AIK Solna (Allmänna Idrottsklubben) este un club de fotbal din Solna, Suedia care evoluează în Allsvenskan. Înființat în anul 1891 de către Isidor Behrens în Stockholm, la adresa Biblioteksgatan 8, numele complet al clubului a fost "Allmänna Idrottsklubben" ("Clubul Sportiv General" sau "Clubul Sportiv Public"). Numele a fost ales pentru a arăta lumii că acest club este al tuturor.
Istorie right|thumb|220px|Prima echipă de fotbal a lui AIK
Perioada 1896-1910 Începând practicarea fotbalului în 1896, AIK a început să joace în campionat doi ani mai târziu, în 1898. AIK a câștigat primul titlu de campioană în 1900, când a învins Örgryte IS în finală. În 1901, AIK a câștigat un alt titlu, după o victorie contestată împotriva echipei Örgryte. În perioada dintre secolele XIX și XX fotbalul suedez a fost dominat de Örgryte, care a câștigat de zece ori campionatul între anii 1896 și 1909. Cu toate acestea, în perioada 1898-1901 AIK a câștigat campionatul de două ori și a fost în lupta pentru campionat de trei ori. În 1899 echipa se confruntă cu Djurgårdens IF pentru prima dată. Djurgarden a fost fondată în 1891, în același an cu AIK, și, prin urmare, meciurile dintre aceste cluburi sunt cunoscute ca tvillingderbyt (derby-ul gemenilor). Djurgarden este din acea perioadă principalul rival al lui AIK.
AIK nu a participat la campionatele Suediei din 1902 și 1903, ci a concurat în "Svenska bollspelsförbundets tävlingsserie", o competiție numai pentru cluburi din Stockholm.
După doi ani de la începerea "tävlingsserie", în 1904, 12 echipe au participat în campionat, una dintre ele fiind AIK pentru prima dată de la câștigarea acestuia. AIK a jucat până în semifinale, unde a fost învinsă de către Djurgårdens IF. În 1905, AIK a ajuns tot în semifinale,dar de data aceasta fiind învinsă de IFK Stockholm. AIK a concurat de 3 ori în perioada 1906-1910, dar nu a câștigat niciodată. În 1911 a câștigat campionatul pentru a treia oară, după ce a învins IFK Uppsala în finală. Perioada 1910-1937 După care, AIK a fost eliminată în semifinale, în 1912 și 1913, dar a câștigat din nou campionatul în 1914. În 1915, AIK a fost din nou învinsă de rivalii Djurgarden în semi-finale. În 1916, cu toate acestea, AIK și-a revenit și a învins și pe viitorii rivali IFK Göteborg în semi-finale, iar în finală Djurgårdens IF, cu scorul de 3-1. În 1917, Djurgarden realizează aceleași rezultate ca AIK, câștigând împotriva lui Göteborg în semifinale și apoi cu AIK, cu scorul de 3-1 în finală. După o perioadă foarte lungă de timp fără nici un succes, AIK, în 1923, câștigă al șaselea titlu după ce a învins IFK Eskilstuna în finală.
În 1924, Svenska Serien a fost înlocuit de către liga curentă, "Allsvenskan", (oficial numită "Divizia I"). În primii ani, campionatul a fost dominat de echipele din Göteborg (GAIS, IFK Göteborg, Örgryte IS) și de Helsingborgs IF. După câțiva ani, când AIK terminat pe 4 si 5, la mijlocul clasamentului, clubul a câștigat campionatul în 1931/32, fiind primul lor titlu Allsvenskan și al șaptelea titlu suedez.
AIK s-a mutat, în 1937, de pe Stockholms Stadion la Råsunda Fotbollsstadion , care a devenit Solna în 1942. Acesta a fost însă doar unul dintre lucrurile care fac anul 1937 un an memorabil - AIK a câștigat titlul a opta oară. Olle Zetterlund a marcat 23 de goluri în timpul sezonului, și astfel a devenit golgeterul campionatului.
Între Allsvenskan și Divizia 2 (1938-1992) După al doilea război mondial AIK a terminat pe doi în 1946 și pe 3 în 1947. Cu toate acestea, după aceste sezoane lucrurile au început să meargă rău pentru AIK. În sezonul 1949/1950 clubul a avut media de spectatori de 21.768, un record care a rămas până în secolul 21. thumb|240px|right|Råsunda Stadium, stadionul lui AIK din 1937.
În iunie 1951 s-a întâmplat "det omöjliga" (imposibilul), adică AIK a retrogradat în Divizia II. Ultimul meci în Allsvenskan a fost împotriva echipei Malmö FF, care era neînvinsă de 49 de meciuri. AIK învinge Malmö cu 1-0, dar avea nevoie de un gol în plus pentru a avea asigurat un loc în Allsvenskan. Acest lucru a însemnat, de asemenea, că Lennart "Nacka" Skoglund va pleca la Inter Milano, după ce a jucat doar 5 jocuri pentru AIK.
După ce a câștigat Divizia a-II a AIK a ajuns în Allsvenskan sezonul următor. În mijlocul anilor 50, un nou jucător important a ajuns să joace pentru AIK, Kurt "Kurre" Hamrin. După ce el a plecat în Italia, clubul s-a descurcat foarte greu.
În 1962 AIK a retrogradat din nou în Divizia II, dar a revenit foarte repede în Allsvenskan, după numai un sezon. La începutul anilor 70 clubul a fost considerat favorit pentru a câștiga campionatul, însă AIK obține doar al doilea loc în 1971. În 1975, 40.669 spectatori au asistat la derby-ul cu Djurgårdens IF, un record care a rămas și în ziua de azi. Liga Japoneză a ales clubul AIK pentru a juca cu o selecționată All-Star în primul lor astfel de meci de la înființarea ligii lor. La 2 decembrie 1965, AIK a remizat cu JSL All-Star, 2-2.
În 1979 AIK a retrogradat în Divizia II din nou, dar a revenit repede în Allsvenskan.
Campionatul Suediei și meciurile europene (1992-1996) Cu o lună înainte de începerea sezonului din 1992, AIK avea datorii de 10 milioane SEK. Prin urmare, clubul a trebuit să facă economii extrem de mari. Echipa nu a avut nici un cantonament înainte de începerea campionatului și nu a efectuat nici un transfer foarte costisitior. Două achiziții ieftine s-au dovedit însă a fi de succes: Krister Nordin și Dick Lidman.
În acest an, primele șase echipe din Mästerskapsserien (campionatul Suediei între 1991-1992), au jucat din nou între ele, în sistem tur-retur, dar numai cu jumătate din puncte obținute în timpul sezonului regulat. AIK a încheiat turul a patra, la 3 puncte de liderul IFK Norrköping.
După ce a pierdut la IFK Norrköping, puțini au crezut că AIK mai poate obține titlul. Totuși, AIK a început să câștige joc după joc, iar în ultimul meci, în deplasare la Malmö FF, o remiză ar fi fost suficient pentru a câștiga titlul. AIK a avut noroc, în prima repriză, marcând două goluri din două ocazii. Malmö, dimpotrivă, a avut o mulțime de șanse de gol, dar nu a reușit să marcheze decât unul. După egalare, Malmö a continuat să domine, și chiar a reușit să treacă în avantaj. Cu cinci minute înainte de final, Gary Sundgren a marcat pentru AIK și astfel echipa sa a fost campioana Suediei pentru prima dată după 55 de ani.
În anul următor, 1993, denumirea campionatului, ,,Allsvenskan’’, a fost restabilită, la fel ca și sistemul de dinainte, fără play-off. AIK au avut aceeași manageri ca în sezonul trecut, Tommy Söderberg și Thomas Lyth, dar si aceeași echipă. AIK a început sezonul perfect. După deplasarea la IFK Göteborg în meciul inaugural, terminat la egalitate, AIK a câștigat șase jocuri consecutiv. Cel mai interesant a fost cel cu Brage, de acasă, câștigat cu 9-3. Kim Bergstrand a marcat în acel meci cinci goluri. Dar în timpul verii, AIK a pierdut cu IFK Göteborg și IFK Norrköping, care au ajuns să se lupte pentru titlu. AIK a reușit, cu toate acestea, obținerea locului trei și asigurarea unui loc în Cupa UEFA anul viitor.
Dar mai întâi ei au trebuit să concureze în anul acela în Liga Campionilor, denumire dată cu un an înainte. AIK nu a reușit să treacă în primul tur de Sparta Praga.
În 1994, AIK a avut obiectivul de a recâștiga titlul, cu un nou manager, Hasse Bagge, și cu o achiziție importantă, Jesper Jansson. Din nou, AIK a început sezonul minunat, numai o înfrângere în primele treisprezece jocuri. Dar, după trei meciuri pierdute consecutiv, echipa nu a mai legat foarte multe victorii și a terminat a șasea, cu cincisprezece puncte sub câștigătorul IFK Göteborg.
Sezonul a fost salvat, însă, prin cea mai de succes campanie europeană de până acum, cu eliminarea echipei Slavia Praga, în etapa a doua a Cupei UEFA, și prezența în a treia rundă, cu echipa AC Parma, care îl avea pe Tomas Brolin în echipă.
După aceea, AIK a pierdut finala Cupei, și, prin urmare, posibilitatea de a juca anul viitor în Europa. În acest an cel mai tânăr jucător al lui AIK, Alexander Östlund, a debutat în Allsvenskan la 16 ani, 10 luni și 2 zile. Östlund va deveni un jucător-cheie pentru club patru ani mai târziu.
În 1995, sezonul a început bine din nou. După șapte jocuri, AIK a fost în partea de sus a clasamentului, s-a calificat în finala cupei și a avut trei jucători (Dick Lidman, Ola Andersson, Jan Eriksson) la echipa națională. Clubul însă a încheiat dezamăgitor sezonul, pe locul opt.
În 1996, Erik Hamrén a preluat conducerea clubului ca administrator unic, după co-administrarea alături de Hasse Backe cu un an înainte. Sezonul a început ca și anul precedent, jucând bine, dar câștigând puncte foarte puține. După șapte runde, cu cinci înfrângeri, AIK a fost penultima, în ligă. Dar apoi lucrurile s-au schimbat. După un an nefericit, AIK a obținut în timpul verii și toamnei multe rezultate bune, inclusiv un 6-0 împotriva celor de la IFK Göteborg. După ce a pierdut doar un meci în timpul toamnei, AIK a terminat a patra. Echipa a câștigat, de asemenea, Cupa, care le-a permis să joace în sezonul viitor în Cupa Cupelor. Perioada 1997-2004 AIK a ajuns în a treia rundă, cu FC Barcelona, chiar înainte de începerea sezonului 1997 din Allsvenskan. Pentru prima dată, Råsunda a avut toate biletele pentru meci vândute cu o lună înainte de joc. Prima etapă, de pe Camp Nou, a început în cel mai bun mod posibil pentru AIK cu Nebojsa Novakovic marcator, însă meciul s-a terminat 3-1 pentru Barcelona. În partida retur de pe Råsunda, Ronaldo a marcat un gol rapid pentru Barcelona, și chiar dacă AIK a reușit să înscrie golul egalizator, Barcelona s-a calificat cu 4-2 la general.
AIK a fost considerat concurentul principal pentru IFK Göteborg în acel an, dar a terminat sezonul dezamăgitor. Cu toate acestea, AIK a câștigat Cupa și s-a calificat în Cupa Cupelor, dar a ieșit din primul tur împotriva echipei slovace Primorje. Printre noii veniți la club în 1998 au fost managerul englez Stuart Baxter, portarul Mattias Asper și apărătorul Olof Mellberg. Șase din primele 10 jocuri s-au încheiat 1-1. După opt jocuri, noul portar Mattias Asper a devenit titular. Cu el în poartă, AIK nu a pierdut un alt joc întreg sezonul, iar echipa concurează pentru titlu. În ultimul joc, liderul Helsingborg a avut un meci ușor cu Hacken, echipa deja retrogradată, dar a pierdut. Alexander Östlund a marcat pentru AIK și astfel a câștigat cu 1-0 împotriva lui Örgryte. AIK a obținut astfel al 10-lea titlu de campioană.
Media de puncte pe meci a lui AIK în următorul sezon a fost mai mică de unul, AIK a marcat de asemenea cele mai puține goluri din toate echipele din Allsvenskan în acel an. Asper, portarul lui AIK și mijlocașul Johan Mjällby au fost extrem de apreciați. Mjällby a fost transferat de la Celtic și Mellberg a fost vândut la Racing Santander.
În 1999 AIK a achiziționat o mulțime de jucători, printre care și Andreas Andersson, de la Newcastle, pentru circa 2 milioane de euro, o sumă record pentru Suedia, la acea vreme.
În timpul sezonului portarul Mattias Asper nu a primit gol în 19 ore și 17 minute. AIK a avut șansa de a câștiga Allsvenskan a doua oară consecutiv, dar Helsingborg a reușit totuși să treacă peste AIK și a câștigat titlul. AIK a câștigat toate cele trei jocuri împotriva lui Helsingborg în acel sezon ( două în ligă și unul în Cupă).
Locul al doilea din campionat a fost umbrit de marea reușită a clubului, prezența în grupele Ligii Campionilor, prima - și singura dată – când o echipă din Stockholm ajunge atât de departe în turneu. Ultimul obstacol a fost echipa greacă AEK Atena. După o remiză incredibilă în Grecia, AIK bătut cu 1-0 AEK pe Råsunda, Novakovic marcând cel mai important gol pentru clubul său.