Surduc (în , în , în , Surduk) este o comună în județul Sălaj, Transilvania, România, formată din satele Brâglez, Cristolțel, Solona, Surduc (reședința), Teștioara, Tihău și Turbuța. Se află în partea de central-estică a acestuia, pe Valea Almașului, pe șoseaua care leagă orașul Jibou de orașul Dej, județul Cluj. Comuna Suduc se învecinează spre nord-vest cu orașul Jibou, spre nord cu comuna Băbeni, la sud-est cu comuna Lozna, în sud cu comunele Cristolț și Gârbou, iar la sud-vest cu comuna Bălan.
Etimologie Numele comunei își are originea în configurația morfologică a locului (în slavă surduc înseamnă defileu, trecătoare, vale strâmtă cu versanți repezi și prăpăstioși). Surduc este punctul de trecere spre est sau vest prin defileul văii Someșului și totodată o cale de acces spre Valea Gârboului, Poiana Onții și pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni.
Potrivit unei legende locale, între satele Bălan și Solona (cele mai vechi din zonă) nu ar fi existat localități ci doar un han, în locul numit „Sub gradiște”, al unui om mic de statură și surd. Călătorii spuneau că merg la „surduc”, de unde și numele.
Localizare Comuna Surduc este situată în partea central-estică a județului Sălaj, pe malul stâng al râului Someș. Se află la intersecția unor forme de relief diferite: Culoarul Someșului, Dealurile Șimișna–Gârbou, Depresiunea Almaș–Agrij și Culmea Prisnelului. Este traversată de DN1H Jibou–Dej și de a patra magistrala feroviară a țării, București–Brașov–Deda–Dej–Jibou–Baia Mare. Distanța față de orașul Jibou, cu care se învecinează, este de 10 kilometri, iar până la Zalău, reședința județului, sunt 35 de kilometri. Geografie Comuna Surduc, cu o suprafață de 71,42 km² (a șasea între comunele județului), ocupă o poziție central-estică în cadrul județului Sălaj, la contactul a patru unități de relief importante: Culoarul Someșului, Dealurile Șimișna–Gârbou, Depresiunea Almaș–Agrij și Culmea Prisnelului. Comuna este situată la est de „jugul intracarpatic” (Munții Meseș–Dealul Dumbrava–Culmea Prisnelului). Relieful este foarte variat, format dintr-o asociere de culmi deluroase și văi între versanți, toate rezultate din fragmentarea părții nord-vestice a Podișului Someșan. Altitudinal, relieful este cuprins între cca. 200 m în lunca Someșului și a afluenților săi și altitudini maxime de 607 m în Vârful Pietrosul, din partea de sud-est a comunei. Adâncirea pe verticală a văilor este relativ mare, determinată și de structura geologică (strate alcătuite din gresii, argile, marne, nisipuri, conglomerate etc.). Adâncirea pe verticală este însoțită și de o eroziune torențială activă, atenuată sau stabilizată de gradul de împădurire. Climă
Hidrografie Rețeaua hidrografică care drenează suprafața comunei Surduc este relativ tânără ca vârstă. Teritoriul comunei este traversat de cursul mijlociu al Someșului, aici vărsându-se, pe un spațiu foarte restrâns, trei afluenți importanți ai acestuia: Valea Cristolțelului (Solonii), Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Densitatea medie a rețelei hidrografice (luând în calcul și lungimea văilor cu caracter temporar) este de 0,39 km/km². Vegetație Relieful de podiș fragmentat în forme colinare cu altitudini de 400–600 m și climatul cu trăsături specifice au permis dezvoltarea unei vegetații predominant de pădure, în care cerul și gârnița ocupă un loc de seamă. În repartiția elementelor floristice se constată o slabă zonalitate verticală, în sensul că suprafețele păduroase (făgete, gorunete, stejărete și de amestec) sunt intercalate cu pajiști secundare și derivate sau cu terenuri agricole. Faună În etajul forestier se întâlnește o mare diversitate de specii de animale, de la cele evoluate (mamifere) la cele mai mici nevertebrate. Dintre mamiferele mai mari, dintre care unele de interes cinegetic, amintim: lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), căprioara (Capraeolus capraeolus), viezurele (Meles meles) și iepurele (Lepus europaeus). Mamiferele rozătoare sunt reprezentate de șoarecele gulerat (Apodsemus tauriches), veveriță (Sciurus vulgaris fuscuater) și pârș (Glis glis). Lumea păsărilor este foarte variată și reprezentată prin: pițigoi (Parus sp.), gaiță (Garrulus glandaris), mierlă (Turdus merula), privighetoare (Luscinia megarhyncos), ciocănitoare (Dendrocopos major și D. minor), grangur (Oriolus oriolus), uliul găinilor, erete, cioară, corb, coțofană etc. Dintre reptile se întâlnesc speciile comune: șarpele orb (Anguis fragilis), șopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), gușterul (Lacerta viridis viridis), broaștele (Rana temporaria etc.) etc. Fauna acvatică este reprezentată, mai ales în valea Gârboului, prin nevertebrate (crustacee, viermi, moluște etc.), precum și prin pești de mici dimensiuni.
Istorie Antichitate și perioada daco-romană
Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea.
Castrul este situat pe un mic platou numit de localnici „Grădiște” sau „Cetate”, platou ce se află în stânga Someșului, înainte de confluența acestuia cu Valea Almașului și la circa 120 m în stânga șoselei Dej–Jibou. Se presupune că a fost ridicat de către unități auxiliare ale Legiunii a XIII-a Gemina, precum Cohors I Cannanefatium, în timpul domniei lui Hadrian. De pe platou există o excelentă vizibilitate spre valea Someșului, fiind un punct strategic de mare însemnătate pe frontiera nordică a provinciei. În 1958 conturul castrului se distingea foarte bine pe teren, el fiind marcat de șanțul și valul de apărare, care se distingeau cu usurință pe toate laturile, iar locul porților turnurilor de colț și al clădirii comandamentului (principia) se recunoștea și el la suprafață, prezentându-se sub forma unor proeminențe ale terenului. Acum, comparativ, totul apare mult mai șters, mai aplatizat.
În zona satului Brâglez au fost descoperite în 2002 184 de obiecte de bronz: arme, unelte, podoabe, piese utilizate în procesul prelucrării metalului, precum și de materie primă și resturi de turnare, cărora li se adaugă fragmente dintr-o piesă de argint, asociere extrem de puțin întâlnită în cazul depozitelor de la sfârșitul epocii bronzului din Europa.
În zona fostei fabrici de cărămidă din Surduc s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană. În Valea Hrăii, la 2 km nord-est de centrul comunei, se află ruinele unui turn de pază roman. În punctul cunoscut de localnici ca „Podinucu deasupra tunărului”, situat la jumătatea distanței dintre Surduc și satul Cliț, se află ruinele unui alt turn roman cu dimensiuni considerabile, apreciate – la bază – ca având 15,4 m.
Atestare documentară Brâglez: 1249 (Towtsloy, Tothzallas) Cristolțel: 1554 (Kykereztolcz) Solona: 1554 (poss. Zalonna) Surduc: 1320 (v. Sumbur iuxta fl-m Zomus maiorem) Teștioara: 1839 (Tsestsóra, predium) Tihău: 1336 (p. Thohotelek, p., t. Thohoteluk) Turbuța: 1387 (villa olachalis Torbicza)
Castelul Jósika
thumb|200px|left|Harta localității Surduc, 1769–1773, cu zona castelului și capelei marcată thumb|200px|Miklós Jósika (1794–1865) a locuit în castelul de pe malul Someșului. Destinul comunei este legat de existența pe teritoriul acesteia a Castelului Jósika. În secolul al XVII-lea, Surducul era în proprietatea familiei Csáky. Aveau un conac frumos, construit în mijlocul unui parc din care n-a mai rămas aproape nimic. Conacul este transformat în castel în secolul al XIX-lea, când ajunge în posesia familiei Jósika. Un inventar păstrat din 1854 consemnează o clădire fomată din 17 încăperi, printre care biroul scriitorului și o capelă. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost scriitorul Miklós Jósika. Născut în 1794 la Turda, și-a petrecut o parte din viață pe moșia de la Surduc. Bunica din partea mamei a scriitorului a provenit din familia Csáky. Bun prieten cu Miklós Wesselényi jr. (1796–1850), el i-a împărtășit ideile liberale, reformatoare și l-a susținut în lupta pentru eliberarea iobagilor.
În apropierea gării, Miklós Jósika a construit o criptă în memoria tatălui său, pe locul unde principele Transilvaniei Francisc Rákóczi al II-lea a servit ultimul său prânz, alături de László Csáky. Se întâmpla în 1705, înaintea bătăliei de la Jibou, pierdută în fața armatei imperiale conduse de generalul Ludwig von Herbeville. Cripta adăpostea trei sicrie din fontă, două dintre ele având și ferestre,dar acum au rămas doar pereții.
În prezent, castelul este în proprietatea Agromec.
Inundațiile din 2015 La sfârșitul lunii mai a anului 2015, comuna Surduc s-a confruntat cu cele mai mari inundații din 1970 încoace. Localnicii au fost treziți din somn, când o viitură de pe dealul de lângă sat le-a inundat casele. Oamenii au fost evacuați imediat de pompieri și duși într-o zonă sigură. Printre clădirile inundate se numără și sediul poliției locale, precum și curtea Liceului Tehnologic. Culturile oamenilor au fost distruse, iar mai multe animale au murit înecate. Localitatea Solona a fost complet izolată de centrul comunei, după ce apele Văii Solonei au inundat singurul drum ce leagă satul de Surduc.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Surduc se ridică la 3.337 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 3.461 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,34%), cu o minoritate de romi (4,91%), iar pentru 6,53% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (84,27%), cu minorități de penticostali (2,76%), greco-catolici (2,28%) și martori ai lui Iehova (1,74%), iar pentru 6,86% nu se cunoaște apartenența confesională. În comună există șase biserici ortodoxe (Surduc, Tihău, Brâglez, Cristolțel, Solona și Turbuța), o biserică greco-catolică (Tihău), trei lăcașuri de cult penticostale (Surduc, Tihău și Solona) și două lăcașuri de cult baptiste (Surduc și Turbuța).
Structura etnică Recensământ Structura etnică An Populație Români Maghiari Germani Evrei Romi Ucraineni Sârbi Slovaci 1850 2.646 2.423 61 5 46 70 – – – 1880 2.616 2.362 146 12 – – 0 0 0 1890 2.920 2.630 208 38 – – 2 0 0 1900 3.108 2.830 248 27 – – 0 0 0 1910 3.841 3.371 396 56 – – 0 2 0 1920 3.743 3.376 181 10 117 – – – – 1930 4.707 4.091 312 15 134 105 0 1 4 1941 4.891 4.244 434 12 56 137 1 1 0 1956 5.671 5.553 117 0 0 0 0 0 0 1966 5.516 5.428 67 2 0 16 0 0 2 1977 4.805 4.734 28 2 0 39 0 0 0 1992 4.323 4.198 9 0 1 114 1 0 0 2002 4.026 3.908 11 0 0 106 0 0 0 2011 3.461 3.164 10 0 0 211 0 0 0
Politică și administrație Comuna Surduc este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Localități componente Denumire în română Denumire veche Denumire în maghiară Denumire în germană Brâglez Brigleț Tótszállás Slawenhaus Cristolțel Criștolcelu Kiskeresztes Kleinchristholz Solona Slănina Szalonnapatak Speckdorf Surduc Szurdok Surdecken Teștioara Kőszénbányatelep Braunkohlebergwerk Tihău Tihó Tichau Turbuța Turbóca Turbholz
Educație