Halloween, sau Hallowe'en (cunoscută și sub denumirea de Allhalloween, All Hallows' Eve, sau All Saints' Eve), este o sărbătoare care are loc pe 31 octombrie, ajunul sărbătorii creștine occidentale a Ziua Tuturor Sfinților. Ea marchează începutul perioadei de Allhallowtide, momentul din anul liturgic creștin dedicat pomenirii morților, inclusiv a sfinților (hallows), a martirilor și a tuturor credincioșilor răposați. În cultura populară, Halloween a devenit o sărbătoare a horrorului și este asociată cu macabrul și supranaturalul.
O teorie susține că multe tradiții de Halloween au fost influențate de festivalurile celtice ale recoltei, în special festivalul galic Samhain, despre care se crede că are rădăcini pagâne. Unele teorii merg mai departe și sugerează că Samhain ar fi putut fi creștinat ca Ziua Tuturor Sfinților, împreună cu ajunul său, de către Biserica timpurie. Alți academicieni susțin că Halloween a început independent ca o sărbătoare creștină, fiind vigilia Zilei Tuturor Sfinților. Sărbătorită în Irlanda și Scoția de secole, imigranții irlandezi și scotieni au adus multe obiceiuri de Halloween în America de Nord în secolul al XIX-lea,Brunvand, Jan (editor). American Folklore: An Encyclopedia. Routledge, 2006. p.749 iar apoi, prin influența americană, diverse obiceiuri de Halloween s-au răspândit în alte țări până la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.Colavito, Jason. Knowing Fear: Science, Knowledge and the Development of the Horror Genre. McFarland, 2007. pp.151–152
Activități populare în timpul Halloweenului includ trick-or-treating (sau practicile înrudite guising și souling), participarea la petreceri cu costume de Halloween, sculptarea în dovleci sau napi pentru a face jack-o'-lanterns, aprinderea de focurile de tabără, prinderea merelor cu dinții (bobbing for apples), jocuri de ghicit, făcutul de farse, vizitarea atracțiilor bântuite, spunerea de povești înfricoșătoare și vizionarea de filme horror sau cu tematică de Halloween. Unii creștini practică observanțele Ajunului Tuturor Sfinților, inclusiv participarea la slujbele religioase și aprinderea de lumânări pe mormintele morților, deși pentru alții este o sărbătoare seculară. Unii creștini s-au abținut istoric de la carne în Ajunul Tuturor Sfinților, o tradiție reflectată în consumul anumitor alimente vegetariene în această zi, inclusiv mere, clătite de cartofi și prăjituri ale sufletului (soul cakes).Santino, p. 85All Hallows' Eve (Diana Swift), Anglican Journal
Etimologie
Cuvântul Halloween sau Hallowe'en („seara [sfinților]”) este de origine creștină;The A to Z of Anglicanism (Colin Buchanan), Scarecrow Press, p. 8 un termen echivalent cu „Ajunul Tuturor Sfinților” („All Hallows Eve”), așa cum este atestat în engleza veche. Cuvântul hallowe[']en provine din forma scoțiană a expresiei All Hallows' Eve (seara dinaintea Zilei Tuturor Sfinților): este termenul scoțian pentru „ajun” sau „seară”, și este contractat la sau ; (All) Hallow(s) E(v)en a devenit Hallowe'en.
Istorie
Originile creștine și obiceiurile istorice Se crede că Halloweenul are influențe din credințele și practicile creștine. Cuvântul englezesc „Halloween” provine de la „All Hallows' Eve” (Ajunul Tuturor Sfinților), fiind seara dinaintea sărbătorilor creștine ale Zilei Tuturor Sfinților (All Hallows' Day) pe data de 1 noiembrie și a Zilei Morților (All Souls' Day) pe data de 2 noiembrie.Rogers, Nicholas. Halloween: From Pagan Ritual to Party Night. Oxford University Press, 2002. pp. 22, 27. . Încă din vremea Bisericii timpurii,New Proclamation Commentary on Feasts, Holy Days, and Other Celebrations (Bill Doggett, Gordon W. Lathrop), Fortress Press, p. 92 sărbătorile majore ale creștinismului (precum Crăciunul, Paștele și Rusaliile) aveau vigilii care începeau cu o seară înainte, la fel ca și sărbătoarea Tuturor Sfinților. Aceste trei zile sunt numite colectiv Allhallowtide, o perioadă în care creștinii occidentali îi onorează pe toți sfinții și se roagă pentru sufletele celor răposați recent care încă nu au ajuns în Rai. Comemorări ale tuturor sfinților și martirilor erau ținute de mai multe biserici în diverse date, mai ales primăvara. În secolul al IV-lea, în Edessa romană, aceasta se ținea pe 13 mai, iar în acea dată, în anul 609, Papa Bonifaciu al IV-lea a rededicat Panteonul din Roma „Sfintei Maria și tuturor martirilor”. Aceasta era data festivalului roman antic al morților, Lemuria.Melton, J Gordon (editor). Religious Celebrations: An Encyclopedia of Holidays, Festivals, Solemn Observances, and Spiritual Commemorations, Volume 1. ABC-CLIO, 2011. p.22
În secolul al VIII-lea, Papa Grigore al III-lea (anii 731–741) a fondat un oratoriu în Bazilica Sfântul Petru pentru relicvele „sfinților apostoli și ale tuturor sfinților, martirilor și mărturisitorilor”. Unele surse spun că acesta a fost dedicat pe 1 noiembrie,"All Saints' Day", The Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd edition, ed. E. A. Livingstone. Oxford University Press, 1997. pp.41–42 în timp ce altele spun că a fost în Duminica Floriilor din aprilie 732.McClendon, Charles. "Old Saint Peter's and the Iconoclastic Controversy", in Old Saint Peter's, Rome. Cambridge University Press, 2013. pp. 215–216. Quote: "Soon after his election in 731, Gregory III summoned a synod to gather on 1 November in the basilica of Saint Peter's in order to respond to the policy of iconoclasm that he believed was being promoted by the Byzantine Emperor [...] Six months later, in April of the following year, 732, the pope assembled another synod in the basilica to consecrate a new oratory dedicated to the Saviour, the Virgin Mary, and all the saints".Ó Carragáin, Éamonn. Ritual and the Rood: Liturgical Images and the Old English Poems of the Dream of the Rood Tradition. University of Toronto Press, 2005. p. 258. Quote: "Gregory III began his reign with a synod in St Peter's (1 November 731) which formally condemned iconoclasm [...] on the Sunday before Easter, 12 April 732, Gregory convoked yet another synod [...] and at the synod inaugurated an oratory [...] Dedicated to all saints, this oratory was designed to hold 'relics of the holy apostles and all the holy martyrs and confessors'". Există dovezi că până în anul 800, bisericile din IrlandaFarmer, David. The Oxford Dictionary of Saints (Fifth Edition, Revised). Oxford University Press, 2011. p. 14 și Northumbria țineau o sărbătoare comemorând toți sfinții pe 1 noiembrie.Hutton, p. 364 Alcuin din Northumbria, un membru al curții lui Carol cel Mare, poate că a introdus apoi această dată de 1 noiembrie în Imperiul Franc. În anul 835, aceasta a devenit data oficială în Imperiul Franc. Unii sugerează că acest lucru s-a datorat influenței celtice; alții, că a fost o idee germanică, deși se susține că atât popoarele de limbă germanică, cât și cele de limbă celtică comemorau morții la începutul iernii.MacCulloch, John Arnott (1911). The Religion of the Ancient Celts. Chapter 10: The Cult of the Dead . Se poate că au considerat-o momentul cel mai potrivit pentru a face acest lucru, deoarece este o perioadă de „moarte” în natură. Se sugerează, de asemenea, că schimbarea a fost făcută din „motive practice că Roma vara nu putea găzdui numărul mare de pelerini care veneau în oraș”, și poate din cauza problemelor de sănătate publică legate de Febra Romană, care a luat numeroase vieți în timpul verilor sufocante ale Romei.Burns, Paul (editor). Butler's Saint for the Day. Liturgical Press, 2007. p. 516
Până la sfârșitul secolului al XII-lea, sărbătoarea devenise una dintre zilele de sărbătoare care impuneau participarea la biserică în creștinismul occidental și implica tradiții precum sunatul clopotelor bisericii pentru sufletele din Purgatoriu. De asemenea, era „obicei ca vestitorii îmbrăcați în negru să paradă pe străzi, sunând un clopot cu sunet jelnic și chemând toți creștinii buni să-și amintească de săracii suflete”.The World Review – Volume 4, University of Minnesota, p. 255
Obiceiul din Allhallowtide de a coace și împărți prăjituri ale sufletului (soul cakes) pentru toate sufletele botezate a fost sugerat ca fiind originea practicii „trick-or-treating”. Obiceiul datează cel puțin din secolul al XV-leaHutton, pp. 374–375 și a fost găsit în părți ale Angliei, Țării Galilor, Flandrei, Bavariei și Austriei. Grupuri de oameni săraci, adesea copii, mergeau din ușă în ușă în timpul Allhallowtide, strângând prăjituri ale sufletului în schimbul rugăciunilor pentru morți, mai ales pentru sufletele prietenilor și rudelor dăruitorilor. Aceasta se numea „souling”. Prăjiturile sufletului erau oferite și pentru ca sufletele înseși să le mănânce, sau „soulerii” acționau ca reprezentanții lor.Cleene, Marcel. Compendium of Symbolic and Ritual Plants in Europe. Man & Culture, 2002. p. 108. Quote: "Soul cakes were small cakes baked as food for the deceased or offered for the salvation of their souls. They were therefore offered at funerals and feasts of the dead, laid on graves, or given to the poor as representatives of the dead. The baking of these soul cakes is a universal practice". La fel ca tradiția postului de pâine cu stafide, prăjiturile sufletului erau adesea marcate cu o cruce, indicând faptul că erau coapte ca pomană.
Shakespeare menționează souling-ul în comedia sa The Two Gentlemen of Verona (1593).The Two Gentlemen of Verona Act 2, Scene 1. În timp ce făceau souling, creștinii purtau „lanterne făcute din napuri scobite”, care ar fi putut reprezenta inițial sufletele morților;Rogers, p. 57 jack-o'-lanterns erau folosite pentru a alunga spiritele rele. În Ziua Tuturor Sfinților și Ziua Morților, în secolul al XIX-lea, se aprindeau lumânări în casele din Irlanda,Santino, The Hallowed Eve, p. 95 Flandra, Bavaria și în Tirol, unde erau numite „luminări ale sufletului”,Frazer, James George (1922). The Golden Bough: A new abridgement. Oxford University Press, 1998. pp.380–383 care serveau „pentru a ghida sufletele înapoi să-și viziteze casele pământești”.Ruth Hutchison and Ruth Constance Adams (1951). Every Day's a Holiday. Harper, 1951. pp.236 În multe dintre aceste locuri, lumânări erau aprinse și pe morminte în Ziua Morților. În Bretania, se turnau libații de lapte pe mormintele rudelor, sau mâncarea era lăsată peste noapte pe masa de cină pentru sufletele care se întorceau; un obicei găsit și în Tirol și în părți ale Italiei.