Nicolae Lungu

Nicolae Lungu () a fost un compozitor, autor, printre altele și a unor cunoscute colinde, intrate în repertoriul tradițional românesc.

Nicolae Lungu are doi copii: pe omul de radio și compozitor de jazz Florian Lungu și pe Nina, fostă madrigalistă, căsătorită cu fiul compozitorului Gheorghe Bazavan.

Nicolae Lungu a redat în arta corală sufletul unui popor de-a lungul zbuciumatei sale existențe, cântecele sale câștigând o binemeritată popularitate în sălile noastre de concert. Pe lângă valoroasele sale prelucrări ale cântecelor populare (mai ales a celor oltenești), Nicolae Lungu a lăsat moștenire o Liturghie pe care o ascultăm în aproape toate bisericile ortodoxe române.

Biografie S-a născut pe 2 martie 1900, la Dobridor (în județul Dolj). A studiat la Seminarul teologic (ortodox) „Central” din București între anii 1912 și 1920. În paralel cu seminarul, a studiat la Școala normală de învățători, pe care a absolvit-o în 1920, apoi între 1920 și 1925 a studiat la Conservatorul din București. Aici, studentul Nicolae Lungu îl va avea mentor pe Dumitru Georgescu-Kiriac, o personalitate marcantă a muzicii corale românești. Cu acesta va avea o strânsă și rodnică colaborare la Societatea Corală Carmen; aici își face debutul componistic și dirijoral. Cu toate acestea, se va retrage în 1928, după moartea lui Kiriac, lăsând locul de coordonator al Societății Corale Carmen lui Ioan D. Chirescu, reîntors de la Paris.

Și-a obținut licența la Facultatea de Teologie din București în 1927. În anii 1928 și 1929 a urmat cursurile de vară pentru dirijori de la Viena.

Și-a desfășurat activitatea ca profesor, dirijor și compozitor timp de peste 60 de ani numai în București. A fost profesor de muzică la Liceele „Mihai Eminescu” (1927-1931) și „Aurel Vlaicu” (1931-1938), la Seminarul pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” (1939-1941). A fost inspector al învățământului muzical (1941-1944), și apoi din nou profesor, la Liceul "Sf. Sava" (1944-1948) și la Școala mixtă „Tudor Vladimirescu” (1948-1956).

A fost dirijor adjunct la Societatea corală „Carmen” (1922-1928), la Ateneele populare (1926-1927), la Societatea „Cântarea României” (1929-1935) și al corului „Ligii Culturale” (1927-1928).

De asemenea a fost dirijor de cor la bisericile: Biserica Sfântul lIie-Gorgani (1921-1922), Cotroceni (1922-1928), Biserica Amzei (1928-1939), Biserica Sfântul Spiridon-Nou (1940-1947).

A fost conferențiar titular pentru Muzică Bisericească, Ritual și Tipic la Institutul Teologic Universitar (1949-1976) și dirijor al Coralei Patriarhiei (1947-1985). De asemenea, a fost membru al Uniunii Compozitorilor din România.

Fondator miniatura|Nicolae Lungu alături de Societatea corală România Nicolae Lungu înființează Societatea Corală România (1935), o formație alcătuită din 80 de persoane, pe care Maestrul Lungu o transformă într-un adevărat instrument de virtuozitate. Aici ajunge să clădească un stil de lucru, un repertoriu preponderent românesc (religios și laic) și un crez artistic care avea în vedere afirmarea creației corale românești. A concertat în țară și străinătate (Turcia, Italia și Bulgaria). Corala va intra sub oblăduirea Bisericii și direct a vrednicului patriarh Justinian.

Premieră muzicală Cu un an înainte de desființarea Societății Corale România a avut loc un eveniment unic în Ortodoxie. Sub cupola Ateneului Român a răsunat, pe 3 martie 1946, premiera Oratoriului „Patimile Domnului“ de Paul Constantinescu, cu George Enescu la pupitru, și corul România, pregătit exemplar de Maestrul Lungu, soliști și orchestra Filarmonicii.

Dirijor al corului Catedralei Patriarhale Din luna noiembrie a anului 1947, ca dirijor al corului Patriarhiei Române, Nicolae Lungu a promovat lucrări corale de o valoare și un conținut artistic autentic. A îmbogățit repertoriul coral bisericesc și laic cu lucrări de o valoare impresionantă, formând, odată cu venirea sa, un cor de renume alcătuit din cei mai instruiți și devotați membrii ai Societății Corale „România”, alături de care avusese deja reprezentații scenice de răsunet, atât în țară cât și în străinătate. 40 de membri din Societatea Corală România vor fi selectați de Maestrul Lungu și vor da răspunsurile la Sfânta Liturghie din cafasul Catedralei, construit așa cum îl vedem astăzi, la insistențele Maestrului Lungu și adaptat nevoilor unui cor de 40 de persoane.

A dirijat Corala Patriarhiei între anii 1947-1985. A decedat la 18 iulie 1993, la București. Slujba înmormântării a avut loc la Biserica „Sfântul Spiridon-Nou”, fiind înmormântat alături de soția sa – Maria, în Cimitirul „Sfânta Vineri” din București. În onoarea lui Nicolae Lungu, Corala Patriarhiei a primit numele său, ducând mai departe frumusețea cântecului bisericesc la nivel de artă.

Mulți dintre preoții care au ajuns muzicieni valoroși ai Bisericii noastre au cântat și s-au format în corul dirijat de el: Nicu Moldoveanu, Niculae Necula, Vasile Stanciu, Victor Frangulea, Marin Velea, Anton V. Uncu, Constantin Drăgușin, Iulian Cârstoiu. Iar dintre marii cântăreți de operă care au cântat în Corala Patriarhiei când dirija Nicolae Lungu îi amintim doar pe Maria Voloșescu, Valentin Teodorian și pe Angela Gheorghiu.

Distincții

Membru al Ordinului „Coroana României” în gradul de „Cavaler” pentru merite ca profesor de muzică: În numele Majestății sale Mihai I Rege al României, decret no. 2880 din 14 august 1929.

În semn de prețuire a fost decorat de patriarhul Justinian Marina cu Crucea Patriarhală pentru mireni în data de 17 mai 1970, și sărbătorit la Ateneu la împlinirea vârstei de 80, 85 și 90 de ani. În 1983, Maestrul se retrăgea de la corală, nu înainte de a vedea ieșită o imprimare audio paradigmatică a unor CD-uri pe ebonită cu Liturghia glasul VIII, Colinde și Cântări de Chinonic. Membru de onoare al Societății Culturale Internaționale „George Enescu” din Montreal, Quebec, Canada.

Lucrări Nicolae Lungu este în mod deosebit cunoscut pentru lucrările de muzică vocală și corală pe care le-a publicat, anume de muzica psaltică și de muzica corală bisericească și muzica corală populară. De asemenea, el a publicat studii, articole și alte feluri de cărți (de exemplu manuale didactice).

Muzică bisericească miniatura|172x172px|Gramatica muzicii psaltice, București, 1951

Gramatica muzicii psaltice. Studiu comparativ cu notația liniară, București, 1951, 206 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Ion Croitoru); Cântări liturgice omofrone și cântări la catcheze, pe ambele semiografii suprapuse, București, 1951, 118 p. (în colaborare cu Anton Uncu).

Cântări la cateheze, pe ambele semiografii, București, 1953, 298 p. (în colaborare cu Pr. Grigore Costea și I. Croitoru); Utrenierul și Vecernierul, Anastasimatar uniformizat, pe ambele semiografii, București, 1954, 575 p. (în colaborare cu pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Gr. Costea); Liturghia psaltică pentru 3 voci egale, București, 1956, 80 p. (litografiată);miniatura|245x245px|Liturghia psaltică pentru cor mixt, București, 1957Liturghia psaltică pentru 4 voci mixte, București, 1957, 300 p. Cântările Sfintei Liturghii și podobiile celor opt glasuri, București, 1960, 234 p. (în colaborare cu Pr. Gr. Costea și Pr. Prof. Ene Braniște), Cântări din Sfintele Taine și ale ierurgiilor principale pe ambele semiografii, în ST, an. XVI, 1964, nr. 1-2, 122 p. (în colaborare cu Pr. Prof. Ene Braniște și Pr. Grigore Costea); Cântările Penticostarului, București, 1980, 206 p. Felurite prelucrări de muzică corală bisericească pentru cor mixt și soliști, pentru cor mixt și bărbătesc, pentru cor bărbătesc (tropare, axioane s.a.).

De pildă: Cântări în Joia Patimilor, GB, an. XXVIII, 1969, nr. 3-4; Cântările Sfintei Liturghii, în GB, an. XXVIII, 1969, nr. 1-2, 5-6, 7-8 și 9-10; Colinde, în GB, an. XXV, 1966, nr. 11-12 (Mărire-ntru cele-nalte, Și ne lasă gazda-n casă, La Vitleem colo-n jos, Plugușorul).

Muzică corală populară miniatura|226x226px|Cântece populare din Oltenia stanga|miniatura|225x225px|Coruri, Editura Muzicală, București, 1968

Cântece populare din Oltenia, prelucrări pentru voce și pian, București, 1939, 20 p.;

Coruri, București, Editura Muzicală, 1968 (îi aparțin cunoscute prelucrări: Maria neichii Marie, Alunelul oltenesc, Pitulice, mută-ți cuibul, La Cozia pe Olt - poem pentru cor bărbătesc și declamator, Alei codrule, fîrtate, Colea-n vale-ntre izvoare, Cîntec de leagăn etc.). O înregistrare din anul 1928-1929, cu vocea maestrului Nicolae Lungu: [Foaie verde flori mărunte] : [Cântecul ciobanului] / Hubert Pernot, collecteur; Nicolae Lungu, chant.

Manuale

Carte de muzică pentru clasele I-VII secundare și pentru clasele I-IV ale liceelor comerciale, București, 1936-1947 (cu peste 1,000 de pagini, mai multe ediții - în colaborare cu Grigorie Magiari).

Studii

Îndrumări metodice în predarea muzicii, București, 1939, 36 p.; Tehnica recitativului liturgic, în ST, an. I, 1949, nr.3-4, pp. 238-251 Folclorul religios muzical, în ST, an. I, 1949, nr.7-8, pp. 662-668; Cântarea în comun a poporului în biserică, în ST, an. III, 1951, nr. I-2, pp. 18-35; Cântarea în comun ca mijloc de înțelegere a dreptei credințe, în BOR, an. LXX, 1952. nr. 11-12, pp. 890-899; Problema transcrierii și uniformizării cântării psaltice în Biserica noastră, în ST, an. VIII, 1956, nr. 3-4, pp. 241-249; Combaterea inovațiilor în recitativul liturgic, în ST, an. IX, 1957, nr. 7-9, pp. 562-573.

Nicolae Lungu și Muzica psaltică Cântările Sfintei Liturghii, Vecernierul și Utrenierul, la care a fost co-autor sunt și astăzi folosite în stranele bisericilor ortodoxe române. Aceste volume publicate au fost primele cărți cu muzică psaltică care conțin partitura nu numai cu notație psaltică (bizantină), ci și pe notație liniară (occidentală). Unii zic că această dublă notație ar „simplifica” oarecum muzica psaltică, în același timp făcând-o și mai accesibilă pentru cei care doresc să o cânte. Patriarhul Teoctist explică originea acestei idei în prefața la lucrarea Vecernierul, retipărit în 2002 .

Note

Vezi și Corul Patriarhiei Române „Nicolae Lungu”

Legături externe Compozitorul Nicolae Lungu comemorat la Catedrala Patriarhala, 18 iulie 2013, CrestinOrtodox.ro

Categorie:Nașteri în 1900 Categorie:Decese în 1993 Categorie:Compozitori români Categorie:Dirijori români Categorie:Înmormântări în Cimitirul Sfânta Vineri din București