Muntele Zugspitze ( ) este un munte din Germania, Europa Centrală, parte a lanțului montan Wetterstein, la granița dintre Germania și Austria, la sud de orașul Garmisch-Partenkirchen din Bavaria. Vârful muntelui Zugspitze (2.962 m) reprezintă punctul de maximă altitudine din Germania.

La sud de munte se află Zugspitzplatt, un podiș carstic înalt, cu numeroase peșteri. Pe versanții Zugspitze se află doi dintre cei patru ghețari bavarezi, cei mai mari din Germania: Nördlicher Schneeferner, cu o suprafață de 30,7 hectare (în pericol din cauza încălzirii globale) și Höllentalferner, cu o suprafață de 24,7 hectare. Topirea Südlicher Schneeferner a dus la pierderea statutului de ghețar în 2022.

Prima ascensiune documentată a vârfului Zugspitze a fost realizată în 1820 de către locotenentul bavarez Josef Naus, ordonanța sa, Maier și ghidul montan Johann Georg Tauschl din Partenkirchen. În prezent există trei rute normale (cele mai frecventate) către vârf: dinspre nord-est de la Höllental, dinspre sud-est de la Reintal și dinspre vest prin „Österreichische Schneekar”. Traseul „Jubiläumsgrat”, unul dintre cele mai cunoscute trasee de creastă din Alpii Răsăriteni, urmează creasta omonimă până la vârful Zugspitze.

Accesul pe munte este asigurat prin intermediul a trei mijloace de transport principale, două telecabine, Tiroler Zugspitzbahn și Seilbahn Zugspitze, precum și un tren cu ecartament îngust și cremalieră numit Bayerische Zugspitzbahn, care străbate câteva tuneluri până la Zugspitzplatt, de unde o altă telecabină duce la vârful Zugspitze, câteva sute de metri mai sus. În timpul iernii, mai multe teleschiuri deservesc domeniul schiabil de pe Zugspitzplatt.

Etimologie Includerea numelor din munții Wetterstein în documente oficiale și hărți a debutat la începutul secolului al XIV-lea și s-a intensificat în secolul al XV-lea. În 1536, un tratat de frontieră care data din 1500 a fost actualizat, specificându-se că granița trece peste un „Schartten” (col). Ulterior, în secolul al XVII-lea, referirea la acest reper din tratat a fost reactualizată, fiind menționat marcajul „cunoscut acum sub numele de Zugspüz” („jetzt Zugspüz genant“). Reperul la care se face referire era un col pe vârful Zugspitze, iar numele a fost folosit în continuare și în alte surse. În Evul Mediu, „Scharte” a fost un nume comun pentru Zugspitze.

Numele Zugspitze a fost menționat pentru prima dată în 1590. O descriere a graniței dintre Comitatul Werdenfels (în prezent land în Bavaria) și Austria afirmă că aceasta trece „de la Zugspitz și peste Derle” („von dem Zugspitz und über den Derle”) până la un pod peste râul Loisach. Un alt tratat de graniță menționa în 1656: „Cel mai înalt Wetterstein sau Zugspitz” („Der höchste Wetterstain oder Zugspitz”). O hartă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea prezintă Reintal în comitatul Werdenfels, de la Reintaler Hof până la Zugspitzplatt și conține cote de nivel importante, detalii despre drumuri și poteci și despre folosirea pășunilor, inclusiv o rută peste ghețarul Schneeferner, mult mai mare pe atunci, către regiunea vârfului Zugspitze. Totuși, pe hartă nu este specificată o rută clară către vârf.

Numele Zugspitze provine probabil din „Zugbahnen“, „Valea avalanșelor” care în timpul iernii se precipită la vale dinspre zonele superioare ale masivului, lăsând urme caracteristice, pietre și resturi de rocă. De altfel, în zona lacului glaciar Eibsee există mai multe terenuri cu denumiri asemănătoare: Zug, Zuggasse, Zugstick, Zugmösel sau Zugwankel. Până în secolul al XIX-lea, numele „der Zugspitz” (genul masculin) era obișnuit. A fost descris ca „die Zugspitze” (genul feminin) pentru prima dată pe o hartă tipărită în 1836. Ortografia „Zugspitz” este încă folosită în dialectul bavarez.

Geologie

Straturile geologice care compun muntele Zugspitze sunt roci sedimentare din mezozoic, care au fost așezate inițial pe fundul mării. Baza muntelui cuprinde roci calcaroase cu inserții de fosile („Muschelkalk”), constând dintr-o succesiune de paturi de calcar și dolomit, datând din triasicul mijlociu, straturile superioare sunt din calcar Wetterstein, specific regiunii Alpilor calcaroși nordici („Nördliche Kalkalpen”), datând din triasicul superior, care formează pereți abrupți de stâncă de până la 800 metri înălțime. Datorită apariției frecvente a fosilelor algelor coraline marine în calcarul Wetterstein, se poate deduce că această rocă s-a format la un moment dat într-o lagună. Culoarea stâncilor variază între gri-alb și gri deschis până la gri-pestriț. În mai multe locuri, se găsesc depozite subterane de plumb și zinc, minerale care au fost extrase între 1827 și 1918 în Valea Iadului („Höllental”). Straturile de „muschelkalk” gri închis, aproape orizontale și parțial acoperite cu vegetație, formează poalele masivului Große Riffelwandspitze (2.626 m) până la Ehrwalder Köpfe. Studiind aspectul feței nordice a Zugspitze, se observă că acest masiv s-a format prin contopirea a două lanțuri montane care au fost împinse unul peste altul.

În timpul unei alunecări masive de teren („Sturzstrom”), constând dintr-o masă importantă de sol și rocă care parcurge o distanță orizontală de 20-30 de ori mai mare în comparație cu căderea verticală inițială, care a avut loc în urmă cu aproximativ 3.750 de ani, aproximativ 200 de milioane de metri cubi de rocă din masivul bavarez Schneekar s-au prăbușit în valea lacului glaciar Eibsee. Masele de rocă depuse pe fundul văii conțin mult mai mult material decât pare să lipsească de pe masiv. Prin urmare, geologii bănuiesc că o structură originală, mai înaltă, s-a prăbușit în timpul acelui eveniment. În consecință, înălțimea Zugspitze ar fi putut fi depăși 3.000 de metri în perioada geologică timpurie

Geografie Masivul Zugspitze aparține lanțului montan Wetterstein din Alpii de calcar de nord („Nördliche Kalkalpen”). Granița dintre Austria și Germania trece chiar peste munte. Pe vârf, a existat un punct de trecere a frontierei, dar, deoarece în prezent Germania și Austria fac parte din Spațiul Schengen, punctul de trecere a frontierei a fost dezafectat.

Înălțimea exactă a Zugspitze a constituit o chestiune de dezbatere pentru o vreme, valoarea sa variind între 2.690 și 2.970 metri, dar, ca urmare a unei măsurători efectuate de Oficiul de stat pentru digitalizare, bandă largă și topografie din Bavaria, s-a stabilit că înălțimea vârfului este de 2.962,06 m.

Inițial, masivul Zugspitze avea trei vârfuri: estic, mijlociu și vestic (Ost-, Mittel- și Westgipfel). Vârful estic, cel mai înalt, care se află în întregime în Germania, este singurul care a fost păstrat în forma sa originală. Vârful mijlociu a căzut victimă construcției stației de pe vârf a telecabinei, în 1930. În 1938, vârful de vest a fost dinamitat, pentru a se construi o unitate de control al zborurilor planificată pentru Wehrmacht. Totuși, aceasta nu a mai fost construită. Inițial, înălțimea vârfului vestic era de 2.964 m.

Zugspitze este situat la 11 km sud-vest de Garmisch-Partenkirchen și aproape 6 km est de Ehrwald. Granița dintre Germania și Austria trece peste vârful de vest, prin urmare masivul Zugspitze este împărțit între comunitățile Grainau și Garmisch-Partenkirchen din landul german Bavaria și Ehrwald din landul austriac Tirol. La vest de masivul Zugspitze se găsește valea râului Loisach, care curge în jurul masivului într-un arc spre nord-est, în timp ce la est se găsesc râurile Hammersbach, un afluent al râului Loisach, lung de aproximativ 7 km și Partnach, un râu de munte bavarez lung de aproximativ 18 km, alimentat de apa rezultată din topirea ghețarului Schneeferner. La sud, valea Gaistal și râul Leutascher Ache separă Munții Wetterstein de lanțul montan Mieming („Mieminger Kette”). La nord, la poalele Zugspitze, se află lacul glaciar Eibsee.

În zonă, cel mai apropiat munte cu o înălțime similară este Zwölferkogel (2.988 m) din Alpii Stubai, ceea ce conferă masivului Zugspitze o izolare topografică de 25,8 km. Punctul de referință pentru proeminența topografică este Parseierspitze (3.036 m), la care se ajunge din Zugspitze coborând spre pasul Fern („Fernpass”, 1.216 m), astfel încât proeminența are o valoare de 1.746 m.

Masivul Zugspitze

Pe masivul Zugspitze se găsesc mai multe piscuri. La sud, podișul Zugspitzplatt este înconjurat de o culme arcuită care include vârfurile Zugspitzeck (2.820 m), Schneefernerkopf (2.874 m), Wetterspitzen (2.747 m), Wetterwandeck (2.698 m), Plattspitzen (2.679 m) și Gatterlköpfen (2.490 m). Masivul se termină în Gatterl (2.024 m), un col situat între acesta și muntele Hochwanner.

Spre est, culmea Jubiläumsgrat coboară spre vârfurile Alpspitze (2.628 m) și Hochblassen (2.706 m), peste cele trei vârfuri Höllental: Innere Höllentalspitze (2.741 m), Mittlere Höllentalspitze (2.743 m) și Äußeren Höllentalspitze (2.720 m). În direcția nord-est, Riffelwandkamm, cea mai nordică dintre crestele laterale ale masivului Zugspitze, trece peste Riffelwandspitzen (2.626 m) și Riffelkopfs (2.459 m), până la colul Riffelscharte (2.161 m). De aici, cresta Waxenstein („Waxensteinkamm”) trece peste vârfurile Riffelspitzen: Südliche Riffelspitze (2.263 m) și Nördliche Riffelspitze (2.242 m) până la vârful Waxenstein (2.277 m).

Podișul carstic Zugspitzplatt

„Platt” sau „Zugspitzplatt” este un podiș situat sub vârful Zugspitz, spre sud și sud-est, la o altitudine între 2.000 și 2.650 m, care coboară spre Valea Rinului în Wetterstein și a fost modelat ca urmare a eroziunii, printr-o combinație de dezagregare, carstificare și efecte ale glaciațiunilor. Zona conține roci teșite (în , în , roci erodate profund, cu rugozitate minimă, ca urmare a deplasării ghețarilor peste suprafața acestora) doline și lapiezuri, ca o consecință a glaciațiunilor. În plus, sunt prezente numeroase morene, reminiscențe ale diferitelor perioade glaciare. La începutul secolului al XIX-lea, Zugspitzplatt era complet acoperit de un ghețar. În 2007, 52% din podiș reprezenta grohotișuri, 32% rocă de bază și 16% soluri acoperite cu vegetație, în special în zonele mediană și inferioară.

Ghețari Doi dintre cei patru ghețari germani rămași sunt localizați în masivul Zugspitze, Höllental (Höllentalferner) și Schneeferner de Nord (Nördliche Schneeferner).

Höllentalferner Ghețarul Höllental („Höllentalferner”) se află în partea de nord-est a masivului Zugspitze, într-un circ glaciar situat la sud de creasta Jubiläum („Jubiläumsgrat”) și la vest și nord de vârfurile Riffelwand („Riffelwandspitzen”), fiind expus către nord-est, într-o depresiune în care se acumulează cantități mari de zăpadă provenită din avalanșe. Spre sud, Jubiläumsgrat protejează ghețarul de lumina solară, acesta înregistrând o pierdere de suprafață relativ mică între 1981 și 2006. În jurul anului 1820, Höllentalferner avea o suprafață de 47 de hectare, dar aceasta s-a micșorat continuu în perioada următoare, până când a crescut din nou, cu 3,1 hectare până la 30,2 hectare între 1950 și 1981. De atunci, ghețarul a pierdut o suprafață de 5,5 hectare până în 2006, când rămăsese cu doar 24,7 hectare. În 2006, cel mai înalt punct al ghețarului avea o altitudine de 2.569 metri, iar cel mai coborât 2.203 m.

Schneeferner Nördlicher Schneeferner