Lagărul de exterminare Kulmhof (Kulmhof fiind, în limba germană, numele satului polonez Chełmno nad Nerem) a fost primul lagăr de exterminare nazist destinat asasinării, în primul rând, a evreilor și romilor, cu gaze asfixiante, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Lagărul era situat în Chełmno, la 60 de kilometri la nord-est de Łódź, în regiunea din Polonia anexată și numită de naziști sau Warthegau. A fost folosit între decembrie 1941 și martie 1943, apoi din martie 1944 până în ianuarie 1945. Au fost exterminate acolo peste 150.000 de persoane, mai ales evrei din Warthegau. Lagărul se caracteriza prin folosirea gazului de eșapament de la camioane transformate pentru asfixierea deportaților, ca o continuare a procedeului utilizat în cadrul Aktion T4 (de eutanasie a persoanelor cu boli mintale judecate incurabile și a celor cu dizabilități mintale). Același procedeu era folosit și de unele Einsatzgruppen care masacrau evrei, romi și comisari politici prizonieri pe teritoriul ocupat de trupele germane pe măsură ce înaintau pe Frontul de Răsărit. Înființarea sa a constituit, totodată, o etapă în procesul de construire a marilor lagăre de exterminare cum au fost Sobibor, Treblinka, Majdanek, Bełżec și Auschwitz. A fost și un centru de experimentare a procesului de exterminare și de instruire a executanților pentru celelalte lagăre de exterminare. S-a deosebit de acestea și prin lipsa camerelor de gazare, precum și prin independența atât față de Oficiul Central SS pentru Economie și Administrație, cât și de Operațiunea Reinhard.
Înființarea și organizarea lagărului Originea lagărului thumb|
În 1941, Gauleiterul (guvernatorul) nazist al Warthegau, , i-a cerut lui Heinrich Himmler și a primit de la acesta autorizația de a asasina 100.000 de evrei din districtHilberg 2006, p. 1067-1068., din cei 420.000 care locuiau acoloKrakowski 2009, p. 14.. Greiser voia să reducă aglomerația din ghetourile din Warthegau, lichidându-i pe evreii incapabili să muncească, pentru a face loc evreilor deportați din Germania.
La 16 iulie 1941, ofițerul SS , șeful Oficiului Central de Emigrație din Poznań, i-a adresat un memorandum lui Adolf Eichmann. I-a comunicat că autoritățile germane locale propun înființarea unui lagăr pentru 300.000 de evrei, în care să fie lichidați evreii incapabili de muncă din Warthegau și sterilizate toate femeile capabile de a procreaKogon et al. 1987, p. 98-99.Montague 2012, p. 37..
Înființarea lagărului a fost autorizată și sarcina aceasta i-a fost încredințată unității numite SS-Sonderkommando Lange, comandată de Herbert Lange. Aceasta se ocupase deja de eutanasierea bolnavilor mintal și a celor cu dizabilități mintale din Polonia ocupatăMontague 2012, p. 40..
Locul viitorului lagăr, în Chełmno, situat la jumătatea distanței dintre Varșovia și Poznań, a fost ales de LangeBrowning 2007, p. 438., deoarece corespundea scopului din punct de vedere logistic. Avea legătură printr-o cale ferată îngustă cu orășelul Koło din apropiereMontague 2012, p. 50., iar prin gara acestuia trecea linia ferată Łódź-Poznań. Satul era legat și de Łódź cu o șosea în stare bună. În sat era un parc îngrădit și un fost conac cu apartamente locuit de localnici, cu clădiri anexeMayer 2002, p. 436-437.. Satul avea vreo 250 de locuitori, în majoritate polonezi, cu o minoritate de germani așezați acolo după ocuparea PolonieiBrowning 2007, p. 439..
Încă înainte de construirea lagărului, Lange și subordonații lui au început exterminarea evreilor din Warthegau. De la sfârșitul lui septembrie la sfârșitul lui noiembrie 1941 au gazat circa 2.000 de evrei din zonele Konin și Kalisz, folosind un camion în care gazul asfixiant era eliberat din butelii de monoxid de carbon. Folosirea acestora a fost abandonată ulteriorKrakowski 2009, p. 23-29..
thumb|Planul lagărului
Amenajarea lagărului La sfârșitul lui octombrie 1941 a venit la Chełmno personalul desemnat pentru lagăr. A fost rechiziționat și ocupat conacul, iar lagărul a fost amenajat în câteva săptămâniAdam 1985, p. 244.. Populația poloneză din sat a fost expulzată, cu excepția câtorva bărbați angajați pentru lucrăriMayer 2002, p. 437.. A fost înlocuită cu germani; astfel, populația satului număra cam 300 de locuitori, în principal germaniKrakowski 2009, p. 32..
Lagărul avea două părți distincte, așa-numitul „lagăr de la conac” și cel numit „lagărul din pădure”, legate unul de altul printr-un drum de patru kilometri. În primul erau uciși deportații. Parcul a fost înconjurat cu un gard de sârmă care nu ascundea operațiunile de exterminare; de aceea, după o lună de la începutul lor, a fost înlocuit cu unul din scânduri. La subsolul conacului erau ateliere, depozite și încăperi pentru cazarea evreilor muncitori. La nivelul de deasupra erau două încăperi unde trebuiau să se dezbrace deportațiiMontague 2012, p. 56-57..
Al doilea „lagăr” consta în trei luminișuri dintr-o pădure deasă unde, până în vara lui 1942, au fost îngropate victimele în gropi comuneMontague 2012, p. 91.. Din luminișuri porneau drumuri de câteva sute de metri până la cel către satCehreli 2013, p. 38..
În sat au mai fost confiscate mai multe clădiri care și serveau, direct sau indirect, la procesul de exterminare. Acestea erau biserica cu casa parohială, primăria, școala, o clădire mare de peste drum de conac și case ale unor familii de polonezi expulzați. În aceste clădiri erau comandamentul lagărului, locurile de cazare a SS-iștilor, bucătăria, cantina lor etc..
Personalul lagărului Nucleul executanților exterminării era format din vreo 15 membri ai SicherheitspolizeiCurilla 2011, p. 98.. Aceștia erau SS-iști dintre care unii participaseră la gazările din cadrul Aktion T4Cehreli 2013, p. 36-37.. Ei ocupau în lagăr funcțiile principaleKogon, p. 104-106.. La aceștia se adăugau membri ai Schutzpolizei, poliția germană obișnuită, de menținere a ordinii, din Łódź și din Poznań. Printre ei erau și SS-iști. La început, membrii Schutzpolizei au fost în număr de 30, apoi efectivul lor a ajuns la 120Montague 2012, p. 56-57.. Unii dintre ei se prezentaseră voluntar pentru o misiune externă fără să știe în ce consta aceastaKogon et al. 1987, p. 104-106..Cei din Schutzpolizei formau trei subunități: una asigura paza lagărului de la conac, a doua era însărcinată cu lagărul din pădure, iar a treia escorta deportații de la gara din Koło la conacMontague 2012, p. 56-57.. Personalul era completat de opt polonezi. Aceștia au fost aduși ca prizonieri, dar treptat au primit tot mai multă libertate și au devenit auxiliari în procesul de exterminareMontague 2012, p. 57-58..
Primul comandant al lagărului a fost Herbert Lange, ales pe baza experienței sale, apoi, din martie 1942 – Hans BothmannAdam 1985, p. 245.. Lange îi era direct subordonat lui Heinrich Himmler sau lui Arthur Greiser, căruia Himmler îi conferise o autoritate considerabilă.
Toți membrii germani ai personalului beneficiau de o soldă dublă față de cea normală. Își petreceau timpul liber jucând cărți și bând alcool. Mergeau la cinema la Koło și puteau aduce femei la locul lor de cazareKrakowski 2009, p. 40-41..
Deținuții muncitori evrei La începutul funcționării lagărului, muncile anexe procesului de exterminare au fost asigurate de prizonieri polonezi, dar foarte curând, probabil la începutul lui ianuarie 1942, aceștia au fost înlocuiți cu deportați evrei selecționați la sosire și lăsați provizoriu în viață, numiți Arbeitsjuden (literal „evrei muncitori”)Cehreli 2013, p. 55..
Erau circa 40 de bărbați deținuți muncitori, dintre care erau frecvent asasinați unii și înlocuiți cu alțiiKogon et al. 1987, p. 115-117.. După evadarea unuia dintre ei, picioarele le-au fost înlănțuiteCehreli 2013, p. 51.. Opt-zece dintre ei erau meșteșugari, printre care croitori și cizmari, care lucrau pentru călăi. Vreo 15 lucrau la trierea lucrurilor luate de la deportați. Cel puțin 30 de alți deportați lucrau în lagărul din pădure, la scoaterea cadavrelor din camion, curățarea acestuia și îngroparea victimelor în gropi comuneBrowning 2007, p. 440..
Procesul de exterminare Sosirea transporturilor cu deportați thumb|Îmbarcarea în camioane la Koło a unui transport de deportați aduși cu trenul din ghetoul din Łódź, pentru a fi duși la Chełmno (1942)
Lagărul a fost gata de funcționare la începutul lui decembrie 1941Curilla 2011, p. 100. și tot atunci a început exterminareaMontague 2012, p. 63.. Primele victime proveneau din localitățile din apropierea lagărului, precum Konin, Koło și Kłodawa, de unde erau aduse direct, cu camioaneCehreli 2013, p. 40..
În ianuarie 1942 au început deportările din ghetoul din Łódź. Primul transport cu trenul, plecat pe la mijlocul lui ianuarie, era compus din persoane calificate ca „indezirabile” sau „dăunătoare” de către o comisie a administrației evreiești din ghetouHorwitz 2012, p. 146..
thumb|Copii din ghetoul din Łódź adunați pentru a fi duși la Chełmno
Aceștia au fost primii deportați transportați cu trenul. Transporturile ulterioare au fost compuse în majoritate tot din evrei polonezi, dar pe parcursul funcționării lagărului au fost aduși, în număr mai mic, și evrei din Austria, Germania, Luxemburg și Protectoratul Boemiei și Moraviei; romi Le génocide des Tsiganes européens, 1939-1945 (Genocidul țiganilor europeni, 1939-1945), encyclopedia.ushmm.org (accesat la 26 august 2026).; copii neevrei din Protectoratul Boemiei și Moraviei, mai ales din satul LidiceFriedländer 2008, p. 441.În iunie 1942, Lidice a fost complet distrus, toți bărbații au fost uciși, iar femeile deportate, ca represalii pentru atentatul asupra lui Reinhard Heydrich.; polonezi neevrei; prizonieri de război sovieticiKogon et al. 1987, p. 118-120..
Trenurile opreau în gara din Koło. Numărul de deportați era inegal de la un transport la altul, dar putea ajunge până la 1.500, în circa zece vagoane. La sosire, deportații erau tratați cu o violență extremă. Unii martori vor relata că, o dată, un copil care plângea a fost ucis sub ochii mamei; altă dată, un tânăr care protesta a fost omorât cu lovituri de bâtă; a fost văzut un bătrân aruncat din trenul în mers; cei care nu se mișcau destul de repede erau și ei omorâți în bătaieKogon et al. 1987, p. 106-110..
La început, deportații erau conduși pe jos prin oraș la o sinagogă în care erau ținuți uneori peste noapte. De acolo erau duși în camioane la conac. Ulterior, ca să se evite trecerea lor prin oraș, erau duși în camioane direct de la gară la conacMontague 2012, p. 69.. Șoferii camioanelor erau angajați civili germani care nu aveau voie să intre în incinta lagărului. De la intrare, camioanele erau conduse de un SS-ist care, apoi, le conducea afarăCehreli 2013, p. 42-44.. Mai târziu s-a adoptat, pe lângă acesta, și un alt procedeu de transport, deportații fiind duși din gară, cu trenul, pe calea ferată îngustăHilberg 2006, p. 1786-1787. până în satul , apoi, pe jos, la o moară din satul , unde erau ținuți până când erau lichidați cei aduși în camioane.
La sosirea la conac, deportaților li se spunea că vor fi trimiși la lucru în GermaniaHilberg 2006, p. 1789., dar că mai întâi trebuie să facă duș și să li se dezinfecteze hainele. Unii SS-iști purtau, cu această ocazie, halate albeCurilla 2011, p. 101. și un stetoscop, ca să dea iluzia că lagărul era unul de tranzitCehreli 2013, p. 43..
Exterminarea thumb|center|400px|Planul subsolului conacului
După abandonarea camionului cu butelii cu monoxid de carbon, au fost adaptate pentru gazare alte două camioane. Pe platformă era o benă din metal cu uși care se închideau ermetic. Camionul avea o țeavă de eșapament specială, la care se cupla un furtun. Celălalt capăt al acestuia se cupla la o țeavă prevăzută cu găuri, care trecea pe planșeul benei, pe sub un grătar de lemnKogon, p. 102-103.Montague 2012, p. 200..