Gutuiul (Cydonia oblonga), unicul membru din genul Cydonia, este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze.
Descriere
În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5–6 m) și are un aspect robust și rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și poate fi afectată chiar și de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului.
Coroana este deasă și are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6–11 cm și suprafață tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoși.
Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind astfel expuse înghețurilor timpurii de primăvară. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale.
Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. Gutuile coapte au culoare galbenă. Ating dimensiuni de 7–12 cm lungime și 6–9 cm lățime. Sunt tari și aromatice, cu pulpa astringentă. Își mențin consistența fermă, aroma și aciditatea, chiar și după fierbere. Au un conținut ridicat de pectine, care le conferă un grad mare de gelificare. Se păstrează bine timp îndelungat.
Utilizare culinară și medicinală
Gutuia poate fi mâncată ca atare atunci când este coaptă, sau poate fi mâncată cu zahăr. Este folosită la marmelade și compot sau poate fi coaptă în cuptor. Puternica ei aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri. Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: potasiu și vitamina C. Conține importante cantități de fibră.
Conținutul la 100 g: Calorii 25,2 g Hidrați de carbon 6,3 g Fibre 6,4 g Calciu 14 mg Magneziu 6 mg Potasiu 200 mg Vitamina C 18 mg
Istoric 240px|thumb|left|frunze și fructele gutuiului Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-o gutuie pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupțială " ca primul sărut să nu fie dezagreabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris l-a dat Afroditei. Cel mai bun tip de gutui venea din regiunea Cydonia, pe coasta nord-estică a insulei Creta, fruct cunoscut de greci ca „Mela kudonia” sau „măr de Cydonia”" de unde provine de asemenea și numele ei științific.
Romanii de asemenea foloseau gutui; cartea de bucătărie romană a lui Apicio ne dă rețete pentru a găti gutuia cu miere și o combină spre surpriza noastră chiar și cu Praz (Allium ampeloprasum var. porrum). Plinius menționează un tip numit gutuie de Mulvian, care se putea mânca crudă. Columella menționează trei tipuri, una dintre ele "mărul de aur" - care era probabil fructul paradisului citat în Grădina Hesperidelor- a dat nume tomatelor italiene (pomodoro). thumb|right|Gutuia Gutuiul este cultivat în zonele centrale și de sud, unde verile sunt suficient de calde pentru ca coacerea să fie bună. Nu sunt culturi de mare cantitate; în general unu sau doi arbori într-o grădină sau livadă. Carol cel Mare a dat ordin să se planteze gutui în livezi mari.
Gutuiul este menționat pentru prima dată într-un text englezesc la sfârșitul secolului XIII, totuși Anglia nu este o zonă foarte propice, datorită temperaturilor mici ale verii care împiedică gutuia să se coacă în totalitate. De asemenea au fost duse în Lumea Nouă, dar sunt rare în America de Nord, datorită unei boli cauzată de bacteria Erwinia amylovora. Se cultivă mult în Argentina, Uruguay, Balcani, Spania și în bazinul Mediteranei. Aproape toate gutuile din magazinele Americii de Nord provin din Argentina.
Specii înrudite Există patru specii înrudite cu Cydonia, clasificate în alte genuri. Aceste specii sunt gutuiul chinezesc (Pseudocydonia sinensis), originar din China, și trei gutui ornamentali, originari din Asia, care au fost incluși în genul Chaenomeles.
Cultura gutuiului
Producția în tone - 2011ȚaraTone 127.767 120.000 73.000 45.556 35.430 26.864 23.924 14.000 13.955 13.500 Total în lume 575.924Sursa: UN FAOSTAT
Soiuri
Cele mai populare soiuri de gutui sunt:
'Champion' (Campion) 'Cooke's Jumbo' (syn. 'Jumbo') 'Dwarf Orange' (Pitica portocalie) 'Gamboa' 'Le Bourgeaut' 'Lescovacz''Ludovic' 'Maliformis' 'Meeches Prolific' 'Morava' 'Orange' (syn. 'Apple quince') 'Perfume' (Parfum)'Pineapple' (Ananas) 'Portugal' (syn. 'Lusitanica') 'Siebosa' 'Smyrna' 'Van Deman' 'Vranja' (syn. 'Bereczki')
Soiurile „'Vranja' Nenadovic” și „Serbian Gold”' au câștigat Medalia de Merit a Societății Horticulturale Roiale a Marii Britanii.
Galerie de imagini
Vezi și Lista fructelor Schimbul columbian Flora Europei Măr Rosaceae
Bibliografie Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Sfaturi pomicole, Editura PIM, Iași, 2003, ISBN 973-8490-65-0
Referințe și note
Legături externe
Gelu Corneanu, Margareta Corneanu: Specificul culturii gutuiului , pe site-ul SfaturiPomicole.tripod.com EUKARYA - Enciclopedia florei și faunei din România: Cydonia oblonga GradinaMea.ro: Gutui
Categorie:Fructe Categorie:Fructe comestibile Categorie:Pomi fructiferi Categorie:Gastronomie Categorie:Rosaceae Categorie:Eponime ale asteroizilor Categorie:Specii de plante