Un pământ numit România este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1969 la Editura Militară din București.
Volumul conține următoarele poezii:
Necuvinte (Visez acel laser lingvistic) Evocare (Era o melancolie, un fel de tristețe) Timp stătea lungit pe timp Lupta ochiului cu privirea Cântec (Nu mă face frumos nici tristețea) Muzica (Deodată am venit pe sub copaci) Antimaterii învinse Confirmare (Numai creierul meu este din Nord) Râsu' plânsu' Morțile iubite Baladă (Îmi aduc aminte de o zi bună din viața mea) Voi, repezi firi (Pentru cei vii acestea erau numai întâmplări) Vechi câmp de luptă Lepidoptere Vitrouri Cântec (A fost Venus Anadyomene) Întâmplări în cerc Aerul (Frunzele mă atrag spre ele violent) Stare (În jurul meu mă încolăcesc) Poem (Îmi deschid ochiul) Cain și Abel (Încoronăm casele) Mizerabile pietre Zenit nocturn Azvârlire de lănci Poem (Și totuși asta rămâne cel mai important) Arca (Mă târăsc pe spate sub cer) Alegerea sferei Cântec (Acum vom sta înlăuntrul unui ochi) Strigăt schimbat A poseda (Nu am nimic) Țărm (Din când în când marea azvârle-o meduză la țărm) Existență, tu Într-o după-amiază de toamnă Invitație către o nimfă ... Labirint în flăcări Veghe lângă metale Colindă de țară Text (Poate ne-am săturat și noi până la urmă) Panta Rhei (Oh, privirea are simboluri) Cu colțul inimii Mutarea în lup Un pământ numit România
Aprecieri critice Încă de la apariție, cartea lui Nichita Stănescu, „Un pământ numit România” a fost bine primită de către critici.
Astfel, Dan Laurențiu, aprecia în 1970, imediat după publicarea volumului, că „Un pământ numit România” este „o carte a iubirii cu multiplele ei ipostaze, de la cea de istorie și țară la cea intimă, toate la fel de sincere, de autentice în structura artistică și morală a poetului.”
Note Categorie:1969 în literatura română 1969