Nicolae Kalinderu (n. 6 decembrie 1835, București – d. 16 aprilie 1902, Ciulnița, Argeș) a fost un medic, din 1890 membru corespondent al Academiei Române.MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE din 1866 până în prezent A fost unul din membrii fondatori ai Partidului Național Liberal din România, la 24 mai 1875.
Biografie Nicolae Kalinderu s-a născut într-o familie de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost juristul și publicistul Ioan Kalinderu.Nicolae Kalinderu, autorul primului tratat de medicină internă din România
Studii A studiat în Franța, la Facultatea de Medicină din Paris, începând din 1853, unde a fost influențat de medicina experimentală a lui Claude Bernard și de teoria bacteriologică a lui Louis Pasteur.
Activitate În 1863, în urma unul concurs, a fost admis ca intern al Spitalelor din ParisDicționarul contimporanilor. A lucrat ca intern și extern în spitalele din Paris și a devenit membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. După ce și-a susținut teza de doctorat la Paris, a revenit în România, unde a devenit medic primar de boli interne la Spitalul Colentina, post pe care l-a ocupat până la 1874 când a demisionat. La 1877 a fost numit șef de serviciu la la Spitalul Brâncovenesc.
A fost unul dintre fondatorii orientării anatomo-clinice și fiziopatologice în medicina românească internă. Împreună cu Victor Babeș a inițiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul și epidemiologia leprei.
A studiat meningita tuberculoasă la adulți, miopatiile și anevrismul sifilitic al aortei. A inițiat o serie de măsuri practice în vederea combaterii leprei și a înființat izolatorul de la Răchitoasa.
În 1887, Nicolae Kalinderu a fost numit profesor în cadrul Facultății de Medicină din București. În timpul războiului de independență a condus ambulanțele de la Turnu Măgurele fiind numit în 1878 șef al diviziei I medicale de la Spitalul Brâncovenesc.
Distincții A fost distins cu ordinele „Steaua României” în grad de Mare Ofițer (31 mai 1897) și „Coroana României” în grad de Mare Ofițer (10 mai 1887).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 119
Opera principală Memoriu asupra leprei în România, 1889 Lepra anestezică, 1898 Lepra în România, 1897 Despre cosmetice. Tubercolosa în raport cu unele profesiuni. Epilepsia Jacksoniand. Influenza unor maladii ale cordului asupra desvoltărei tuberculosei. Mielita sifilitică.
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K
Categorie:Nașteri pe 6 decembrie Categorie:Decese pe 16 aprilie Categorie:Nașteri în 1835 Categorie:Decese în 1902 Categorie:Medici români Categorie:Membri corespondenți ai Academiei Române Categorie:Microbiologi români Categorie:Grupul fondator al Partidului Național Liberal Categorie:Membri ai Partidului Național Liberal Categorie:Politicieni români din secolul al XIX-lea