San Francisco, denumit oficial City and County of San Francisco (în ), este al patrulea oraș ca mărime din California și al 17-lea din Statele Unite, cu o populație de 826.079 de locuitori în 2025. Dintre orașele din SUA cu o populație de 300.000 sau mai mult, San Francisco ocupă primul loc în ceea ce privește venitul pe cap de locuitor, al doilea loc în ceea ce privește densitatea populației și al șaselea loc în ceea ce privește venitul agregat, conform datelor din 2023. Aproximativ 4,6 milioane de locuitori trăiesc în zona metropolitană a orașului, care este a 13-a ca mărime din Statele Unite. Aproximativ 9,2 milioane de locuitori trăiesc în zona mixtă San Jose–San Francisco–Oakland, a cincea ca mărime din Statele Unite.
Înainte de colonizarea europeană, San Francisco era locuit de tribul Yelamu Ohlone. La 29 iunie 1776, coloniștii din Noua Spanie au înființat Presidio-ul din San Francisco la Golden Gate, și Misiunea San Francisco de Asís la câțiva kilometri distanță, ambele numite după Sfântul Francisc de Assisi. Goana după aur din California din 1849 a adus o expansiune rapidă, transformând orașul în cel mai mare de pe Coasta de Vest la acea vreme. În 1856, San Francisco a devenit un oraș-comitat consolidat. După ce trei sferturi din oraș au fost distruse de cutremurul și incendiul din 1906, acesta a fost rapid reconstruit, găzduind Expoziția Internațională Panama–Pacific nouă ani mai târziu. În cel de-al Doilea Război Mondial, a fost un important port de îmbarcare pentru membrii serviciului naval care plecau spre operațiunile din Pacific. După război, confluența dintre militarii care se întorceau acasă, imigrația semnificativă, atitudinile progresiste, ascensiunea contraculturilor beatnik și hippy, revoluția sexuală, opoziția față de implicarea SUA în Războiul din Vietnam și alți factori au dus la „Vara Iubirii” din 1967, și la mișcarea pentru drepturile homosexualilor, consolidând San Francisco ca centru al activismului liberal.
San Francisco Bay Area se numără printre cele mai productive zone urbane mari din punct de vedere economic din Statele Unite și din lume, cu un PIB de 1,332 trilioane de dolari în 2024, depășind toate țările cu excepția a 17. În 2024, orașul San Francisco propriu-zis avea un PIB de 268 miliarde de dolari și un PIB pe cap de locuitor de 324.000 de dolari. Această productivitate este stimulată de universitățile sale de top, de sectoarele de înaltă tehnologie, sănătate, finanțe, asigurări, imobiliare și servicii profesionale. Orașul găzduiește numeroase companii – multe din sectorul tehnologic – printre care Uber, Airbnb, Levi's, Gap, OpenAI, Anthropic și Dropbox.
În 2022, San Francisco a înregistrat peste 1,7 milioane de vizitatori străini și aproximativ 20 de milioane de vizitatori americani."America's 10 most visited cities", World Atlas, November 14, 2023 Orașul este cunoscut pentru dealurile sale abrupte și ondulate, precum și pentru amestecul eclectic de stiluri arhitecturale din cartierele sale diverse; pentru Chinatown și Mission; pentru clima sa blândă; și pentru atracțiile sale turistice, printre care Podul Golden Gate, funicularele și Alcatraz. Istorie
Istoria indigenă Cele mai vechi dovezi arheologice ale prezenței umane în zonă datează din anul 3000 î.Hr. Denumirea dată de tribul Ohlone orașului San Francisco era Ahwaste, care înseamnă „locul de la golf”. Grupul Yelamu al poporului Ramaytush locuia în câteva sate mici când, pe 2 noiembrie 1769, a sosit o expediție spaniolă terestră, aceasta fiind prima vizită europeană documentată în Golful San Francisco. Sosirea coloniștilor spanioli și instituirea sistemului de misiuni au marcat începutul asimilării poporului Ramaytush și declinul limbii și culturii lor. Perioada spaniolă (1769–1821)
Imperiul Spaniol a revendicat San Francisco ca parte a Las Californias, o provincie a Viceregatului Noii Spaniei. Constatând avantajele strategice ale zonei datorită portului natural de mari dimensiuni, spaniolii l-au trimis pe Pedro Fages în 1770 să găsească o rută mai directă către Peninsula San Francisco din Monterey, care urma să devină parte a rutei El Camino Real.
În 1774, Juan Bautista de Anza a sosit în zonă pentru a selecta locații pentru o misiune și un presidio. Prima prezență maritimă europeană în Golful San Francisco a avut loc pe 5 august 1775, când nava spaniolă San Carlos, comandată de Juan Manuel de Ayala, a devenit prima navă care a ancorat în golf.
La scurt timp după aceea, pe 28 martie 1776, Anza a înființat Presidio-ul din San Francisco, iar pe 9 octombrie, Misiunea San Francisco de Asís, cunoscută și sub numele de Misiunea Dolores, a fost fondată de părintele Francisco Palóu. În 1794, Presidio-ul a înființat Castillo de San Joaquín, o fortificație situată pe partea sudică a Golden Gate, care mai târziu a devenit cunoscută sub numele de Fort Point.
În 1804, a fost creată provincia Alta California, care includea San Francisco. La apogeul său, în perioada 1810–1820, populația medie a așezării Misiunii Dolores era de aproximativ 1.100 de persoane.
Perioada mexicană (1821–1848)
În 1821, Spania a cedat teritoriile californiene Mexicului. Extinsul sistem de misiuni din California și-a pierdut treptat influența în perioada dominației mexicane, deși secularizarea misiunilor nu a avut loc decât în 1833. Terenurile agricole au fost în mare parte privatizate sub forma unor „ranchos”, așa cum se întâmpla și în alte părți ale Californiei. Comerțul de coastă a crescut, incluzând o jumătate de duzină de bărci provenite din diverse porturi de pe coasta Atlanticului, care navigau regulat în apele Californiei.Cf.
Odată cu adoptarea Legii secularizării din Mexic din 1833, misiunile au fost obligate să renunțe la vastele lor proprietăți funciare și să elibereze populația indigenă aflată sub controlul lor. Ca parte a procesului de secularizare, guvernatorul José Figueroa a deschis San Francisco pentru colonizarea civilă. Înainte de secularizare, singurele așezări din San Francisco fuseseră așezarea militară de la Presidio și așezarea religioasă de la Misiunea Dolores.
În 1834, a fost fondat satul Yerba Buena. Golful Yerba Buena (numit după o plantă medicinală autohtonă) era deja un loc preferat de ancorare, iar noua așezare și punctul comercial au fost înființate pe malurile sale. Yerba Buena era situată în zona care astăzi corespunde cartierului Chinatown și districtului financiar al orașului și avea ca centru o piață care astăzi se numește Portsmouth Square.
În urma revoltei „Bear Flag” din Sonoma și a începutului cuceririi Californiei de către Statele Unite, forțele americane de pe nava USS Portsmouth, sub comanda lui John B. Montgomery, au capturat Yerba Buena pe 9 iulie 1846, întâmpinând o rezistență redusă din partea populației locale californiene.
După capturare, forțele americane i-au numit pe José de Jesús Noé și pe Washington Allon Bartlett în funcția de co-alcaldes (primari), în timp ce cucerirea continua în restul Californiei. La 30 ianuarie 1847, primarul Bartlett a dispus ca orașul să-și schimbe oficial numele din „Yerba Buena” în „San Francisco”, întrucât primul nume era recunoscut doar la nivel local, iar cel de-al doilea era utilizat pe hărțile internaționale.
Perioada americană timpurie (1848–1906) În ciuda amplasării sale atractive ca port și bază navală, San Francisco, aflat sub suveranitate americană, era încă o așezare mică, cu o geografie inospitalieră, lipsită de majoritatea facilităților de bază necesare unei colonii adecvate. Se estimează că populația sa în 1847 era de 459 de locuitori.
Goana după aur din California a adus un val de căutători de comori. Căutătorii de aur s-au adunat în San Francisco, în detrimentul rivalei localități Benicia, crescând populația de la 1.000 în 1848 la 25.000 până în decembrie 1849. Promisiunea bogăției era atât de puternică încât echipajele navelor sosite au dezertat și s-au grăbit spre câmpurile aurifere, lăsând în urmă o pădure de catarge în portul San Francisco. Unele dintre aceste aproximativ 500 de nave abandonate au fost folosite ca nave de depozitare, saloane și hoteluri; multe au fost lăsate să putrezească, iar unele au fost scufundate pentru a stabili dreptul de proprietate asupra lotului subacvatic. Până în 1851, portul a fost extins în golf prin chei, în timp ce clădirile erau ridicate pe piloni, printre nave. Până în 1870, golful Yerba Buena fusese umplut pentru a crea teren nou. Navele îngropate sunt expuse ocazional atunci când se sapă fundațiile pentru clădiri noi.
California a fost admisă rapid ca stat în 1850, iar Armata SUA a construit Fort Point la Golden Gate și un fort pe Insula Alcatraz pentru a securiza golful. Comitatul San Francisco a fost unul dintre cele 18 comitate originale ale statului.Report of Committee on Counties, January 4, 1850, revised to 27 counties on February 18, 1850 –
Primele funiculare au transportat locuitorii din San Francisco pe strada Clay în 1873. Marea de case victoriene a orașului a început să prindă contur, iar liderii locali au militat pentru amenajarea unui parc public spațios, ceea ce a dus la elaborarea planurilor pentru Golden Gate Park. Locuitorii din San Francisco au construit școli, biserici, teatre și toate elementele caracteristice vieții civice. Presidio s-a dezvoltat, devenind cea mai importantă bază militară americană de pe coasta Pacificului.
În 1890, populația orașului San Francisco se apropia de 300.000 de locuitori, ceea ce îl făcea al optulea oraș ca mărime din Statele Unite la acea vreme. În jurul anului 1901, San Francisco era un oraș important, cunoscut pentru stilul său extravagant, hotelurile impunătoare, conacele ostentative de pe Nob Hill și o scenă artistică înfloritoare. Pe lângă explozia demografică, prima epidemie de ciumă din America de Nord a fost cea din San Francisco, din 1900–1904.
Perioada americană modernă (1906–1940)
La ora 5:12 dimineața, pe 18 aprilie 1906, un cutremur puternic a lovit San Francisco și nordul Californiei. Pe măsură ce clădirile se prăbușeau din cauza cutremurului, conductele de gaz sparte au provocat incendii care s-au răspândit în tot orașul și au ars necontrolat timp de câteva zile. Având în vedere că rețeaua de apă era scoasă din funcțiune, Corpul de Artilerie Presidio a încercat să țină sub control infernul, dinamitând cartiere întregi pentru a crea bariere împotriva focului. După ce flăcările s-au stins, s-a estimat că mai mult de trei sferturi din oraș zăceau în ruine, inclusiv întregul centru al orașului. Relatările contemporane au raportat că 498 de persoane au murit, deși estimările moderne situează numărul mult mai sus, la câteva mii. Peste jumătate din populația orașului, de 400.000 de locuitori, a rămas fără adăpost. Refugiații s-au stabilit temporar în sate improvizate de corturi în tot orașul, inclusiv în Golden Gate Park, Presidio, și pe plaje. Jack London este amintit pentru celebrul său epitaf adus cutremurului: „Niciodată în istorie un oraș imperial modern nu a fost distrus atât de complet. San Francisco a dispărut.”
Reconstrucția a fost rapidă și s-a desfășurat la scară largă. Respingând apelurile de a reface complet rețeaua stradală, locuitorii din San Francisco au optat pentru rapiditate. Bank of Italy a lui Amadeo Giannini, care avea să devină mai târziu Bank of America, a acordat împrumuturi multora dintre cei ale căror mijloace de trai fuseseră devastate. Influenta Asociație de Planificare și Cercetare Urbană din San Francisco (SPUR) a fost fondată în 1910 pentru a aborda problema calității locuințelor după cutremur. Cutremurul a grăbit dezvoltarea cartierelor din vest care au supraviețuit incendiului, inclusiv Pacific Heights, unde mulți dintre bogații orașului și-au reconstruit casele. La rândul lor, conacele distruse din Nob Hill au devenit hoteluri grandioase. Primăria a fost reconstruită în stil Beaux Arts, iar orașul și-a sărbătorit renașterea la Expoziția Internațională Panama–Pacific din 1915.