Generalul-locotenent este un grad de ofițer, superior generalului-maior și inferior generalului. El se individualizează prin aplicarea a trei stele pe epoleții uniformei militare.
În România, prin Legea nr.14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România (art. 34), publicată în Buletinul Oficial nr. 160/29 decembrie 1972, al treilea grad din clasa generali și amirali a primit numele de general-colonel, respectiv de amiral pentru marina militară . În articolul 62, s-a stabilit că pentru acest grad nu există o limită de vârstă în grad până la care cadrele permanente ale forțelor armate pot fi menținute în activitate.
Prin Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare , în Forțele armate ale României, gradul de general-colonel a fost înlocuit cu gradele de: general de corp de armată în Trupele de uscat, general comandor în Aviația militară, viceamiral-comandor, în Marina militară
Limita maximă de vârstă până la care militarii cu acest grad pot fi menținuți în activitate, starea lor de sănătate permițându-le rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin, a fost stabilită la 64 ani.
Prin OUG nr. 4/26 februarie 2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, în scopul realizării compatibilității cu structurile militare similare aparținând statelor membre NATO OUG nr. 4/26 februarie 2004 pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, aceste grade au fost denumite general-locotenent - cu trei stele în forțele terestre și cele aeriene, respectiv viceamiral - cu trei stele în marină.
Note
Categorie:Grade de ofițer Categorie:Armata României