Troițele sunt cruci din lemn sau din piatră, cu diferite inscripții, sculpturi, icoane, multe dintre ele fiind adăpostite în chioșcuri din lemn sau din cărămidă, prevăzute cu fereastre și o ușă de vizitare. Acestea seamănă cu un mic altar cu cruce, icoane de sfinți, mănunchiuri de flori, busuioc și candele. Potrivit credinței populare, troițele se construiau la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul.
În Șcheii Brașovului sunt peste șaizeci de troițe, mărturii ale tradiției ortodoxe a locuitorilor, reprezentând totodată o formă de credință și rezistență împotriva convertirii la alte religii.Stănescu, Alexandru; Troițe și cruci din Șcheii Brașovului, Agenția Metropolitană pentru dezvoltare durabilă Brașov, 2015
Istoric Aceste troițe se găsesc pretutindeni în Șchei, reminiscențe ale vremurilor când nu existau biserici și oamenii trebuiau să se închine sub cerul liber, unicului simbol religios mai lesne de construit. Obiceiul s-a păstrat și după ce a fost construită biserica Sf. Nicolae, șcheienii continuând să ridice cruci peste tot, semne pioase ale unor puternice sentimente religioase. Șuluțiu, Octav; Brașov, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1937, p. 89
Nicolae Iorga a scris că „Pe timpurile mai vechi… până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic”.Voinescu, I.; Monumente de artă țărănească din România, Prefață de Nicolae Iorga, Institutul de Arte Grafice Carol Gőbl, București, 1912.
Troițele erau ridicate de cetățeni de vază ai locului: preoți, negustori și membri ai familiilor înstărite. Scopul troiței este mărturisit în majoritatea inscripțiilor făcute în grafie chirilică sau latină, ele fiind ridicate spre pomenire divină veșnică. Aceasta făcea ca atunci când dispărea o troiță, prin vechime sau deteriorare, pe locul acesteia să fie ridicată alta, preluând de obicei datele informative ale precedentei troițe.
Prima atestare documentară a unui astfel de lăcaș de cult datează de la anul 1292 și este confirmată de „Crucea din Cutun”, păstrată în cimitirul bisericii Sf. Treime din Cetate.
Astăzi cele peste 60 de troițe, așezate la întâlnirea tuturor străzilor și drumurilor exterioare din Șchei, sunt mărturia tradiției creștine a orașului.
În epocă medievală ele căpătau și o conotație național-patriotică, care deranja autoritățile vremii, generând interdicții și chiar distrugerea lor prin decrete oficiale.
Locul de amplasare al troițelor era divers. Cele mai multe se găsesc la intersecțiile drumurilor interioare ale așezării, apoi la ieșirea din Șchei spre orice direcție. Altele se află în curțile sau zidurile unor case, ori într-un spațiu special amenajat, cum este cazul troițelor ridicate de juni, pe locul unde își țineau maialurile. Materialul de construcție este de asemenea divers. În perioada bisericuțelor de lemn, atât troița cât și capela ei erau făcute tot din lemn, cum este cea din anul 1292. Apoi, troițele au început să fie construite din piatră, dar adăpostite în capele din lemn, ca mai târziu atât troița cât și capela să fie construite din piatră.
Fiecare troiță are legenda ei, și poartă un nume după cei care au construit-o sau au renovat-o, ori după locul și motivul construirii ei. Troițele au fost ridicate cu aceeași credință cu care se ridica o biserică și de multe ori în spațiul sau în apropierea capelei care adăpostea troița se făceau diferite slujbe religioase.
Din păcate, datorită mai ales gradului avansat de deteriorare al inscripțiilor, cauzat și de unele încercări de restaurare din partea unor cetățeni de bună credință dar necunoscători ai grafiei chirilice, anul ridicării troiței, care era așezat în finalul textului, a dispărut în multe cazuri prin strămutarea troiței sau prin putrezirea ei (în cazul celor din lemn).
De asemenea, tradiția ridicării de troițe în Șchei fiind îndepărtată în timp, multe dintre acestea au dispărut, fie datorită neglijenței și ignoranței, de-a lungul timpului, iar altele au căzut victimă conflictelor cu autoritățile vremii. Multe dintre troițele, astăzi dispărute, mai sunt confirmate doar de cronici sau alte documentele de epocă.
Troițe Troița din Cutun Troița din Cutun este cea mai veche troiță păstrată, conform informației din multe cronici locale ale timpului: „La anul de la Hristos 1292 și-au făcut o cruce de lemn în Șchei, acoperită cu șindrilă... în locul căreia s-a ridicat apoi bisericuța din lemn”. Ridicată la poalele Tâmpei, la terminarea străzii Curcanilor (stradă numită în trecut și „Drumul carelor”, având o lungime de peste 1350 m), crucea din Cutun este făcută din lemn de stejar foarte tare. Expertizele au confirmat o vechime a lemnului de peste șase secole. Pe ea sunt pictate scene biblice, fiind vizibile: „Răstignirea”, „Învierea” și „Botezul Domnului”.
Conform istoricului Candid Mușlea „…o candelă simplă era aprinsă sâmbăta seara și în ajunul praznicelor. Modestul monument este adăpostit de ploi, zăpezi, ca și de vitele ce se rătăcesc, păscând pe acolo, de împrejmuirea simplă de scânduri și lați, în formă de căsuță.” În vremurile vechi, când crucea era împrejmuită și acoperită cu șindrilă, Junii Tineri și Junii Curcani făceau aici maialul și diferite petreceri, dar ulterior au renunțat definitiv la această troiță.
Pentru o perioadă crucea a fost neglijată de localnici și distrusă parțial de răuvoitori, astfel că ulterior a fost mutată în cimitirul bisericii Sf. Treime, unde se află și în prezent, purtând o inscripție nouă, conform căreia a fost amplasată acolo prin grija Junilor Curcani.
Crucea este nominalizată ca monument istoric cu .
Troițele căpitanului Ilie Birt
Dintre troițele ridicate de căpitanul Ilie Birt, astăzi se mai păstrează doar două: prima în Piața Prundului și a doua lângă casa sa, pe strada care-i poartă numele.Pușcariu, Sextil; Brașovul de altădată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p.139
Căpitanul Ilie Birt, personalitate recunoscută în Șchei în secolul al XVIII-lea, negustor de vază, unul din ctitorii școlii de piatră din Șchei, a fost căpitan în armata husarilor unde s-a remarcat în luptele cu turcii și delegat permanent al românilor din Șchei la Viena, Budapesta, Cluj apărându-le drepturile istorice de negoț.
Pe fațada nordică a crucii troiței din Piața Prundului este înscris în grafie chirilică: „Cu vrerea tatălui și cu desăvârșirea Duhului Sfant, ridicatu-s-au această sfântă cruce întru cinstirea hramului a Sfintei Troițe cei nedespărțite, în zilele Înălțatului Împăratu K(arol) VI.1738... de robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt…” Intervenții ulterioare de consolidare și restaurare au făcut aproape indescifrabile inscripțiile originale. Reparând troița în anul 1780 prin propria cheltuială, Ilie Birt a așeazat o nouă inscripție, de data aceasta în grafie latină, inscripția purtând în locul vulturului bicefal inițial, stema mare a României. Interiorul capelei care adăpostește troița este mult mai bine conservat, zugrăvit în întregime în maniera veacului al XVIII-lea, similar cu paraclisele bisericii Sf. Nicolae. După ce în anul 1886 troița a fost supusă unei noi restaurări, în 1920, pentru protecția ei, s-a realizat actualul grilaj de fier.
Troița este nominalizată ca monument istoric cu .
Cea de a doua troiță a fost ridicată de căpitanul Ilie Birt cu 10 ani mai târziu, în 1748, în colțul casei sale, pe locul bifurcării străzilor Pe Tocile și actuala stradă Ilie Birt. Ridicarea ei a stârnit nemulțumirea autorităților, autorizația fiind eliberată după multe conflicte abia în anul 1761. Deși reparată în anii 1830 și 1900, acestei troițe nu i se mai pot citi astăzi inscripțiile, acestea fiind păstrate doar în cronicile vremii. „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvarșirea Sfântului Duh, înălțatu-s-au această sfântă și dumnezeiască cruce în zilele Înălțatei Crăiesei noastre Mariei Terezia, fiind mitropolit Pavel Nenadovici ot (din) Karloviț și gubernator Haler Janos, de dumnealui Căpitan Ilie Birt... martie 5 văleat 1755. Popa Dimitrie”. Ridicarea unei troițe se făcea deci după protocolul ridicării unei biserici în tradiția din Șchei.
Troița este nominalizată ca monument istoric cu .
Crucea din Variște
Cunoscută și sub numele de „Crucea din Pajiștea Mare”, Troița din Variște, aflată sub îngrijirea Junilor Bătrâni, poartă și azi inscripția originală, în grafie chirilică, conform căreia „A fost ridicată în anul 1816 noembrie 13, în zilele Înălțatului Împărat Frantz I, cu blagoslovenia preaosfințitului episcop de legea grecească, Vasile Moga, prin osârdia și ajutorul Cinstitului Părinte Voina Pitiș, paroh sf. biserici cei noao și cu ajutorul creștinilor de aicia, care cât s-au îndurat. Noev.13”. Biserica „cea nouă” este biserica „Sfânta Treime” - Pe Tocile, ridicată la 1813 mai întâi din lemn, iar după 1825 din piatră.
Conform inscripților mai recente, troița, care avea odată în fiecare colț ale îngrăditurii câte un tei mare, a fost renovată în anul 1884 și apoi în 1924 de „Societatea Junilor Bătrâni”. Crucea a fost repictată în anul 1974 de Eugen Neagu.
Acesta este locul unde Junii Bătrâni organizează și acum jocurile strămoșești, la care sunt invitați și Junii Tineri, care scot aici fetele la joc.
Troița este nominalizată ca monument istoric cu .
Crucea de „La Bisericuță” Troița, datând din anul 1945, este cea de-a doua aflată sub îngrijirea Junilor Bătrâni. Aceasta se află pe drumul spre Pietrele lui Solomon, aproape de fosta cabană „Regele Solomon”, pe o ridicătură de pământ care străjuiește drumul. Numele „La bisericuță” se datorează poziției sale ridicate, dând impresia unei bisericuțe.
Peste drum este Valea Rece (numită în trecut Valea Putredă) unde, pe vremuri, era o moară.
Crucea este făcută din piatră, iar îngrăditura din șipci vopsite în tricolor și acoperite cu tablă, purtând următoarea inscripție: „Slăvitei Tale Învieri Cristoase, s-a ridicat această Sfântă cruce de grupul Junilor Bătrâni în a.1945”.
Crucea Mușicoiului
Crucea Mușicoiului este situată pe o pajiște de la poalele Tâmpei, la ieșirea din strada Curcanilor și este sub îngrijirea Junilor Curcani. Conform inscripțiilor în grafie chirilică, destul de bine păstrate, crucea a fost ridicată din piatră în anul 1671 de urmașii protopopului Băilă, în cinstea Preacuvioasei Parascheva.
Inscripția slavonă „Prin Tine Maică, este știut, s-a mântuit Cel după asemănare”, este urmată de o inscripție românească, în grafie chirilică: „Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșitul Sfântului Duh, într-una Sfântă Troiță nedespărțită această sfântă cruce întru numele Sfintei Propodobneai Paraschivei, ca să fie întru pomenire de veci msța deh 24, văleat 7180”. Alte inscriții chirilice se află în parțile laterale și pe spatele crucii, una dintre ele referindu-se la renovarea crucii din anul 1902.
Pictura din interior, conținând diverse scene biblice, este destul de bine conservată.
Junii Curcani organizează jocuri strămoșești în fiecare an la Crucea Mușicoiului în ziua de „Sânchetru” (Sfinții Petru și Pavel - 29 iunie).
Troița este nominalizată ca monument istoric cu .
Crucea din Grui Crucea din Grui, cea de a doua troiță a Junilor Curcani, numită și „Crucea de la Știm”, este situată la întâlnirea străzilor Curcanilor și Coastei, pe strada Curcanilor la nr. 46.
Aceasta a fost ridicată la anul 1781, împrejmuită cu zid, pictată pe dinăuntru, având câteva nișe în zid, de asemenea pictate. Se presupune că în interior se oficiau servicii divine, cum ar fi sfințirea apei. Inscripția (în grafie chirilică) confirmă vechimea și ctitorul ei, fiind una din cele mai vechi troițe din Șchei: „Cu vrerea tatălui și cu ajutorul Fiului și cu îndemnarea Sfântului Duh, s-au întemeiat și s-au zugravit aceasta sfântă și dumnezeiască cruce cu toată cheltuiala la șapte frați Voina, anume: Ion Voina, Dumitru, Neculae, Gheorghe, Vasiu, Petre, Pandele. Veșnica pomenire. 1781 mai 20”.