Limbile slave de vest sau limbile slave occidentale sunt o subfamilie a limbilor slave, care conține trei alte subgrupuri, caracterizate prin diverse valori. Cele mai dens folosite limbi slave de vest sunt: poloneză (42,5 de milioane de vorbitori), cehă (12 de milioane de vorbitori) și slovacă (6 de milioane de vorbitori).
Dialectele slave occidentale s-au separat din limba proto-slavă în perioada de migrație a popoarelor la începutul Evului Mediu. Între secolul VII și secolul X grupul s-a împărțit în două subgrupuri, care există și astăzi: limbile lehitice și limbile sorabe (luzațiane). În secolul IX a apărut subgrupul ceho-slovac, care înainte a făcut parte din subfamilie slavă de sud, dar a fost separat din diasistemul slav de centru-sud de către maghiari.
Arbore de clasificare limbi indo-europene balto-slaveFamilie ipotetică. slave slave de vest ceho-slovace cehă (čeština) cnaanicăLimbă dispărută. (לשון כנען) slovacă (slovenčina) lehitice polabă (wenska) poloneză (polszczyzna) silezianăRecunoscută oficial doar de către Biblioteca Congresului American, care a dat-o codul ISO 639-3. (ślůnsko) pomeranianăConsiderată general ca dispărută, dar unul dintre dialecte ale ei rămâne în uz. (pòmòrsczi) cașubiană (kaszëbizna) slovinciană (słowińsczi) sorabe limba sorabă de jos (dolnoserbšćina) limba sorabă de sus (hornjoserbšćina'')
Note