Chișinău

Chișinău este capitala, cel mai mare oraș și centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Orașul este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă,Arbore, Z. Dicționarul geografic al Basarabiei – București, 1904 fiind străbătut de râul Bâc, un afluent de dreapta al Nistrului.

La ,Кишинев. Энциклопедия – Chișinău, 1984 aici locuiau circa 604.500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661.400,Итоги Всесоюзной переписи населения 1989 года по Кишиневскому горсовету (Статистический сборник). Том I – Chișinău, 1990 în 1996 – 662.000 persoane.Chișinău. Enciclopedie (pag. 10) – Chișinău, 1996Chișinău. Enciclopedie (pag. 13) – Chișinău, 1996 În prezent, Chișinăul găzduiește peste 720.000 de locuitori (recensământul din 2024).

Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Rîșcani și Ciocana, și mai multe cartiere.

Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).

Chișinăul este al doilea pe lista orașelor cele mai mari vorbitoare de Limba Română și este supranumit „Orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar.Chisinau, capitala contrastelor Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzică: Eugen Doga, versuri: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu din albe flori de piatră. Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră.YouTube

Etimologie Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica latură”Gyula Kristó, Pál Engel și Ferenc Makk: Korai magyar történeti lexikon (9-14. század) (Enciclopedia primelor veacuri ale istoriei maghiarilor, sec. 9-14), ed. Akadémiai, Budapesta) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359 d.Hr.. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.Iorgu Iordan: Toponimie românească, București, 1963, p. 310 ; Ștefan Ciobanu: Istoria Orașului I pe BasarabiaVeche.com . A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire iar al doilea, cătun sau seliște.A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura V. Frunză, 1992, p.83 O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Din alt punct de vedere, pentru Chișinău s-a propus un etimon credibil, și anume, apelativul românesc, astăzi ieșit din uz, chișnău / chișinău - „izvor”, înrudit cu chișnă / chișină - „sursă de apă”, acestea fiind considerate reflecții ale latinescului *pissiare - „a țâșni”, „a izvorî”.Eremia, Anatol. Originea toponimelor: controverse de opinii, etimologii false. In: Philologia, 2014, nr. 5-6(275), pp. 62-73. ISSN 1857-4300.

Istorie

Târgul moldovenesc

200 px|thumb|right|Hrisovul din 1436 care atestă pentru prima dată Chișinăul Prima mențiune a Chișinăului datează din anul 1436 d.Hr.:Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, pp. 218-220.Documente privind istoria României. A, Moldova. Veacul XIV, XV. Volumul I (1384-1475). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1954, pp. 130, 131.

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat: Visterniceni.

Mențiunile ulterioare descriu un târg rural din ținutul Lăpușnei, și, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din ținutul Orhei-Lăpușna. Transformarea Chișinăului într-un târg a avut loc într-a doua treime a secolului al XVII-lea, când în Bugeac au venit noi grupuri agresive de tătari. Datorită lor a decăzut drumul comercial din valea Botnei de la Iași la Cetatea Albă, precum și târgul Lăpușna. Negustorii au început să călătorească pe valea Bâcului, mai sigură. Conducerea ținutului Lăpușna și mulți meșteșugari s-au mutat și ei cu timpul la Chișinău.Chirtoagă, Ion (2020). "Chișinăul la prima etapă de existență." (PDF) Dialogica, nr. 3, p. 43-44. Târgul avea o hală de piatră și se întindea în jurul bisericilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și „Sfinții împărați Constantin și Elena” (Râșcani).

În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul părții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Împărați Constantin și Elena pe pereții căreia în rând cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, în anul 1777".Pretura sectorului Râșcani - http://www.chisinau.md/pageview.php?l=ro&idc=448

Până în 1812 târgul moldovenesc se ridica pe malul Bâcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.

Orașul țarist

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost Alexandru Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898, românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.

În aprilie 1903 a avut loc o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de Ohrana (poliția secretă) țaristă și soldate cu peste 50 de evrei omorâți, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav) și zeci de case și magazine jefuite și devastate.

Doi ani mai târziu, în octombrie 1905 s-a declanșat un alt pogrom, cu mai puține victime. Evenimentele anilor 1903-1905 au determinat o importantă parte din comunitatea evreiască din Basarabia să se refugieze.

Perioada interbelică

left|thumb|Statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt În 1918, după ce Sfatul Țării a votat unirea cu România, Chișinăul a devenit municipiul de reședință al județului Lăpușna. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 114.896 locuitori, dintre care 48.456 români, 41.065 evrei, 19.631 ruși, 1.436 poloni etc.Recensământul populației României din 29 Decemvrie 1930, vol. II, pag. 268. Chișinăul a primit statut de municipiu și a devenit al doilea oraș ca mărime din România, după municipiul București.

Gara feroviară Chișinău a fost una dintre cele mai importante din România. Itinerarul principal l-a constituit linia București – Iași – Chișinău (Kiev, Moscova).

În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată simbolic în 1991 de către compania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.)

Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de pasageri. Pe aici trecea linia de navigație aeriană L.A.R.E.S. cu plecare și sosire pe aerodromul Chișinău. Itinerarii: București – Galați – Chișinău și Cernăuți – Iași – Chișinău – Cetatea Albă.

În perioada interbelică au fost deschise și au activat în municipiul Chișinău mai multe facultăți și școli superioare: Facultatea de Agronomie și Facultatea de Teologie (de pe lângă Universitatea din Iași), Conservatorul Național de Muzică și Artă Dramatică, 2 conservatorii particulare.

De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de băieți, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial de băieți, 1 liceu industrial de fete, 1 scoală de menaj, 1 școală normală de băieți, 2 școli normale de fete, 1 școală de cântăreți, 2 gimnazii de băieți, 1 gimnaziu industrial de băieți, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de băieți, 3 licee particulare de fete și 1 gimnaziu particular de fete.

La recensământul general din 1930, în municipiul Chișinău au fost înregistrați 114.896 locuitori, inclusiv 56.435 bărbați și 58.461 femei.Recensământul general al populației României din 29 decemvrie 1930. Volumul I: Sex, stare civilă, grupe de vârstă, gospodării, infirmități, populația flotantă. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, p. 135. Din punct de vedere etnic, populația era alcătuită din 48.456 români, 141 unguri, 979 germani, 19.631 ruși, 563 ucraineni și ruteni, 86 iugoslavi, 541 bulgari, 80 cehoslovaci, 1.436 polonezi, 41.065 evrei, 421 greci, 22 albanezi, 490 armeni, 48 turci, 7 tătari, 34 găgăuzi, 128 țigani, 358 persoane de altă naționalitate și 407 persoane nu și-au declarat apartenența etnică. În calitate de limbă maternă, 46.725 persoane au indicat limba română, 132 persoane - limba maghiară, 900 persoane - limba germană, 25.229 persoane - limba rusă, 212 persoane - limba ucraineană (ruteană), 58 persoane - limba sârbă, 224 persoane - limba bulgară, 42 persoane - limba cehă, 900 persoane - limba poloneză, 39.382 persoane - limba idiș, 181 persoane - limba greacă, 26 persoane - limba albaneză, 171 persoane - limba armeană, 92 persoane - limba turcă (inclusiv găgăuză), 68 persoane - limba țigănească, 185 persoane declarat alte limbi și 369 persoane nu au indicat limba maternă.Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Volumul II: Neam, Limbă Maternă, Religie. Partea 1: Neam, limbă maternă. București: Editura Institutului Național de Statistică, 1938, p. 268, 269.

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată instituțiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Școalelor și a Culturii Poporului, care întreține în județ 179 de cămine culturale, 5 societăți muzicale și 15 biblioteci, adică în total 199 de organizații culturale dintre care 130 au personalitate juridică.

Alte instituții culturale în Chișinău: Universitatea Populară, Muzeul Național al Basarabiei, Muzeul istorico-arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipală (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universității Populare, Biblioteca Centrală, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul Național, 4 cinematografe, 8 societăți sportive, 8 societăți de vânatoare, Clubul Regal de Automobile din Chișinău etc.

În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio „Basarabia”, în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.