miniatura|Poster despre importanța apei pentru o bună igienă.Igiena este un ansamblu de practici efectuate pentru a păstra sănătatea. Potrivit OMS (Organizația Mondială a Sănătății), „igiena se referă la condițiile și practicile care ajută la menținerea sănătății și la prevenirea răspândirii bolilor”. Igiena personală se referă la menținerea curățeniei corpului. Activitățile legate de igienă pot fi grupate astfel: igiena personală, igiena medicală, igiena alimentară, igiena somnului și igiena casnică și cotidiană. Igiena casnică și de zi cu zi include spălatul pe mâini, igiena respiratorie, igiena alimentară în gospodărie, igiena din bucătărie și baie, igiena hainelor și igiena medicală la domiciliu. Se include și igiena mediului înconjurător, pentru a preveni pătrunderea bacteriilor de orice fel în locuințe.Ministerul Sănătății - Curriculum de pregătire în specialitatea Igienă , accesat la 7 septembrie 2014
Mulți oameni echivalează igiena cu „curățenia”, dar igiena este un termen mai larg. Aceasta include obiceiuri personale precum frecvența dușului sau băii, spălatul mâinilor, tăierea unghiilor sau spălarea hainelor. De asemenea, presupune menținerea curățeniei suprafețelor din locuință sau locul de muncă, inclusiv a toaletelor. Respectarea regulată a practicilor de igienă este adesea considerată un comportament responsabil și respectabil din punct de vedere social, în timp ce neglijarea igienei poate fi percepută ca neîngrijită sau nesănătoasă, fiind adesea considerată inacceptabilă social și un risc pentru sănătatea publică.
Definiție Igiena este o practică legată de stilul de viață, curățenie, sănătate și medicină. În medicină și în viața de zi cu zi, practicile de igienă sunt măsuri preventive care reduc incidența și răspândirea microbilor care provoacă boli. Practicile de igienă variază de la o cultură la alta.
În industria alimentară, farmaceutică, cosmetică și în alte domenii, igiena este o componentă esențială a asigurării calității.
Termenii „curățenie” și „igienă” sunt adesea folosiți interschimbabil, ceea ce poate duce la confuzie. În general, igiena se referă la practicile care previn răspândirea organismelor patogene. Procesele de curățare (de exemplu, spălatul pe mâini) îndepărtează atât microbii infecțioși, cât și murdăria sau impuritățile, fiind astfel mijloace prin care se obține igiena. Alte utilizări ale termenului includ: igiena corporală, igiena personală, igiena somnului, igiena mintală, igiena dentară și igiena ocupațională, în legătură cu sănătatea publică.
Igiena în gospodărie Igiena în gospodărie se referă la practicile de igienă care previn sau reduc la minimum răspândirea bolilor în locuință și în alte medii cotidiene, cum ar fi spațiile sociale, transportul public, locul de muncă, spațiile publice și altele. Igiena în diverse contexte joacă un rol esențial în prevenirea răspândirii bolilor infecțioase. Aceasta include proceduri precum igiena mâinilor, igiena respiratorie, igiena alimentelor și a apei, igiena generală a locuinței (igiena suprafețelor și a zonelor de contact), îngrijirea animalelor de companie și îngrijirea la domiciliu a persoanelor cu risc crescut de infecții.
În prezent, aceste componente ale igienei sunt adesea tratate ca aspecte separate, deși se bazează pe aceleași principii microbiologice. Prevenirea răspândirii infecțiilor înseamnă întreruperea lanțului de transmitere a agenților patogeni, astfel încât infecția să nu se poată răspândi. „Igiena direcționată” presupune identificarea rutelor de transmitere a agenților patogeni în casă și aplicarea măsurilor de igienă în momentele critice pentru a întrerupe acest lanț.
Principalele surse de infecție din casă sunt: persoanele (infectate sau purtătoare), alimentele (în special cele crude), apa, animalele de companie și animalele domestice. Locurile unde se acumulează apă stătătoare (cum ar fi chiuvetele, toaletele, țevile de scurgere, ustensilele de curățenie și cârpele), susțin cu ușurință dezvoltarea microbilor și pot deveni rezervoare secundare de infecție, mai ales pentru persoanele vulnerabile. Agenții patogeni (bacterii sau virusuri potențial infecțioase, colocvial „microbi”) sunt eliminați constant prin mucoase, fecale, vărsături, particule de piele și alte căi. Când condițiile se combină, oamenii pot fi expuși direct sau prin alimente și apă și pot dezvolta o infecție.
Principalele „rute” de răspândire a agenților patogeni în gospodărie sunt mâinile, suprafețele care intră în contact cu mâinile și alimentele, precum și ustensilele și cârpele de curățenie (ex. ruta fecal-orală). Agenții patogeni se pot transmite și prin haine sau lenjerii de uz casnic, cum ar fi prosoapele. Utilitățile precum toaletele și chiuvetele au fost concepute pentru a gestiona în siguranță deșeurile umane, dar prezintă totuși riscuri. Eliminarea sigură a deșeurilor umane este o necesitate de bază, iar lipsa salubrității este o cauză majoră a bolilor diareice în comunitățile cu venituri reduse. Virusurile respiratorii și sporii fungici se transmit prin aer.
Spălatul pe mâini miniatura|Copiii spălându-se pe mâini. Spălarea mâinilor, numită și igiena mâinilor, este procesul de curățare a mâinilor cu apă și săpun (sau cu soluție de curățare) pentru a elimina bacterii, virusuri, murdărie, microorganisme și alte substanțe potențial periculoase. Igiena mâinilor este esențială pentru prevenirea răspândirii bolilor infecțioase în gospodărie și în viața de zi cu zi. Uscarea mâinilor face parte din proces, deoarece mâinile umede se pot contamina mai ușor din nou. Dacă apa și săpunul nu sunt disponibile, se poate folosi un dezinfectant pentru mâini cu cel puțin 60% alcool, cu condiția ca mâinile să nu fie vizibil murdare sau uleioase.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă spălarea mâinilor timp de cel puțin 20 de secunde înainte și după anumite activități. Acestea includ cinci momente critice ale zilei în care spălarea cu săpun este importantă pentru a reduce transmiterea fecal-orală a bolilor:
după folosirea toaletei (urinare, defecație, igiena menstruală), după curățarea fundului unui copil (schimbarea scutecelor), înainte de hrănirea unui copil, înainte de a mânca, înainte/după prepararea alimentelor sau manipularea cărnii crude, peștelui sau păsărilor.
Spălarea regulată a mâinilor cu săpun este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a transmiterii agenților patogeni, reducând semnificativ riscul infecțiilor gastrointestinale și respiratorii.
Igiena respiratorie Respectarea corectă a igienei respiratorii și a mâinilor atunci când tușim sau strănutăm reduce răspândirea agenților patogeni, în special în sezonul rece și al gripei:
Poartă șervețele și folosește-le pentru a acoperi gura și nasul când tușești sau strănuți și aruncă șervețelele imediat după utilizare. Sau strănută în pliul cotului.
Igiena în bucătărie, baie și toaletă
Curățarea de rutină a mâinilor, alimentelor, suprafețelor și obiectelor (precum capacele și butoanele de toaletă, mânerele ușilor și robinetelor, blaturile și chiuvetele) din bucătărie, baie și toaletă reduce răspândirea agenților patogeni.
Riscul de infecție de la toaletele cu apă nu este mare, atâta timp cât sunt bine întreținute, deși unele particule pot fi pulverizate în aer la tragerea apei, mai ales dacă persoana are diaree. Agenții patogeni pot supraviețui în depunerile de calcar și grăsime rămase în căzi, dușuri și chiuvete după spălare.
Curățarea temeinică este importantă pentru a preveni răspândirea infecțiilor fungice. Mucegaiurile pot trăi pe faianță, gresie și perdele de duș. Ele pot provoca infecții, reacții alergice, deteriorarea suprafețelor și mirosuri neplăcute.
Principalele locuri unde cresc ciupercile sunt suprafețele neanimate, inclusiv covoarele și tapițeria. Sporii fungici din aer sunt de obicei asociați cu umezeală, ventilație slabă sau sisteme de aer închise.
Curățarea igienică se poate realiza prin:
Îndepărtare mecanică (adică curățare) cu săpun sau detergent. Pentru a avea efect igienic, acest proces trebuie urmat de clătire abundentă sub jet de apă pentru a îndepărta agenții patogeni. Inactivarea agenților patogeni direct pe suprafețe, cu produse microbiocide (dezinfectanți, antibacterieni, geluri dezinfectante fără apă) sau prin aplicarea căldurii. Combinația dintre îndepărtare și distrugere, de exemplu în spălarea hainelor și a textilelor din casă, precum prosoapele și lenjeriile de pat. Curățenia generală în profunzime este un proces intensiv care vizează zone adesea neglijate, îmbunătățește estetica locuinței și reduce alergeni și bacterii. Include praf detaliat, curățarea aparatelor și șamponarea covoarelor, fiind recomandată de două ori pe an pentru menținerea igienei și calității aerului din locuință.
Igiena rufelor Igiena rufelor implică practici care previn bolile și răspândirea acestora prin haine murdare și textile de uz casnic, cum ar fi prosoapele. Articolele cel mai probabil contaminate cu agenți patogeni sunt cele care intră în contact direct cu corpul, de exemplu lenjeria intimă, prosoapele personale, cârpele de față, scutecele. Țesăturile folosite la gătit, pentru curățarea toaletei sau pentru ștergerea vărsăturilor sau fecalelor prezintă un risc deosebit.
Riscurile de boală cauzate de haine contaminate cresc considerabil în anumite condiții de exemplu, în spitale, cămine de îngrijire sau acasă când cineva are diaree, vărsături sau infecții ale pielii sau rănilor. Riscul este și mai mare când cineva are imunitatea scăzută.
Măsurile de igienă, inclusiv igiena rufelor, sunt esențiale pentru a reduce răspândirea tulpinilor rezistente la antibiotice. În comunitate, persoane aparent sănătoase pot deveni purtători de MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la meticilină) pe piele sau în intestin. Riscurile devin vizibile abia când aceste persoane ajung în spitale, unde se pot auto-infecta în urma unor proceduri chirurgicale.
Datele arată că hainele și textilele pot contribui la răspândirea tulpinilor de stafilococ auriu, iar eficiența spălării poate influența rata de răspândire în comunitate. Experiența din SUA arată că aceste tulpini se pot transmite în familie și în comunități precum închisori, școli sau echipe sportive. Contactul direct piele-la-piele (chiar și fără leziuni) sau indirect prin obiecte contaminate precum prosoape, cearșafuri sau echipament sportiv este calea principală de transmisie.
În timpul spălării, temperatura și detergentul reduc contaminarea microbiană. Solul și microbii sunt desprinși și suspendați în apa de spălare, apoi eliminați prin clătire și centrifugare. În plus, microbii pot fi distruși termic (prin temperaturi înalte) sau chimic (prin surfactanți și înălbitori pe bază de oxigen activ din detergenți). Adăugarea de înălbitor cu hipoclorit în procesul de spălare duce la inactivarea agenților patogeni. Uscarea și călcarea contribuie și ele. Uscarea rufelor la soare, pe sârmă, reduce agenții patogeni.
Igiena medicală la domiciliu Igiena medicală se referă la practicile de igienă care previn sau reduc riscul de îmbolnăvire și de răspândire a bolilor în contextul îngrijirii medicale acordate la domiciliu persoanelor infectate sau cu risc crescut de infecție. Membrii acestor grupuri „cu risc” sunt adesea îngrijiți acasă de un aparținător, care trebuie să aibă cunoștințe solide despre igienă.
Persoanele cu imunitate scăzută îngrijite la domiciliu reprezintă o proporție tot mai mare a populației. Cea mai mare parte o constituie persoanele în vârstă cu comorbidități care le slăbesc sistemul imunitar. În această categorie intră și copiii foarte mici, pacienții externați din spital, cei care iau medicamente imunosupresoare sau care folosesc dispozitive invazive etc. Pentru aceștia, poate fi necesară aplicarea unor proceduri speciale de „igienă medicală” precum înlocuirea unui cateter sau a unui pansament, proceduri ce implică un risc crescut de infecție.