John Winston Ono Lennon, numele la naștere John Winston Lennon, MBE (), a fost compozitor, muzician, cântăreț, textier, activist și artist complex englez, unul din fondatorii trupei The Beatles.
Biografie Născut și crescut în Liverpool, Lennon a fost implicat în „mania skiffle”, un stil de muzică cu influențe de jazz, blues, folk și country music. Prima lui trupă, numită The Quarrymen, a evoluat în The Beatles în 1960. Pe măsură ce trupa se dezintegra spre sfârșitul deceniului, Lennon s-a implicat într-o carieră solo, în care a produs legendarele sale albume: "John Lennon/Plastic Ono band” și Imagine, și de asemenea cântece renumite precum "Give Peace a Chance” și "Imagine”. John Lennon s-a retras din domeniul muzical în 1975, pentru a fi aproape de familia sa, dar s-a relansat în 1980, cu un album numit Double Fantasy. El a fost ucis la trei săptămâni după lansarea acestuia.
Lennon era o natură rebelă și avea un spirit acerb în muzica sa, în compozițiile sale, în desenele, în filmele și în interviurile sale, devenind de asemenea controversat din cauza părerilor sale politice. S-a mutat în New York în 1971, unde critica sa asupra războiului din Vietnam l-a determinat pe Richard Nixon la lungi încercări să îl deporteze, în timp ce cântecele sale au fost preluate ca imnuri în mișcarea anti-război.
Până în 2010, circa 14 milioane de albume ale lui se vânduseră în întreaga lume, iar ca compozitor și interpret a fost de 27 de ori pe locul 1 în US Hot 100. În 2002, BBC l-a votat al optulea din cei mai mari 100 de britanici, iar în 2008 revista Rolling Stone l-a votat al cincilea din cei mai mari cântăreți al tuturor timpurilor. După moartea sa, a fost inclus în Songwriters Hall of Fame (în 1987), și în Rock and Roll Hall of Fame (în 1994).
1940–1957 - Copilărie thumb|left|200px|Casa în care a crescut John Lennon, casa lui George și Mimi Smith Lennon s-a născut în timpul războiului, în Anglia, pe 9 octombrie 1940 la Liverpool Maternity Hospital. El este fiul Juliei și al lui Alfred Lennon, un marinar negustor care a fost departe la momentul nașterii fiului său. Viitorul muzician a fost numit John Winston Lennon după bunicul său, John "Jack" Lennon, și după prim-ministrul Winston Churchill. Tatăl său a fost de multe ori departe de casă, dar a trimis plăți regulate la adresa, Newcastle numărul 9, Liverpool, unde Lennon locuia cu mama sa, dar veniturile s-au terminat atunci când tatăl său nu mai dă semne de viață, din februarie 1944. Când se întoarce acasă șase luni mai târziu, s-a oferit să se întoarcă la familia sa, dar Julia (care era însărcinată cu copilul unui alt bărbat) a respins ideea. După ce sora sa, Mimi Smith, s-a plâns serviciului social Liverpool, Lennon a fost dat în grija acesteia. În iulie 1946, tatăl lui Lennon a vizitat-o pe Mimi Smith și l-a luat pe Lennon, ducându-l la Blackpool, în secret dorind să-l ducă în Noua Zeelandă. Julia l-a urmărit, împreună cu partenerul său de la acea vreme, Bobby Dykins, și în urma unei certe, tatăl l-a pus pe copilul de doar 5 ani să aleagă între ei. John l-a ales de două ori pe tatăl său, dar în timp ce aceasta pleca, copilul a început să plângă și a urmat-o. De atunci aveau să treacă nu mai puțin de 20 de ani până când John îl va întâlni pe tatăl său din nou.
De-a lungul adolescenței și tinereții, John a trăit alături de unchiul și mătușa sa, George și Mimi Smith, care nu aveau copii, la Menlove Avenue, Woolton. Mătușa sa îi cumpără volume cu povestiri scurte, iar unchiul său, lăptar la ferma familiei sale, îi cumpără o muzicuță și îl învăță arta cuvintelor încrucișate. Julia îl vizita pe John regulat, și începând de la 11 ani, o vizitează și el pe mama sa, când ea îi punea să asculte melodii semnate Elvis Presley, și îl învăța să cânte la mandolină „Ain`t That a Shame?” de Fats Domino.
În 1980 el vorbește despre familia sa și despre natura sa rebelă:
John își vizita regulat verișorul Stanley Parkes, care locuia în Fleetwood. Fiind cu șapte ani mai mare decât Lennon, Parkes îl lua cu el în excursii și la cinematografele locale. În timpul școlii, Parkes îl vizita pe Lennon împreună cu Leila Harvey, o altă verișoară, și mergeau foarte des la Blackpool la spectacole împreună. Ei vizitează teatrul Blackpool Tower, unde îi urmăreau pe artiști precum Dickie Valetine, Arthur Askey, Max Bygraves și Joe Loss,iar Parkes și-a amintit că lui Lennon îi plăcea în mod deosebit George Formby. După ce familia lui Parkes s-a mutat în Scoția, cei trei veri își petreceau adesea vacanțele împreună. Parkes a mai spus: ”John, verișoara Leila și cu mine eram foarte apropiați. Din Edinburgh, trebuia să conducem până la casa familiei din Durness, și toate acestea se petreceau pe când John avea 9 ani până la vârsta de 16 ani. Când John avea 14 ani, unchiul George a murit din cauza unei hemoragii hepatice în 5 iunie 1955 la vârsta de 52 de ani.
Lennon a fost crescut ca un anglican și a mers la școală Dovedale Primary School. Din septembrie 1952 până în 1957, după ce și-a dat examenul de treaptă, a fost înscris la Quarry Bank School în Liverpool, și a fost descris de către Harvey, „Un norocos fericit, comic, bine dispus și plin de viață. [John] a desenat de multe ori desene comice care au apărut în propria revistă Daily Howl. În ciuda talentului său artistic, rapoartele școlare au fost condamnabile.
Mama sa i-a cumpărat prima chitară în 1956 un ieftin Gallotone acustic campion pentru care ea a "împrumutat” fiului ei cinci lire și zece șilingi cu condiția ca acea chitară să fie trimisă acasă la ea, și nu la Mimi, știind bine că sora ei nu suportă ideea aspirațiilor muzicale ale fiului ei. Mimi fiind sceptică în privința faptului că el ar putea fi faimos cândva, speră să crească plictisit de muzică, zicându-i mereu: Chitariștii sunt toți foarte buni, dar nu vei putea trăi niciodată din asta. În 15 iulie 1958, pe când Lennon avea 17 ani, mama lui, mergând acasă după ce a vizitat familia Smith, a fost lovită de o mașină și ucisă.
Lennon a picat toate examenele GCO nivelul O, și a fost admis la Liverpool College of Art, numai după ce mătușa și directorul au intervenit. La colegiu, a început să poarte haine Teddy Boy, și și-a format o reputație proastă din cauza întreruperii orelor și ridiculizării profesorilor. Ca urmare, a fost exclus din cercul de pictură, apoi și din cel de artă grafică, și a fost amenințat cu expulzarea pentru comportamentul său, incluzând faptul că o dată, într-o oră de desen, a stat în poala unui model nud. A picat un examen anual, chiar dacă a fost ajutat de către o studentă și viitoare nevastă Cynthia Powell, și a fost expulzat din colegiu înainte ca ultimul său an să se încheie.
De la The Quarrymen la The Beatles
1957–65: Formarea, evadarea comercială și turnee
The Beatles a apărut în urma primei formații a lui John Lennon, The Quarrymen. Numit după Quarry Bank High School, grupul a fost format de către el în septembrie 1956, pe când avea 15 ani, și a început ca și cântăreț de jazz. În vara anului 1957, The Quarrymen a cântat un „set de cântece spirituale", formate din jazz, și rock and roll. Lennon l-a întâlnit prima oară pe Paul McCartney,iar la cea de-a doua interpretare, având loc în Woolton în grădina bisericii St. Peter, McCartney a fost solicitat să se alăture trupei.
McCartney spune că mătușa Mimi „era foarte conștientă de faptul că prietenii lui John au fost de clasă socială medie", și îi ocupa timpul atunci când acesta venea în vizită. În conformitate cu fratele lui Paul, Mike , tatăl lui McCartney nu a fost, de asemenea, de acord, declarând că Lennon l-ar duce pe fiul său „în necazuri", deși el mai târziu a permis trupei tinere să repete în camera din fața și McCartney pe strada Forthlin nr.20. În acest timp, Lennon(18 ani) a scris prima sa melodie, "Hello Little Girl", în Marea Britanie ajungând hit pentru următorii aproape cinci ani.
George Harrison s-a alăturat trupei ca și chitarist, chiar dacă Lennon credea că acesta era prea tânăr pentru a fi în trupă. Așadar, McCartney a organizat o a doua audiție la etajul unui autobuz din Liverpool, când Harrison a interpretat vulgar pentru Lennon. Stuart Sutcliffe, prietenul lui Lennon de la școala de arte, s-a alăturat trupei ca basist mai târziu. Lennon, McCartney, Harrison și Sutcliffe, au format trupa The Beatles în anul 1960. În luna august a aceluiași an, The Beatles au rămas pentru 48 de nopți de rezidență în Hamburg, Germania, și, în disperată nevoie de un toboșar, l-a rugat pe Pete Best să li se alăture. Lennon avea 19 ani, iar mătușa lui, îngrozită atunci când acesta i-a spus despre călătorie, l-a implorat să rămână pentru a-și continua studiile în domeniul artei. După prima rezidență din Hamburg, trupa a acceptat încă una în aprilie 1961, și încă o a treia în aprilie 1962. Ca și restul membrilor trupei, lui Lennon i s-a făcut cunoștință cu Preludin, și a luat droguri regulat, la fel și amfetamină pentru a putea sta treaz de-a lungul nopților.
Brian Epstein, managerul grupului Beatles din 1962, nu a avut experiență în managementul artistic, dar a avut o influență puternică asupra comportamentului lor pe scenă și cod de îmbrăcăminte. Inițial, a rezistat la încercările lui de a încuraja grupul, pentru a prezenta o prezență profesională, dar în cele din urmă, s-a plâns spunând: „Aș purta și un balon dacă cineva m-ar plăti pentru asta”. McCartney a preluat basul după ce Sutcliffe a decis să rămână în Hamburg și toboșarul Ringo Starr l-a înlocuit pe Best, completând grupul în totalitate până în 1970 când acesta s-a schimbat. Primul cântec al grupului a fost „Love me do”. A fost lansat în octombrie 1962 și a ajuns numărul 17 în topurile britanice. Primul album înregistrat s-a numit „Please please me” în 11 februarie 1963, ziua când Lennon a suferit o răceală, ceea ce a fost evident în ultimul cântec înregistrat în acea zi „Twist and shout”. Compozitorii parteneri ai lui Lennon și McCartney au scris 8 din cele 14 melodii cu mici excepții: una fiind acest album însuși, Lennon a trebuit să-și prezinte iubirea pentru a rezista interviurilor. McCartney susține că ceilalți beatlesi îl idolatrizau pe John: „Era ca și micul nostru Elvis și toți ne luam după el. Era cel mai în vârstă și pe post de conducător. Era cel mai rapid și cel mai deștept”.
Cel mai mare succes al beatlesilor în UK,a fost la începutul anului 1963. Lennon era în timpul unui turneu când primul lui băiat, Iulian, s-a născut în luna aprilie. În timpul showului de varietăți regal susținut în fata reginei mamă și a celor din palatul regal britanic, Lennon a reușit să creeze distracție în audiență. El susține: „Pentru melodia următoare, vă cer ajutorul. Persoanele care stau pe scaunele cele ieftine, bateți din palme, iar restul bateți din bijuterii.” După un an de Beatlemanie în UK, grupul a debutat, în februarie 1964, în Statele Unite, în showul lui Ed Sullivan, marcând începuturile carierei internaționale. Au urmat timp de doi ani turnee și scrieri de melodii, timp în care Lennon a scris două cărți: „In his own write” și „Spaniard în the works”. Au fost recunoscuți de către britanici în momentul în care au fost desemnați ca membrii ai ordinului Imperiului britanic de către regina Elisabeta, în 1965.
1966-1970: Anii de studio, destrămarea formației și cariera solistică