Robert Mathias Edler von începând cu data de 22 octombrie 1917 Musil () a fost un scriitor austriac. Capodopera care l-a și consacrat în spațiul literar și cultural german, Omul fără însușiri (germ. Der Mann ohne Eigenschaften, 1930-1933), l-a plasat printre cei mai importanți romancieri ai secolului XX, alături de Marcel Proust (În căutarea timpului pierdut) și James Joyce (Ulise).
Biografia Robert Musil a fost întotdeauna un imigrant, un "nobel outsider", cum mărturisea el însuși"Marie-Louise Roth, Robert Musil. Ethik und Ästhetik, Paul-List-Verlag, München, 1972, p. 17., trăind între Klagenfurt, Stiria, Viena și Berlin, sfârșindu-și zilele în exil, la Geneva. Viața sa, prea puțin cunoscută de altfel, poate fi luminată prin Jurnalul său, compus din 32 de caiete, un document de o valoare istorică, psihologică și filozofică excepționalăRobert Musil, Tagebücher (Jurnal), herausgegeben von Adolf Frisé, Reinbek bei Hamburg, Rowohlt Verlag, 1983, 681 p. (netradus în limba română).
Robert Matthias Musil se naște la 6 noiembrie 1880 la Klagenfurt, în Austria. Este fiul lui Alfred Musil (1846-1924), inginer-mecanic, bănățean originar din Timișoara, România, și al Herminei Musil (1853-1924), născută Bergauer și originară din Linz. Personalitatea părinților a influențat caracterul și estetica literară a viitorului scriitor: "Tatăl meu avea spiritul clar, mama îl avea complet alandala", va mărturisi Musil mai târziuRobert Musil, Journaux, tome 2, traduction Philippe Jaccottet, Editions du Seuil, Paris, 1981, p. 444. Este al doilea copil al cuplului. Sora sa mai mare, pe nume Elsa, murise la vârsta de un an. Musil va face din ea în scrierile sale o adevărată prezență, obiect al unui "cult""Din nefericire, precum această soră moartă înaintea nașterii mele, pentru care aveam un fel de cult" (Robert Musil, Journaux, II, p. 487.
În 1882, familia părăsește Klagenfurt pentru a se stabili în Stiria (Boemia).
În 1886, Musil este victima unei boli nervoase de origine cerebrală, în urma căreia va mai avea două atacuri în 1898-1890. Intră la colegiul din Stiria în 1890. În 1891, familia se mută din nou, de data aceasta la Brno. Musil se dovedește a fi un copil recalcitrant, rebel față de educația pe care părinții doresc să i-o dea, ceea ce-i face pe aceștia să-l trimită în pensiune, la școala militară din EisenstadtNu le poartă însă pică părinților, recunoscând el însuși că era la acea vreme "violent" (Robert Musil, Journaux, II, p. 446). . În septembrie 1894, intră la liceul militar pentru tineri ofițeri Mährish-Weisskirchen (în Hraniția)Unde fusese și Rainer Maria Rilke câțiva ani mai devreme.. Acești ani vor forma trama romanului Rătăcirile elevului Törless (Die Verwirrungen des Zöglings Törless, 1906), debutul său romanesc și primul succes literar.
Studii și lecturi În septembrie 1897, Musil intră la școala politehnică din Brünn, în construcții mecanice. Din același an datează și primele însemnări din Jurnal. Printre lecturile sale se numără: Friedrich Nietzsche, Novalis, Dostoievski, Ralph Emerson, Maurice Maeterlinck și Aristotel (Poetica mai ales), autori care l-au influențat durabil, așa cum a mărturisit-o. Scrie de asemenea poezii și câteva schițe de piese dramatice, astăzi pierduteMarie-Louise Roth, Op.cit., p. 40..
În 1899 redactează primul său manuscris, Domnul Vivisector, care pune deja bazele esteticii sale literare și mai ales a observației științifice a vieții. În același an se îndrăgostește de Valerie (este numele pe care i-l dă în Jurnal) al cărei nume real este Paula Ulmann, o actriță din Brünn. La 10 noiembrie 1899 reușește primul examen de stat în vederea obținerii diplomei de inginer.
În 1900 își stabilește primele contacte literare. Se întâlnește cu scriitori din Brünn, precum Karl Hans Strobl și Franz Schamann. Lecturile sale se diversifică : citește Kant, Peter Altenberg, Richard von Schaukal, Rilke, Stefan George, Hugo von Hofmannsthal și Charles Baudelaire. Are o relație cu Herma Dietz, care va deveni modelul personajului Tonka din nuvela eponimă. În același an se îmbolnăvește de o boală venerică de origine necunoscută.
La 18 iulie 1901 obține diploma de inginer mecanic, dar decide la 1 octombrie să-și efectueze serviciul militar ca voluntar, în al 49-lea regiment imperial și regal de infanterie "Freiherr von Hess" din Brünn. Rămâne până la 30 septembrie 1902 și citește abundent din Nietzsche în toată această perioadă.
În 1902 Jurnalul său se îmbogățește de numeroase lecturi și adnotări (printre care Cursurile științifice populare de filozofie pozitivistă, ale lui Ernst Mach, reflecțiile lui D'Annunzio și teoria estetică a lui Schiller). Lectura romanului lui Leopold Andrian, Grădina cunoașterii, îl conduce către o scriitură personală și complezentă, apropiată de romantism. Își consemnează cu minuțiozitate stările sufletești, sentimentele și senzațiile. În luna octombrie a aceluiași an, efectuează un voluntariat de un an ca asistent al profesorului Julius Carl von Bach la școala politehnică din Stuttgart, până în 1903. Musil va descrie această perioadă drept plictisitoare, în pofida unei relații sentimentale cu o femeie cultivată precum Stephanie Tyrka, care va deveni o vreme egeria sa.
În ianuarie 1903, Musil este numit locotenent în rezervă. Își îndeplinește perioada militară de o lună la cazarma din Brünn, din 15 aprilie în 12 mai. În luna august lucrează serios la romanul Rătăcirile elevului Törless. Schițează și primele pagini dintr-un roman autobiografic, care prefigurează Omul fără însușiri și pe care îl intitulează provizoriu "Lucrări preliminare la un roman". Musil citește foarte mult și își extinde cultura literară la romanticii și clasicii germani, cât și la autorii contemporani. În octombrie 1903 își reia studiile la Universitatea din Berlin, în științe umane. Se înscrie la filozofie și la psihologie experimentală, la cursurile lui Carl Stumpf (în primul semestru al anului universitar 1903-1904). Își continuă în același timp relația sa cu Herma Dietz care studiază și ea la Berlin.
Debuturi literare În 1905, termină redactarea romanului Rătăcirile elevului Törless și trimite manuscrisul mai multor edituri din Berlin, Viena și Iena. Celebrul critic literar berlinez Alfred Kerr, căruia îi dă un exemplar, îl consideră promițător. Musil continuă să citească, în principal eseuri (de Ellen Key, Înflorirea sufletului prin artă, de Ralph Emerson, Eseuri, dar mai ales cartea lui Jacob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia). În decembrie, editorul Wiener Verlag acceptă publicarea romanului Rătăcirile elevului Törless.
În 1906, Musil face cunoștință cu Martha Marcovaldi, viitoarea sa soție, născută Heimann (21 ianuarie 1874 - 24 august 1949). Martha este atunci pictoriță, eleva impresionistului german Lovis Corinth și trăiește la Berlin, separată fiind de al doilea său soț, Enrico Marcovaldi (fusese căsătorită prima oară cu Fritz Alexander). În octombrie apare romanul Rătăcirile elevului Törless la Wiener Verlag. Critica elogioasă publicată la 21 decembrie în ziarul Der Tag sporește vânzările romanului. Acesta este inspirat din anii petrecuți de Musil la liceul militar, chiar dacă autorul refuză orice apropiere autobiografică. Intriga evocă raporturile ambigue pe care le întrețin elevii școlii W. Succesul critic considerabil cu care este primită cartea îl face pe Musil să spere că ar putea trăi din scris.
În 1909, Musil refuză un post de asistent la catedra lui Alexius von Meinong propus de universitatea din Graz. Scriitorul preferă să lucreze la drama Exaltații, care nu va fi publicată decât în 1921. Îl întâlnește pe Ludwig Klages care îi va inspira personajul Meingast din Omul fără însușiri. În 1910, Musil candidează în zadar pentru postul de critic la revista Berliner Zeitung am Mittag. În noiembrie, face o călătorie la Roma, în Italia, împreună cu Martha, unde termină nuvela Îndeplinirea dragostei (publicat în 1911). La 15 aprilie 1911 Musil se căsătorește cu Martha Marcovaldi, după divorțul acesteia.
Din 1911 în 1914 lucrează ca bibliotecar la Universitatea Tehnică din Viena. În februarie 1914, devine redactor al prestigioasei reviste literare berlineze Die Neue Rundschau. Se instalează la Berlin, împreună cu Martha.
Războiul Declarația de război din august 1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o însoțește", spune elRobert Musil, Journaux, I, p. 957.. Părăsește Berlinul și este mobilizat în Austria, cu gradul de locotenent. Ia comanda companiei I a batalionului pedestru 24 a armatei teritoriale austro-ungare, cu cantonamentul la Linz. Cere să fie transferat în Galiția, dar este trimis pe frontul italian, în Tirolul de Sud. Urmează o serie de transferuri în diferite cantonamente. La 14 martie 1914, în apropiere de Arabba, se îmbolnăvește de ulcer, gingivită și faringită. Este transferat la Covara, iar apoi la spitalul militar din Bruneck. La 20 martie este transferat la Innsbruck, iar la 8 aprilie la Praga-Karolinenthal pentru o neurastenie depresivăMarie-Louise Roth, Op.cit., p. 67, care notează de asemenea că începând din anul 1925 stările sale de depresie se vor intensifica, mai ales în timpul elaborării Omului fără calități., unde îl întâlnește pe Franz Kafka. Odată restabilit, Musil este detașat de pe front la 20 aprilie și numit la 9 iulie 1916 redactor la ziarul militar Die Soldaten-Zeitung, unde va scrie texte anonime. Rămâne în acest post mai puțin de un an, fiindcă la 15 aprilie 1917 ziarul este desființat, iar Musil trimis alături de comandantul armatei din Isonzo la Adelsberg, în Slovenia. Promovat căpitan la 17 noiembrie 1917, își petrece sfârșitul războiului la Viena, la Kriegpressequartier, unde este însărcinat să se îngrijească de moralul trupelor. Devine de asemenea redactor al primului număr al ziarului naționalist Patria (Die Heimat) care apare la 1 martie 1918.
Experiența războiului va fi pentru el decisivă. Multe din scrierile sale ulterioare vor examina războiul și consecinețele sale asupra civilizației, gândirii și artei. Multe din impresiile și anecdotele culese de pe front vor fi încorporate romanului Omul fără însușiri.
Colaborări la Contimporanul Robert Musil a fost unul din străinii de valoare certă, care a contribuit cu diverse materiale scrise la revista de avangardă românească Contimporanul, activă între 1922 și 1932 și condusă de Ion Vianu și Marcel Iancu, fapt care îl face a fi unul dintre cei care a participat la mișcarea artistică a avangardei artistice românești.
Omul fără însușiri La 8 aprilie 1928, Musil publică în cotidianul Der Tag un extras din viitorul roman Omul fără însușiri, intitulat "Cacania. Un fragment" Acest mic extras va forma capitolul 8 din cartea I a romanuluiOmul fără însușiri.
thumb|200 px|left|Egon Schiele, Autoportret cu fructe de lumânare, 1912