thumb|255px|Harta Mesopotamiei antice În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai importante civilizații din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii și asirienii. Aici au existat și unele culturi preistorice majore, precum Ubaid și Jemdet Nasr, precum și orașul Jarmo. Printre cei mai importanți conducători mesopotamieni se numără: Ur-Nammu (regele Ur-ului), Sargon I (regele Akkad-ului), Hammurabi (regele Babilonului) și Tiglath-Pileser I (regele Asiriei).

Între mileniul al IV-lea î.Hr. și secolul al VI-lea î.Hr., se poate vorbi de Mesopotamia antică. Această lungă perioadă poate fi divizată astfel:

perioada Uruk (urmează perioadei preistorice Ubraid): aproximativ 4000 - 3100 î.Hr.; orașele-stat sumeriene: aproximativ secolele XXI - XIV î.Hr.; imperiul Akkadian: secolele XXIV - XXIII î.Hr.; invazia guților: secolul XXII î.Hr.; cea de-a treia dinastie Ur: secolele XXII - XX î.Hr.; întemeierea regatului asirian: secolele XX - XVIII î.Hr.; prima dinastie babiloniană: secolele XVIII - XVII î.Hr.; Asiria sub dominația imperiului Mitanian: secolele XVI - XII î.Hr.; era întunecată: secolele XII - X î.Hr.; imperiul Neo-Asirian: secolele X - VII î.Hr.; imperiul Neo-Babilonian: secolele VII - VI î.Hr.

Limba și scrierea Prima limbă scrisă din Mesopotamia a fost limba sumeriană, o limbă izolată. Mai apoi, o limbă semitică, limba akkadiană, a devenit limba dominantă, deși sumeriana a fost păstrată în scopuri administrative, religioase, literare și științifice. Diferite varietăți de akkadiană au fost folosite până la sfârșitul perioadei neobabiloniene. Apoi, limba aramaică, deja mult vorbită în Mesopotamia, a devenit limba oficială a Imperiului Persan. Limba akkadiană a fost apoi foarte puțin folosită, ca și sumeriana, doar în temple, pentru câteva secole.

Scrierea cuneiformă pe tăblițe de lut Dezvoltarea scrisului Mesopotamia a fost unul dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume, unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârșitul mileniului IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme.

Bibliotecile și muzeele regale Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Asurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î. Hr., el a luat hotărârea să înființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia. Dacă un templu refuza să cedeze o tabletă, trebuiau făcute copii. În scurt timp, biblioteca regală din Ninive a devenit cea mai mare din Asiria. Majoritatea informațiilor despre Mesopotamia antică provin din această bibliotecă.

Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăblițe și alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană.

Literatura Literatura veche este foarte bogată, variată și interesantă, cuprizând: povestiri, legende, imnuri, fabule, învățături, proverbe și altele. Unele dintre aceste opere literare, prin conținutul și forma lor, sunt socotite printre creațiile cele mai alese din cultura omenirii, spre exemplu legenda lui Ghilgameș. O caracteristică importantă a întregii literaturi a Orientului antic este caracterul ei religios. Aproape toate scrierile sunt străbătute de credințe în zei, în viața viitoare, duhuri, vrăjitori.

("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995)

Școala Primele școli s-au înființat pe lângă temple. Aici se învățau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operațiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăblițe de lut pentru scris exerciții. Existau școli speciale pentru scribi, institute superioare și observatoare astronomice (de exemplu, cele instalate în vârfurile ziguratelor).

("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995, pag.42)

Știința și tehnologia Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi: prelucrarea metalelor, fabricarea sticlei, țesutul textilelor, sisteme de irigații și de apărare împotriva inundațiilor. Ele au fost, de asemenea, printre primele popoare ale Epocii bronzului. De timpuriu au folosit cuprul, bronzul și aurul și, mai târziu, fierul. Palatele erau decorate cu sute de kilograme din aceste metale foarte scumpe. Cuprul, bronzul și fierul erau folosite de asemenea pentru armuri, precum si pentru diferite arme, cum ar fi săbii, pumnale și sulițe. Au fost fabricate și arme din aur, dar cel mai probabil nu aveau decât rol decorativ.

Matematica

Mesopotamienii utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de 24 de ore, precum și cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea și săptămânile de câte șapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere foarte mari au întocmit o tabelă a înmulțirii de la 1 la 180.000.

Astronomia Astronomii babilonieni erau foarte interesați în studierea stelelor și a cerului, și puteau prevedea eclipsele și solstițiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei legat de religie și soartă. În Mesopotamia antică, eclipsele erau considerate semn rău, însă numai cele observate erau importante. Dacă o eclipsă nu putea fi văzută în orașul regal, atunci nu avea nicio influență asupra regelui sau țării sale.Constelațiile folosite chiar și astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn și Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii sumerieni și babiloniei. Constelațiile erau folosite în calcularea timpului și în determinarea perioadelor de plantare și recoltare a culturilor.

În Mesopotamia a apărut astrologia, deși cea mai mare parte a ceea ce se înțelege astăzi prin astrologie a apărut în timpul declinului civilizației lor.

Medicina Doctorii Mesopotamiei nu cunoșteau multe lucruri despre medicină sau despre modul de funcționare a organelor interne ale corpului, dar observau bolile acestora, și din aceste observații, mult mai târziu, a apărut medicina modernă.

Religia Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că Universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci, sau cu Jupiter al romanilor. Sumerienii își puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei respective. Cum s-a menționat mai sus, doctorii meospotamieni nu erau foarte avansați din punct de vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.

Zeitățile principale An era zeul sumerian al cerului, cunoscut mai târziu sub numele de Anu. El era căsătorit cu Ki, însă în unele credințe mesopotamiene, soția sa se numea Uraš. Marduk era zeul principal al Babilonului. Oamenii îl preamăreau, pentru ca el să permită evoluția Babilonului de la un mic stat la un mare imperiu. Gula, numit și Ninișina, era zeița vindecării. Când cineva era bolnav, ea era una dintre zeițele la care se rugau. Nanna (numit și Suen, Nanna-Suen sau Sin) era zeul lunii. El era unul dintre fiii lui Enlil. Utu (numit și Šamaš sau Sahamash) era zeul soarelui. Iștar era zeița dragostei și sexului. Enlil era cel mai puternic zeu din religia mesopotamiană. Soția sa se numea Ninlil, iar copiii săi erau Inanna, Iškur, Nanna-Suen, Nergal, Ninurta, Pabilsag, Nushu, Utu, Uraš Zababa și Ennugi. Nabu era zeul mesopotamian al scrisului. Era foarte înțelept, și foarte lăudat pentru abilitatea sa de a scrie. În unele locuri se credea că el controlează raiul și pământul. Iškur (sau Adad) era zeul furtunilor. Ninurta era zeul sumerian al războiului și al eroilor. Inanna, zeița sumeriană a războiului, era și soția lui Ninurta. Pazazu, numit și Zu, era o zeitate malefică, ce a furat tabletele destinului lui Enlil, și a fost omorât din acest motiv. Tot el a adus și bolile nevindecabile.

Demonii Credința în demoni era o parte importantă a religiei Mesopotamiei antice. Oamenii se temeau de sufletele rele, și de aceea așezau statuete și picturi pentru a speria fantomele nedorite. Asemenea zeilor, existau diferiți demoni, fiecare cu numele său propriu, specializați în diferite acțiuni negative .

Ritualuri funerare Arheologii au descoperit sute de morminte în unele părți ale Mesopotamiei. Aceste mormânturi relevă multe informații legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În orașul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropați în morminte familiale sub casă. Copiii erau puși în recipiente mari, și duși la capela familiei. Alții erau pur și simplu îngropați în cimitirele orașului. Unii erau înfășurați în covoare și giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropați se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, și deci se presupune că aparțineau unor persoane de rang înalt, posibil regi.

Zigguratele

Ziguratul din Ur, reconstituireZigguratele erau temple uriașe construite pentru venerarea zeilor. Erau construite din lut și argilă și aveau trei sau patru secțiuni. Erau construite foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul inundațiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul, fabricate cărămizile iar aceste cărămizi trebuiau transportate și îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învățat că arderea cărămizilor le va face mai rezistente.

Cultura Muzica și cântecele Muzica și cântecele formau o parte importantă din viața Mesopotamiei. Unele cântece erau închinate zeilor, altele descriau evenimente importante. Muzica și cântecele erau destinate în principal aristocrației și regilor, dar de ele se bucurau și oamenii obișnuiți, care cântau și dansau în casele lor sau în piețe. Cântecele se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria. Prin aceste cântece au fost transmise informații importante despre evenimentele isorice care au ajuns în cele din urmă la arheologii moderni.

Jocurile Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocrați. Oamenii obișniți nu aveau timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu știe cum se juca, deoarece regulile nu au fost descoperite. Există doar sugestii despre aceasta.

Viața de familie