Nazaret (în , Natzrat sau Natzeret; în , an-Nāṣira sau an-Naseriyye) este un oraș din Israel situat în districtul de Nord, la SE de Haifa, fiind al doilea cel mai populat oraș arab din Israel cu circa 76.000 locuitori, dintre care o treime sunt creștini (27%), iar restul musulmani (73%). Nazaret este un centru de pelerinaj creștin, datorită faptului că orașul este descris în Noul Testament ca orașul de origine al lui Isus din Nazaret. Abrevierea INRI prescurtează titulus crucis, adică textul trilingv pus pe crucea pe care acesta a fost răstignit, ca motiv al execuției sale (Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum, în traducere „Isus Nazarineanul Regele Iudeilor”).
Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorică, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peștera Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul orașului. În Epoca celui de al Doilea Templu a existat la Nazaret o mică așezare, iar până la stăpânirea bizantină a ființat aici o localitate populată încă de evrei. Odată cu cucerirea Palestinei de către cruciați a crescut însemnătatea orașului, el devenind capitală de dioceză catolică și fiind dotat cu mai multe biserici. Ulterior localitatea a cunoscut perioade alternate de decădere și prosperitate, înflorind în mod deosebit în cursul secolului al XIX-lea, când a trezit interesul puterilor creștine europene. În acea epocă a luat avânt zidirea de biserici, mânăstiri și înființarea a numeroase instituții de învățământ și sanitare.
Din cauza însemnătății orașului pentru credincioșii creștini, orașul a devenit un obiectiv popular de pelerinaj. El a fost vizitat de trei papi - Paul al VI-lea, la 5 ianuarie 1964, Ioan Paul al II-lea cu ocazia Sărbătorii Bunei Vestiri la 25 martie 2000, și Benedict al XVI-lea, care a oficiat în fața unei mari mulțimi de credincioși o misă în aer liber și a vizitat Bazilica Bunei Vestiri la 14 mai 2009. Mai multe localități din lume au primit și ele, numele de Nazaret, în amintirea orașului din Țara Sfântă.
Numele orașului Surse biblice: Sursa numelui Nazaret נצרת, Nazara, așa cum e menționat prima dată în greaca biblică și apoi în latină, nu e cunoscută cu siguranță, dar deoarece la origine, așezarea a fost ebraică, etimologia lui este ebraică, sau cel puțin, semitică. E posibil legată de cuvântul Netzer (נצר) care înseamnă „mlădiță”, „ramură”,„lăstar”, iar creștinii văd în aceasta o aluzie la faptul ca Iisus era mlădiță din casa lui David. așa cum stă scris în profeția mesianică din cartea lui Isaia, 11, 1: . Altă ipoteză trimite la rădăcina נטר ntr - însemnând „pază”, explicația fiind că poziția orașului pe munte, deasupra Văii Esdraelonului (Valea Izreel) îi permitea să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraică pentru creștinism - „natzrut”, și pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Nazara, Nazaret, Nazarat, Nazarath.
Forma Nazara (Ναζαρα), considerată cea mai timpurie, se află în Evanghelia după Matei (Matei 4,13) și cea după Luca (Luca 4,16) și, probabil, în ipotetica Sursa Q care ar fi precedat formele canonice ale evangheliilor.
Forma Nazaret,care e utilizată astăzi și în limba greacă modernă, apare odată în Evanghelia după Matei (Matei 21,11), de patru ori în capitolele nașterii din Evanghelia după Luca (Luca 1,26; 2,4; 2,39) și odată în Faptele Apostolilor (Fapte 10,38). În Evanghelia după Marcu așezarea apare o singură dată sub forma Nazaret (Marcu 1,9)
În traduceri ale Noului Testament din greacă, denumirea Iisus din Nazaret apare mai multe ori (de pildă, de 17 ori în traducerile engleze) corespunzând formei grecești Iisus Nazariteanul - mai precis Ναζαρηνε - Nazarene sau Ναζωραιος- Nazoraios.
Surse extrabiblice: Forma Nazara se găsește în cea mai timpurie referința extrabiblică la localitate, un citat din Sextus Julius Africanus de pe la anul 200 d.Hr. Părintele bisericii Origene (185-254) folosește formele Nazara și Nazaret. Mai târziu, Eusebiu , în „Onomasticonul” său, (tradus de Sfântul Ieronim) se referea de asemenea, la localitatea Nazara. Surse iudaice necreștine: În săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona într-o sinagogă antică s-a descoperit o bucată de marmură cenușie purtând o inscripție unde apare numele „Nazaret” נצרת. Inscripția datează din secolul al III-lea e.n. Denumirea Nazaret figura și pe altă inscripție ebraică, mai târzie,din secolul al VIII-lea, folosind aceeași ortografie.
Topografie Nazaretul este așezat în Galileea de Jos, în Munții Nazaretului, dealuri având o înălțime de peste 350 m. Este situat , mai precis, într-o vale înconjurată din toate părțile de aceste înălțimi - la est Muntele Ksulot pe al cărui povârniș se află orașul nou Nof Hagalil, numit în trecut Nazaretul de Sus Natzeret Ilit, la sud - Muntele Prăpastiei, (în ebraică Har Hakfitza, în arabă Djebel al Kafza) la vest Muntele Tzameret și la nord Muntele Avihu. Pe marginile apusene ale văii se află cartierul Orașului Vechi și Cartierul Latin, formate în marea lor parte de un labirint de ulițe pentru pietoni. Orașul modern s-a extins din această zonă în toate direcțiile, dar centrul său se află la est și la sud de orașul vechi, la o altitudine mai mică.
Strada principală a orașului este strada Paul al VI-lea, care împreună cu continuarea ei la nord, numită Strada Galileei, străbate orașul aproximativ dinspre sud-vest către nord-est. O altă stradă importantă este strada Al Bishara ( البشارة Vestirea, sau Buna Vestire), paralelă cu prima în vest, și care duce de la piața orașului din sud, către nord, traversând Orașul Vechi, până la Piața Izvorului și la Piața Bisericii. Din Piața orașului pornesc alte două străzi însemnate - strada Tawfik Ziyad către sud, și strada Iksal către sud-est. Dinspre sud, est și nord înconjură orașul o șosea principală interurbană numită în prima ei porțiune Șoseaua 75, iar în porțiunea următoare Șoseaua 700. Ea separă, între altele, Nazaretul de orașul vecin Nof Hagalil. Majoritatea ulițelor din oraș nu poartă nume și sunt însemnate prin numere. În sudul orașului se află o mică enclavă care aparține orașului Nof Hagalil și unde se găsește un hotel și o bază militară.
Istoria Preistorie În perioada preistorică zona Nazaretului a fost locuită datorită numeroaselor peșteri și izvoare de apă, cel mai cunoscut dintre acestea fiind cel numit astăzi Izvorul Mariei. Peștera cea mai faimoasă este Peștera Kedumim sau Al Kafza, aflată la poalele Muntelui Prăpastiei care se află la sud de centrul orașului. Escavări arheologice efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit urme de ruguri, obiecte de lut,oasele a treisprezece oameni și oase de animale, care au dovedit ca peștera a slujit drept locuință și drept loc funerar. Scheletele omenești au fost datate ca fiind de acum 85.000-100.000 ani,și ele aparținuseră atât unor oameni de Neanderthal cât și unor Homo sapiens moderni, care ar fi conviețuit.http://www.amnh.org/exhibitions/permanent/humanorigins/history/arrival.php Situl Muzeului American de Istorie Naturala din New York, Hall of Human Origins Urme de ocru pe oase și în numeroase locuri din peșteră, precum și un mormânt dublu al unei femei și a unui copil, sunt considerate dovadă a unor ritualuri funerare de acum 100.000 ani. .
Antichitatea Iudeea antică. Dominația romană și începuturile creștinismului Nazaretul nu este pomenit în Vechiul Testament sau în scrierile istoricului evreu Iosephus Flavius și nici în Talmud. Nu există dovezi că așezarea a fost locuită înainte de perioada celui de al Doilea Templu. În acea perioadă așezările cele mai importante din regiune au fost Yafia, la sud vest de orașul de astăzi. și Kfar Kana (Cana Galileei) la nord-est. La sfârșitul perioadei celui de al Doilea Templu, în secolele al II-lea - I î.e.n. a existat în acest loc un mic sat. Săpături arheologice efectuate la Cezareea (Keissaria) în anul 1962 de către Michael Avi Yona au descoperit într-o sinagogă antică o bucată de marmură cenușie purtând o inscripție care conține numele „Nazaret” נצרת. Inscripția datează din secolul al III -lea e.n. Denumirea Nazaret figura și pe altă inscripție ebraică, mai târzie,din secolul al VIII-lea, folosind aceeași ortografie.
De asemenea, în cântece liturgice ebraice - piyutim - din perioada bizantină este menționată o așezare numită Nazaret, printre satele în care s-au refugiat castele preoților (cohanim) după Marea revoltă a evreilor împotriva romanilor. La Nazaret s-a așezat așa numita gardă de preoți Hapitzetz הפצץ și poetul (paytan) Elazar Berabi Kalir a menționat-o când a jeluit soarta familiilor de preoți surghiunite. Nazaret era ,după cum se pare, un sat satelit al orașului Sephoris (Tzipori) și unii cred că avea circa cincisute de locuitori.
După Noul Testament, Nazaretul era localitatea unde se afla casa Mariei, mama lui Iisus, și a soțului ei, Iosif. În această casă s-au întâmplat evenimentele Vestirii miracolului sarcinii Mariei de către Arhanghelul Gabriel și acesta e locul unde a crescut Iisus din pruncie și până la începutul misiunii sale. Unii istorici sunt de părere că Nazaretul nu ar fi fost populat în timpul lui Iisus. După ei, ar fi vorba de o deformare a textelor în timpul traducerii în greacă, și de fapt semnificația adevărată a numelui „Iisus din Nazaret” nu era că el ar fi fost din Nazaret, ci că era mlădiță (netzer) din Casa lui David. Oricum, și după spusele Noului Testament, era vorba de un loc marginal, așa cum se poate înțelege din vorbele lui Natanael (identificat cu apostolul Bartolomeu) din Cana Galileei: (Evanghelia lui Ioan, 1, 46-47).
Evul Mediu Imperiul Bizantin 250px|thumb|right|Mozaic din secolul al XIV-lea din biserica Kahriye din Istanbul, înfățișând Nazaretul și Muntele Prăpastiei Epiphanios din Salamis (?- 402) a stabilit că până în vremea împăratului Constantin cel Mare în secolul al IV-lea, Nazaretul era locuit numai de evrei, la fel ca și Kana (Cana Galileei) vecină cu ea înspre nord. Abia în secolul al V-lea a început localitatea să atragă pelerini creștini și au fost ridicate în perimetrul ei cele dintâi biserici bizantine. În anul 427 s-a zidit Bazilica Bunei Vestiri în prima ei versiune, iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfântul Gabriel de lângă Izvorul Mariei.
În anul 614 Palestina a fost cucerită de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țara în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat.
Califatele arabe
La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestină au intrat în 638 în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Prin 670 episcopul Arculf isi amintea ca a vazut la Nazaret doua biserici, una din ele in casa lui Iosif unde a copilărit Isus și alta - casa Mariei, unde ea a primit Buna Vestire, în schimb, nu a vazut vreo sinagoga, poate din cauza ca a fost transformată în moschee. În anul 721 califul Yazid al Doilea a emis un edict iconoclastic care a dus la distrugerea bisericii de la casa lui Iosif, așa încât în anii 724-726 pelerinul Wilibald a găsit numai Biserica dedicata Sfintei Maria, pe care creștinii au izbutit să o salveze plătind de mai multe ori sume de bani „sarazinilor păgâni” Ruinile Bisericii Sfântul Iosif au rămas neatinse o vreme îndelungată, în vreme ce Biserica Sfanta Maria a fost menționată de mai multe ori în cursul veacurilor succesive, inclusiv de către un geograf arab, Al Masudi, în anul 943.
Regatele cruciate Odată cu cruciadele și întemeierea în Țara Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1100, Nazaretul a crescut în însemnătate,