Friedrich Miess (grafiat și Rudolph Friedrich Mieß, ) a fost un pictor din Transilvania care s-a remarcat prin contribuția sa la evoluția picturii, cu predilecție în domeniul peisagisticii transilvănene (unde de altfel s-au încadrat și cele mai de succes lucrări pe care le-a făcut). S-a impus printr-un stil plin de claritate și cultivat, precum și prin modul în care a utilizat și a asimilat puternicele influențe ale impresionismului german, fără să părăsească concepția academică. Pictura de natură academică pe care a prestat-o a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului.

Atelierul său din Brașov a devenit centru cultural și locul de întâlnire a celor mai mulți artiști brașoveni care vor juca un rol important în viața artistică transilvăneană.

A fost influențat de pictorul realist Wilhelm Leibl. Picturile sale se află la Muzeul Național din Budapesta, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Brukenthal din Sibiu și Muzeul de Artă din Brașov.

Biografie

Friedrich Mieß s-a născut la 21 august 1854 la Brașov, într-o familie de comercianți. Tatăl se numea Christian Friedrich Mieß și mama sa Josepha Friederike născută Teutsch. Pregătindu-se, inițial, în domeniul comerțului, Mieß începe la vârsta de 31 de ani o carieră artistică și urmează între anii 1883 - 1885 cursurile Academiei de Artă din Viena, trecând imediat la Academia de Artă din München, ale cărei cursuri le termină în anul 1885 la clasa profesorului Johann Caspar Herterich.Johann Caspar Herterich (1843 - 1905) - Allgemeines Lexikon der bildenden Künstler von der Antike bis zur Gegenwart, vol. XVI, Leipzig, 1923, p. 556. Aici, în capitala Bavariei, unde mai toți artiștii transilvăneni veneau la studii, Friedrich Mieß ia contact cu operele lui Hans Thoma, Wilhelm Leibl, Max Liebermann, Fritz von Uhde și Max Slevogt.Iulia Mesea - Tradiție și modernitate în arta transilvănean a de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Studia Universitatis Babes-Bolyai, Historia, anul XLVII, Cluj-Napoca, 2002, pp. 37-56. Sub indrumarea profesorilor Gabriel Hackl,Gabriel von Hackl (1843-1926) Pictor - reprezentant al istorismului. Thieme-Becker, vol XV, 1922, p. 416. Ludwig von Löfftz și Johann Caspar Herterich, Friedrich Miess a urmat o educație de manieră academică strictă.

În perioada 1890 - 1891 face o călătorie în Italia, unde își continuă pregătirea artistică între anii 1894 și 1896 la Cervara di Roma, lucrând în acest timp în atelierul pictorului Robert Wellmann.Manfred Wittstock - Ein siebenbürgische Kunstlerlheim in Cervara di Roma, în Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde, nr. 16, Heft 1, 1993, pp. 68-73 De altfel, Robert Wellmann a găzduit mai mulți artiști ardeleni veniți la Roma pentru ca să deprindă arta picturii. Acești ani petrecuți la Roma au avut o mare importanță în evoluția artistului, preocupările esențiale ale lui Mieß fiind redarea efectelor de lumină și relaționarea ei cu culoarea. În această perioadă, Friedrich Mieß începe să-și găsească paleta și stilul său propriu, operele sale găsindu-și prospețimea și căldura, totul fiind îmbogățit cu efecte lirice.Restituiri: Friedrich Miess (1854 - 1953), Mesea, p. 122

După perioada romană, Friedrich Mieß revine la Brașov unde-și deschide un atelier de pictură, el fiind unul dintre primii sași care au trăit profesionist din pictură. Călătorind mai rar, după anul 1894, cu preponderență după 1897, Mieß s-a implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași era compus din personalități marcante brașovene cum au fost Julius Heinrich Groß,Hermann A. Hienz - Schriftsteller-Lexikon der Siebenburger Deutschen, Bio-blibliographisches Handbuch für Wissenschaft, Dichtung und Publizistik, vol. VI, Editura Bohlau, Köln Weimar Wien, 1998, p. 284-297Julius Heinrich Groß - Filolog și istoric (1855 - 1932). Rector al Gimnaziului din BrașovStudii 1873–75 la Jena, 1875–77 la Leipzig teologie și filologie clasică. Din 1878 bibliotecar iar din 1882 profesor pentru specialitățile limba latină și limba greacă la gimnaziul evanghelic din Brașov, unde a fost ales în 1894 director al gimnaziului și al instituțiilor de învățământ dependente de acesta. Din 1894 a redactat programa gimnaziului Honterus din Brașov și s-a făcut remarcat și apreciat ca editor al lucrării „Izvoare pentru istoria orașului Brașov” („Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt“).Scrieri:*Catalogul cu tipăriturile din vremea Reformei expuse de biblioteca gimnazială din Brașov cu ocazia sărbătoririi a 400 de ani de la nașterea lui Luther, 1883;*Tipărituri brașovene în anii 1535-1886. O contribuție la istoria culturii Brașovului, 1886;*Cetatea Râșnov (în colaborare cu Ernst Kühlbrandt), 1896;*Coeditor al seriei „Izvoare pentru istoria orașului Brașov”, volumele 1-8, 1886–1926; etc.Colecția de autografe INV. Nr.451 - Inventar anii 1685 - 1940 Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt, Oskar Netoliczka,Idem, vol. IX, 2004, p. 244-256 etc.

La Brașov realizează cea mai mare parte a creației sale în pictură și grafică. În scurt timp, atelierul său devine un centru cultural și locul de întâlnire a celor mai mulți artiști brașoveni care vor juca un rol important în viața artistică transilvăneană. Printre aceștia se regăsesc Hans Eder, Walter Teutsch, Eduard Morres, Hans Mattis-Teutsch, Margarete Depner și Ernst Honigberger, pictori care în perioada interbelică au reprezentat un adevărat nucleu de avangardă. O dată cu stabilirea în Brașov a lui Arthur Coulin, Mieß găsește în el un partener adevărat și egal pe plan artistic. Amândoi au constituit un catalizator al tinerilor artiști brașoveni. Ei au fost un nucleu dur care a impus în acele vremuri orașul Brașov ca fiind unul dintre centrele artistice cele mai importante din România interbelică. Între anii 1903 - 1906, Firedrich Mieß a fost promotorul vieții artistice brașovene, organizând la atelierul său cursuri de desen după nud.

Prin spiritul viu, generos, tânăr și receptiv, prin vocația sa pedagogică, Friedrich Mieß se situează în congruență cu mișcarea artistică deschisă la Sibiu de Franz Neuhauser la sfârșitul secolului al XIX-lea, și mai apoi de Theodor Glatz și Carl Dörschlag la începutul secolului al XX-lea. Cei patru au avut vocație creatoare, înțelepciune și efervescență de călăuze generoase cu orizonturi largi și talente didactice. Aceste atribute s-au manifestat în atelierul lui Mieß, fapt ce a determinat conturarea primelor elemente de exprimare ale curentului expresionist pe meleaguri transilvane. Ca promotori ai noilor idei de avangardă, artiștii care făceau parte din acest nucleu polemizau adeseori pe marginea esteticii tradiționale, formând în acest mod și un nou crez teoretic. Cu toate că atmosfera în care trăia era una novatoare, Friedrich Mieß nu părăsește propria viziune în arta picturii. Longevitatea sa, pictura de natură academică pe care o presta și toate meritele de care a beneficiat de-a lungul carierei au făcut ca artistul să fie admirat chiar și de reprezentanții noilor teorii, aceștia din urmă neexprimându-se niciodată defavorabil cu privire la pictura lui Mieß. El a rămas un exemplu de perseverență și un punct de referință estetică în peisajul artei ardelene a timpului.Restituiri: Friedrich Miess (1854 - 1953), Mesea, p. 123

Creator fervent, Friedrich Mieß a reprezentat o prezență importantă pe scena expozițională a timpului său. A expus lucrările sale la Brașov, Sibiu, București, Berlin, Budapesta și a atras atenția presei și mai ales a publicului. După expoziția din Sibiu din anul 1904, cronica de artă din Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt a remarcat sensibilitatea acuarelelor și talentul de desenator. După indiciile presei, publicului i-a plăcut în special pânzele „Grădină cu flori” și „Bucătărie italiană”. În septembrie 1905, Mieß participă la o expoziție în Brașov, unde expune 42 de lucrări în ulei și grafică,Ernst Kühlbrandt - „Kunstausstellung in Kronstadt”, în Siebenbürgisch-deutsches Tageblatt, 9644, 11 sept. 1905 după ce în vară deschisese o expoziție la Școala de fete din Sibiu unde a prezentat publicului 31 de pânze.Kunstausstellung, în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, 9607, 29 iulie 1905 Între anii 1908 - 1911,R. Porsche, Die internationale Winterausstellung in der Kunsthalle zu Budapest, în Karpathen, XI, 1908-1909, pp. 333-335; R. Porsche, Die Internationalle Ausstellung von Aquarellen, Pastellen und graphischen Werken, în Karpathen, XIV, 1909, p. 428; Winterausstellung in Budapest, în Karpathen, VII, 1909-1910, p. 220; R. Porsche, Die Frühlingsausstellung in der Kunsthalle in Budapest, în Karpathen, XVIII, 1909, pp. 536-538; f.a., Die unlängst geschlossene Budapester Winterausstellung, în Karpathen, IX, 1910-1911, p. 287 participă la expoziții internaționale precum și la cele naționale din Budapesta. La toate acestea, amatorii de artă și specialiștii au avut aprecieri pozitive privind creațiile sale. În anul 1909 la Salonul Național de la Budapesta obține cu lucrarea „Fată citind” o medalie de aur și 2.000 de coroane premiu. În 1910, secondat de Arthur Coulin și Karl Ziegler a participat la Marea expoziție de la BerlinKatalog der Grossen Berliner Kunstausstellung 1910, F. Bruckmann A-G, Berlin, 1910, pp. 81, 95, 134 și în anul 1912 obține medalia de argint la Salonul Național de la București.

Datorită popularității pe care a câștigat-o de-a lungul timpului, o mulțime de lucrări au fost publicate în revistele vremii, cum a fost Die Karpathen din Brașov. Astfel, s-au publicat: „Sub măslini”, „Româncă la biserică de Paște” (1901), „Cetatea din Rosenauer”, „La plimbare”, „Portretul unui copil” (1908), „Portretul lui Peter Lange von Burgenkron”, „Fată care aduce apă” (1909), „Român din Schei” (1910), „Bucătărie italiană” (1911) etc. Alături de pictori ardeleni, cum a fost Arthur Coulin, Friedrich Mieß a popularizat frumosul în artă și și-a sensibilizat contemporanii în modul de a recepta creațiile artistice. Astfel, cu ocazia unei conferințe din anul 1908, el vorbește despre importanța frumosului în arhitectură și integrarea lui în mediul înconjurător.Iulia Mesea, Tradiție și modernitate...; Idem, La 150 de ani de la nașterea pictorului Friedrich Miess, în Friedrich Miess..., p. 16

În 1923, Otto Ot îi dedică un articol omagial cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani în revista Klingsor. Otto Ot remarcă influența pe care Wilhelm Leibl a avut-o asupra lui Mieß.Otto Ott, Friedrich Miess, în Klingsor, anul I, 1924, p. 236

Portretistică