Robert Duvall

Robert Selden Duvall (; ) a fost un actor și cineast american. Cu o carieră care s-a întins pe șapte decenii, este considerat unul dintre cei mai mari actori din toate timpurile. A primit un Premiu Oscar, un Premiu BAFTA, patru Premii Globul de Aur, două și un Premiu Screen Actors Guild.

Duvall și-a început cariera în televiziune cu roluri minore în anii 1960, în seriale precum , și . Și-a făcut debutul pe Broadway în piesa în 1966. A revenit pe scenă în piesa lui în 1977, primind o nominalizare la . Și-a făcut debutul în lungmetraj interpretându-l pe în ...Să ucizi o pasăre cântătoare (1962). Alte roluri timpurii au inclus (1963), Locotenentul Bullitt (1968), 100 de dolari pentru șerif (1969), M*A*S*H (1970), THX 1138 (1971), Joe Kidd (1972) și (1972), ultimul fiind dezvoltat la și fiind preferatul său personal.

A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru interpretarea unui fost star alcoolic de muzică country în (1983). Alte filme pentru care a fost nominalizat la Oscar includ Nașul (1972), Apocalipsul acum (1979), (1979), (1997), (1998) și Judecătorul (2014). Printre alte filme notabile ale sale se numără (1973), Nașul: Partea a II-a (1974), Conversația (1974), Rețeaua (1976), (1981), Născut învingător (1984), (1988), (1990), (1991), Cădere liberă (1993), (1994), Tăișul (1996), (2000), (2003), (2009), (2010), Jack Reacher. Un glonț la țintă (2012), (2018) și (2022).

De-a lungul carierei sale, Duvall a jucat, de asemenea, în numeroase producții de televiziune. A câștigat pentru cea mai bună miniserie și pentru cel mai bun actor într-o miniserie sau un film pentru miniseria AMC Călătorie periculoasă (2006). Alte roluri pentru care a fost nominalizat la Emmy includ miniseria CBS (1989), filmul HBO (1992) și filmul TNT (1996).

Biografie Robert Selden Duvall s-a născut la 5 ianuarie 1931, în San Diego, California, fiul lui Mildred Virginia Duvall (Hart), actriță amatoare, și al contraamiralului William Howard Duvall din cadrul Marinei SUA. Al doilea dintre cei trei fii, a crescut alături de un frate mai mare, William Jr., și de un frate mai mic, John, care a devenit ulterior avocat în industria divertismentului. Prin mama sa, era înrudit cu generalul Robert E. Lee și cu din Virginia, în timp ce tatăl său descindea dintr-un colonist timpuriu din Maryland, .Vickers, Hugo (2011). Behind Closed Doors: The Tragic, Untold, Story of the Duchess of Windsor. London: Hutchinson. p. 377. .

Duvall a fost crescut în religia știința creștină, deși ulterior a menționat că nu frecventa biserica. Și-a petrecut o mare parte a copilăriei în Annapolis, Maryland, unde tatăl său era staționat la Academia Navală a SUA. El și-a amintit: „Am fost un . Tatăl meu a început la Academie când avea 16 ani, a devenit la 39 de ani și s-a retras ca .” A urmat cursurile din , și din St. Louis, Missouri, înainte de a absolvi din , în 1953, cu o diplomă de licență în artă dramatică.

Tatăl său se aștepta ca el să urmeze Academia Navală, dar Duvall a spus: „Eram groaznic la toate în afară de actorie — abia reușeam să trec prin școală”. A servit în schimb în Armata Statelor Unite ale Americii după Războiul din Coreea, între 19 august 1953 și 20 august 1954, fiind lăsat la vatră cu gradul de fruntaș."Famous Veteran: Robert Duvall", Military.com – Veteran Employment Center. Retrieved December 13, 2015 „Asta a dus la unele confuzii în presă”, a explicat el în 1984, „Unele povești mă prezintă luptând cu comuniștii dintr-o la Frozen Chosin. Chestii de tipul . La naiba, abia am reușit să mă calific cu pușca la ”. În timp ce era staționat la Camp Gordon, în Georgia, a jucat într-o producție amatoare a comediei în apropiere, la .

În iarna anului 1955, Duvall a urmat cursurile din New York, studiind sub îndrumarea lui prin intermediul . Printre colegii săi de studiu s-au numărat Dustin Hoffman, Gene Hackman și James Caan.Current Biography July 1977 (The H.W. Wilson Company) at robertduvall.net23.net. Retrieved January 2, 2012.Neighborhood Playhouse School of the Theatre: Photo Gallery at www.neighborhoodplayhouse.org. Retrieved December 31, 2011. În timpul formării, a lucrat ca funcționar la oficiul poștal din Manhattan. Până la moartea sa, a rămas prieten apropiat cu colegii actori născuți în California Hoffman și Hackman (decedat în 2025), pe care îi cunoscuse încă din anii în care erau actori aflați la început de drum. În 1955, Duvall a locuit împreună cu Hoffman în New York în timp ce studiau la Playhouse, iar în aceeași perioadă a împărțit locuința și cu Hackman, în timp ce lucra în diverse slujbe ocazionale, precum funcționar la Macy's, sortator de corespondență și șofer de camion.

Carieră

Cariera timpurie: 1952–1969

Teatru Duvall și-a început cariera profesională de actor la , un teatru de vară afiliat din , Long Island, New York. Debutul său scenic a avut loc în sezonul din 1952, când a interpretat Pilotul în Laughter in the Stars, o adaptare a Micului Prinț, la ceea ce era atunci Gateway Theatre.Program booklet for

După un an de absență în care a servit în Armata SUA (1953–1954), s-a întors la Gateway pentru sezonul de vară din 1955, apărând ca Eddie Davis în de (iulie 1955), Hal Carter în de (iulie 1955), Charles Wilder în de (august 1955), Parris în de Arthur Miller (august 1955) și John the Witchboy în de William Berney și (septembrie 1955). Caietul-program pentru Dark of the Moon menționa că interpretase anterior rolul Witchboy și că urma să „își repete celebra interpretare” pentru reluarea din 1955.

În sezonul Gateway din 1956, al treilea în cadrul companiei, Duvall l-a interpretat pe Max Halliday în Dial M for Murder de (iulie 1956), pe Virgil Blessing în de Inge (august 1956) și pe Clive Mortimer în de (august 1956). Caietele-program din acel an îl descriau ca „un favorit al publicului” în sezonul precedent și menționau că „a apărut la Neighborhood Playhouse din New York și a studiat actoria cu Sandy Meisner în iarna trecută”.

În sezonul din 1957, Duvall a apărut ca Mr. Mayher în de Agatha Christie (iulie 1957), ca Hector în Thieves' Carnival de Jean Anouilh (iulie 1957) și în rolul pe care ulterior l-a descris drept „catalizatorul carierei sale”: Eddie Carbone în de Arthur Miller, între 30 iulie și 3 august 1957, regizat de Ulu Grosbard, pe atunci regizor constant la Gateway Theatre. Însuși Miller a asistat la una dintre reprezentațiile lui Duvall în rolul lui Eddie, iar în timpul acelei reprezentații acesta a întâlnit persoane importante care i-au permis ca, în două luni, să obțină un „rol principal spectaculos” în serialul de televiziune Naked City.

În timp ce juca la Gateway Theatre în a doua jumătate a anilor 1950, Duvall a apărut și la Augusta Civic Theatre, la McLean Theatre din Virginia și la din Washington, D.C. Caietele-program din 1957 îl descriau de asemenea drept „absolvent al Neighborhood Playhouse” (indicând că își finalizase studiile acolo până în vara lui 1957), „membru al atelierului profesional al lui Sanford Meisner” și ca fiind colaborator cu Alvin Epstein, un și membru al companiei lui Marcel Marceau. Până în iulie 1957, creditele sale teatrale includeau și interpretări ca Jimmy în și ca Harvey Weems în de .Duvall biography at program booklet for 1957_Playbill_WitnessFortheProsecution.pdf at gatewayplayhouse.com/Archive/Playbill/1957. Retrieved January 3, 2012.

Deja beneficiind de cap de afiș la Gateway Playhouse, în sezonul din 1959 a apărut în roluri principale ca Stanley Kowalski în A Streetcar Named Desire de Tennessee Williams (iulie–august 1959), Maxwell Archer în Once More with Feeling, Igor Romanoff în de Peter Ustinov și Joe Mancuso în The Happiest Millionaire de Kyle Crichton (toate în august 1959).

La Neighborhood Playhouse, Meisner l-a distribuit în Camino Real de Tennessee Williams și în rolul titular Harvey Weems din piesa într-un act The Midnight Caller de Foote. Aceasta din urmă făcea deja parte din creditele sale actoricești până la mijlocul lunii iulie 1957.Multiple sources:

Horton Foote, Genesis of an American Playwright (Longview, Texas: Markham Press Fund of Baylor University Press, 2004): p. 103. Retrieved from Google Books, December 31, 2011. Roy M. Anker, Catching Light: Looking for God in the Movies (Grand Rapids, Michigan: Wm. B. Eerdmans Publishing, 2004): p. 138. Retrieved from Google Books, December 31, 2011. William Esper, Remembrance of Sanford Meisner at The William Esper Studio, esperstudio.com. Retrieved December 31, 2011. Robert Feinberg, Interview: Robert Duvall Reflects on 50 Years of Great Screen Roles (Friday, July 30, 2010) at scottfeinberg.com. Retrieved December 31, 2011. Robert Duvall Biography in Journal of Religion and Film (1998). Retrieved at robertduvall.net23.net, January 2, 2012.

Cea mai notabilă interpretare off-Broadway a sa, pentru care a câștigat un Obie Award în 1965 și pe care o considera „Othello”-ul său, a fost din nou rolul lui Eddie Carbone în de Miller la între 28 ianuarie 1965 și 11 decembrie 1966. A fost regizată din nou de Ulu Grosbard, alături de Dustin Hoffman. Pe 2 februarie 1966, și-a făcut debutul pe Broadway ca Harry Roat, Jr. în de la . Spectacolul a fost jucat la și și s-a încheiat pe 31 decembrie 1966 la . Cealaltă apariție a sa pe Broadway a fost în rolul lui Walter Cole în American Buffalo de David Mamet, care a avut premiera la Ethel Barrymore Theatre pe 16 februarie 1977 și s-a închis la pe 11 iunie 1977.Lortel Archives: The Internet Off-Broadway Database at www.lortel.org. Retrieved January 1, 2012."Robert Duvall" at IBDB (Internet Broadway Database), www.ibdb.com. Retrieved January 1, 2012.Robert Duvall in Broadwayworld International Database at broadwayworld.com. Retrieved January 2, 2012.

Televiziune În 1959, Duvall a avut prima apariție la televiziune în , în episodul „The Jailbreak”. Aparițiile sale din această perioadă includ reprezentații la Alfred Hitchcock prezintă..., , , , Zona crepusculară, , La Limita Imposibilului, Evadatul, , , Tunelul Timpului, și .

Film Debutul său cinematografic a fost în rolul lui în filmul aclamat de critici ...Să ucizi o pasăre cântătoare (1962). A fost distribuit în film la recomandarea scenaristului , care l-a cunoscut pe Duvall la în timpul unei producții din 1957 a piesei lui Foote, The Midnight Caller. Foote, care a colaborat cu Duvall de multe ori de-a lungul carierei lor, a declarat că Duvall ar fi avut o afecțiune deosebită pentru oamenii obișnuiți și capacitatea de a insufla revelații fascinante în rolurile sale. Foote l-a descris pe Duvall drept „actorul nostru numărul unu”.

Perioada de mijloc a carierei: 1970–1989 miniatura|Duvall alături de Diane Lane la cea de-a 41-a ediție a Premiilor Emmy, septembrie 1989 miniatura|Steaua lui Duvall de pe Hollywood Walk of Fame Duvall a devenit o prezență importantă în filmele americane începând cu anii 1970. A atras o atenție considerabilă în 1970 pentru interpretarea maiorului malefic Frank Burns în filmul M*A*S*H și pentru interpretarea rolului titular în THX 1138 (1971), unde joacă un fugar care încearcă să evadeze dintr-o societate controlată de roboți. Primul său mare succes critic a venit prin interpretarea lui Tom Hagen în The Godfather (1972) și Nașul: Partea a II-a (1974), filmul din 1972 aducându-i o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. Tot în 1974, Duvall a interpretat (necreditat) rolul unui director corporativ în thrillerul lui Francis Ford Coppola Conversația. În 1976, Duvall a jucat roluri secundare în și în rolul Dr. Watson în , alături de , Alan Arkin, Vanessa Redgrave și Laurence Olivier.