Palatul Regal și Cetatea Majestății Sale, denumit și Turnul Londrei, este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul Londrei. El se află în burgul londonez Tower Hamlets, separat de marginea estică a City of London de un spațiu deschis denumit Dealul Turnului (Tower Hill). Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a fost construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol al oprimării locuitorilor Londrei de noua elită conducătoare. Castelul a fost utilizat ca închisoare din 1100 (Ranulf Flambard) până în 1952 (gemenii Kray), deși nu era acesta scopul său principal. Mare palat la începutul istoriei sale, el a servit drept reședință regală. În ansamblu, Turnul este un complex de mai multe clădiri aranjate în două inele concentrice de ziduri de apărare, cu șanț. Au existat mai multe faze de extindere, în principal în timpul regilor Richard Inimă-de-Leu, Henric al III-lea și Edward I în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Aranjamentul general stabilit spre sfârșitul secolului al XIII-lea se păstrează în ciuda activităților ulterioare din zonă.

Turnul Londrei a jucat un rol proeminent în istoria Angliei. A fost asediat de mai multe ori și controlul asupra sa era important pentru dominația asupra țării. Turnul a servit drept armurărie, trezorerie, menajerie, sediu al Monetăriei Regale, oficiu de arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster. În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare putere în care în perioada medievală erau numiți oameni de încredere ai regelui. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde au fost închiși Prinții din Turn. Sub dinastia Tudor, Turnul a fost utilizat mai puțin ca reședință regală și, în ciuda unor încercări de a-l reîntări și de a repara castelul, fortificațiile sale au rămas în urma evoluțiilor tehnice ale artileriei.

Perioada de apogeu a utilizării castelului ca închisoare a fost în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când numeroase personalități căzute în dizgrație, cum ar fi Elisabeta I înainte de a deveni regină, au fost închise între zidurile sale. Această utilizare a dus la expresia „sent to the Tower”. În ciuda îndelungatei reputații ca loc de tortură și moarte, popularizată de propagandiștii religioși ai secolului al XVI-lea și de scriitorii secolului al XIX-lea, doar șapte oameni au fost executați în Turn înaintea Războaielor Mondiale din secolul al XX-lea. Execuțiile se țineau mai frecvent pe celebrul Deal al Turnului aflat la nord de castel, 112 având loc acolo în 400 de ani. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, instituții ca Monetăria Regală s-au mutat din castel în alte locuri, lăsând multe clădiri goale. și John Taylor au profitat de ocazie pentru a restaura Turnul la ceea ce se considera a fi aspectul său medieval, înlăturând multe din structurile post-medievale rămase goale. În cele două Războaie Mondiale, Turnul a fost din nou utilizat ca închisoare, acolo fiind executați 12 oameni pentru spionaj. Chiar și după al Doilea Război Mondial, avariile produse de Blitz au fost reparate și castelul redeschis publicului. Astăzi, Turnul Londrei este una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. Aflat în administrația ceremonială a conetabilului Turnului, el este îngrijit de organizația de caritate  și este protejat ca sit în patrimoniul Mondial UNESCO.

Arhitectura

Aranjament thumb|300x300px|Planul Turnului Londrei Turnul a fost orientat cu cele mai solide și mai impresionante întărituri către Londra saxonă, ceea ce arheologul  sugerează că a fost ceva intenționat.Vince 1990 in Creighton 2002, p. 138 El ar fi dominat vizual zona înconjurătoare și ar fi ieșit în evidență celor care navigau pe Tamisa.Creighton 2002, p. 138 Castelul este alcătuit din trei curți interioare concentrice. Cea din interior conține Turnul Alb și a apărut în prima fază de dezvoltare a castelului. La nord, est și vest, ea este încercuită de curtea mijlocie, construită în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu (1189–1199). În cele din urmă, există o curte exterioară care înconjoară castelul și care a fost construită în timpul lui Edward I. Deși au fost mai multe faze de extindere după ce William Cuceritorul a început construcția Turnului Londrei, dispunerea generală a elementelor a rămas aceeași de la terminarea lucrărilor de reconstrucție în timpul lui Edward I în 1285. Castelul cuprinde o zonă de circa 4,9 ha, cu alte 2,4 ha din jurul Turnului Londrei alcătuind Domeniul Turnului – pământ aflat sub directa influență a castelului și lăsat liber din rațiuni militare.Parnell 1993, p. 11 Precursorul domeniului a apărut în secolul al XIII-lea, când Henric al III-lea a ordonat ca o fâșie de pământ de lângă castel să fie lăsată liberă.Parnell 1993, pp. 32–33 În ciuda ficțiunii populare, Turnul Londrei nu a avut niciodată o cameră de tortură permanentă, deși în subsolul Turnului Alb s-a aflat un pat de tortură,Wilson 1998, p. 39 construit în secolul al XV-lea și folosit în secolele XVI și XVII pentru a strânge informații. Cheul Turnului a fost construit pe malul Tamisei în timpul lui Edward I și a fost extins până la dimensiunea actuală în timpul domniei lui Richard al II-lea (1377–1399).Parnell 1993, p. 49

Turnul Alb Turnul Alb este un donjon. De regulă, donjonul era cea mai solidă structură dintr-un castel medieval, și conținea camerele stăpânului – în acest caz ale regelui sau reprezentantului său.Friar 2003, p. 163 Conform istoricului militar Allen Brown, „în virtutea dimensiunii, aspectului impunător și a faptului că găzduia dormitoarele regale, turnul cel mare [Turnul Alb] era un donjon prin excelență”.Allen Brown 1976, p. 15 Fiind unul dintre cele mai mari donjoane ale creștinătății,Allen Brown 1976, p. 44 Turnul Alb a fost descris ca „cel mai complet palat al Europei secolului al XI-lea”.Impey & Parnell 2000, p. 16 left|thumb|upright|Inițial, intrarea în Turnul Alb se făcea pe la primul etaj Turnul Alb măsoară, fără turnurile din colțuri, 36 pe 32 de metri la bază și are 27 m înălțime la crenelurile din sud. Structura avea la început trei etaje, cuprinzând un parter, etajul de intrare, și un etaj superior. Intrarea era deasupra solului, după obiceiul donjoanelor normande, în acest caz pe partea sudică, și se ajungea la ea pe o scară de lemn ce putea fi înlăturată în caz de atac. Probabil în timpul domniei lui Henric al II-lea (1154–1189) pe latura sudică a turnului s-a instalat un avanpost pentru apărare suplimentară a intrării, dar acesta nu s-a păstrat. Fiecare etaj era împărțit în trei încăperi, cea mai mare la vest, una mai mică la nord-est, și capela ocupând intrarea și etajele superioare de la sud-est.Parnell 1993, pp. 19–23 În colțurile vestice ale clădirii sunt turnuri în plan pătrat, iar la nord est un turn în plan rotund conține o scară în spirală. La colțul sud-estic se află o proiecție semicirculară mai mare ce conține absida capelei. Întrucât clădirea trebuia să fie și o fortăreață, dar și o locuință comodă, în ziduri s-au amenajat latrine, și s-au instalat patru șeminee pentru încălzire.

Materialul principal l-au constituit plăci de piatră de Kent, deși s-a folosit și  local. Piatra de Caen a fost importată din nordul Franței pentru a da aspect finisajului, dar foarte puțin din materialul inițial s-a mai păstrat, el fiind înlocuit în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea cu piatră de Portland. Cum majoritatea ferestrelor Turnului au fost lărgite în secolul al XVIII-lea, se mai păstrează doar două exemplare, restaurate, în zidul de sud la nivelul galeriei.Parnell 1993, p. 22

Turnul a fost terasat în marginea unei movile, astfel că latura nordică a parterului se află sub nivelul solului.Parnell 1993, p. 20 Tipic pentru majoritatea donjoanelor,Friar 2003, p. 164 parterul era o pivniță utilizată pentru depozitare. Una dintre încăperi conținea un puț. Deși dispunerea elementelor a rămas aceeași de la construcția turnului, interiorul parterului datează din secolul al XVIII-lea, când podeaua a fost coborâtă și criptele de lemn anterioare au fost înlocuite cu unele de cărămidă. Parterul este iluminat prin fante mici. thumb|Capela Sfântul Ioan din interiorul Turnului Alb Nivelul intrării trebuia, probabil, să fie folosit de conetabilul Turnului, de locotenentul Turnului Londrei și de alți oficiali importanți. Intrarea dinspre sud a fost blocată în secolul al XVII-lea și redeschisă abia în 1973. Cei care mergeau la etajul de mai sus trebuia să treacă printr-o mică încăpere dinspre est, legată și ea de nivelul intrării. Cripta din capela Sfântul Ioan ocupa colțul sud-estic și era accesibilă doar din încăperea dinspre est. În zidul nordic al criptei există o nișă; Geoffrey Parnell, custode al istoriei Turnului la Armureria Regală afirmă că „forma fără fereastră și restricționată sugerează că ea constituia o cameră de siguranță în care se țineau comorile regale și documente importante”.

Etajul superior conținea o sală mare înspre vest și o cameră rezidențială către est – ambele la început cu deschidere către tavan și înconjurate de o galerie construită în zid – și de capela Sfântul Ioan înspre sud-est. Etajul de sus a fost adăugat în secolul al XV-lea, împreună cu acoperișul actual.Impey & Parnell 2000, p. 17 Capela Sfântul Ioan nu făcea parte din proiectul inițial al Turnului Alb, proiecția absidei fiind construită după zidurile parterului. Din cauza modificărilor funcțiunii și designului de la construcție și până acum, din interiorul inițial nu s-a păstrat nimic cu excepția micii capele.Allen Brown & Curnow 1984, p. 12 Aspectul actual, auster și nedecorat, al capelei amintește de cum ar fi arătat ea în perioada normandă. În secolul al XIII-lea, în timpul domniei lui Henric al III-lea, capela a fost decorată cu ornamente ca o cruce vopsită cu aur și cu vitralii ce  reprezentau Fecioara Maria și Sfânta Treime.Parnell 1993, p. 32

Curtea interioară