumea a Treia” a fost adesea asociat cu subdezvoltarea. China a fost etichetată „Lumea a Treia” timp de câteva decenii în secolul al XX-lea, înainte de dezvoltarea sa robustă în secolul al XXI-lea. Unele țări din Blocul Estic, cum ar fi Cuba, erau adesea considerate țări din lumea a treia. Lumea a Treia era considerată în mod normal ca incluzând multe țări cu trecut colonial în Africa, America Latină, Oceania și Asia. De asemenea, a fost uneori considerat sinonim cu țările din Mișcarea de Nealiniere.
În timpul Războiului Rece, unele democrații europene (Austria, Finlanda, Irlanda, Suedia și Elveția) au fost neutre în sensul că nu au aderat la NATO, dar au fost prospere, nu s-au alăturat niciodată Mișcării de Nealiniere și rareori s-au autoidentificat ca făcând parte din Lumea a Treia. De la dizolvarea Uniunii Sovietice și sfârșitul Războiului Rece, în loc de Lumea a Treia au fost folosiți și alți termeni, cum ar fi țări în curs de dezvoltare, țări cel mai puțin dezvoltate sau Sudul Global.
Etimologie Demograful, antropologul și istoricul Alfred Sauvy, într-un articol publicat în revista franceză , 14 august 1952, a folosit termenul lumea a treia (), referindu-se la țările care jucau un rol mic în comerțul și afacerile internaționale. Utilizarea sa a fost o referință la a Treia Stare (), oamenii de rând din Franța prerevoluționară, care, în Stările Generale, se opuneau clerului și nobililor, respectiv Primului și celui de-al Doilea Stări (de unde și utilizarea formei mai vechi de mai degrabă decât modernă pentru „al treilea”). Sauvy a scris: „Această lume a treia, ignorată, exploatată, disprețuită, precum a treia putere, vrea și ea să fie ceva.” În contextul Războiului Rece, el a transmis conceptul de nealiniere politică nici cu blocul capitalist, nici cu cel comunist. Deși lui Sauvy i se atribuie în mod obișnuit inventarea expresiei în 1952, este posibil ca acest concept să fi fost deja în circulație la Conferința Relațiilor Asiatice din 1947 de la New Delhi.
Note
Vezi și Lumea (dezambiguizare) Lumea occidentală Lumea întâi Lumea a doua Lumea a patra
Categorie:Politică după regiune Categorie:Controverse lingvistice Categorie:Imperialism Categorie:Termeni politici peiorativi Categorie:Războiul Rece