Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune geomorfologică a Meseșului (grupare montană importantă a Munților Apuseni ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor). Vârful Măgura Priei este o zonă montană de interes turistic a județului SălajCjsj.ro - Consiliul Județean al județului Sălaj - Comuna Cizer (date generale) ; accesat la 20 februarie 2013 și cel mai înalt vârf al Munților MeseșRo-geo.ro - Carpații Occidentali - Subdiviziuni și relief ; accesat la 15 februarie 2013.

Localizare Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului Zalauusj.ro - Munții Meseșului , accesat la 25 martie 2012, în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu județul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean (DJ108G) care leagă localitatea Cizer de satul Vânători, Cluj.Geolocation.ws - Măgura Priei - Localizare; accesat 13 februarie 2013

Istoric Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului în zona Munților Meseșului aduc dovezi materiale ale existenței unei căi de comunicație (drum medieval) ce străbătea Măgura Priei; astfel, aici au fost descoperite ruinele unui turn roman de apărare și semnalizare, cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei, de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnată (la pagina 91) în Repertoriul arheologic al județului SălajBrukenthalmuseum.ro - Repertoriul arheologic al județului Sălaj ; accesat la 17 februarie 2013.

Geologie și geomorfologie Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni,Salaj.transilvania-localităti Transilvania, județul Sălaj ; accesat la 15 februarie 2013 caracterizată printr-un relief cu extensie redusă ca altitudine, culmi domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de foioase, făgete, pajiști și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus de apă.

Din punct de vedere geologic, măgura este constituită din șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic sunt presărate pe alocuri cu stâncării calcaroase (de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate în urma mai multor procese de eroziune desfășurate de-a lungul timpului.

În versantul stâng al văii Coltăului, aproape de confluența cu pârâul Țâcârlăului, se află un afloriment (abrupt calcaros - încă neexplorat) de interes paleontologic cunoscut de localnici sub denumirea de Râpa Albă. Acesta prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentară constituită din marnă calcaroasă. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează ZugăulZugăul este primul deal aflat la poalele Măgurii Priei, una din căile de acces spre versant, dar aici cochiliileCochiliile de melci sunt cunoscute în zonă sub denumirea de oluțuri sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimie Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel, în arelul măgurii, formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, văi, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume (oronime): Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Su' Izvoară, Su' Coaste, Râpa Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Su' Piatră, Vițălar, Capu' Văii, Arsură, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La Mormânt, La Cioroi, Băiasă, Rânșor, Dâmbu Gaidoș, Râtu' Lung, Zugău, Brădulețe, Goroni, Brădet, Valea Crucii, Părăul Piciorului, Valea Poicului, Carpini, DiezureleMek.oszk.hu - Szilágy Vármegie Monographiája - Petri Mór -1901 (Monografia județului Sălaj); accesat la 24 februarie 2013.

Biodiversitate În zona teritorială a Măgurii Priei sunt întâlnite mai multe clase de habitate naturale de interes comunitar, astfel: păduri de Fagus sylvatica, păduri de Quercus petraea, păduri de Pinus sylvestris, păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu Alnus glutinosa, tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbusti, ierburi și flori) și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului ApusenilorApmsj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj - Capitolul 5 - Biodiversitatea în județul Sălaj ; accesat la 19 februarie 2013. Floră Vegetația întâlnită este eterogenă, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin).

Arbori și arbuști Pădurile ce acoperă o importantă suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag (Fagus sylvatica) în asociere cu gorun (Quercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliaceae), stejar (Quercus robur), pin (plantație cu Pinus sylvestris), mesteacăn (Betula pendula), măr pădureț (Malus sylvestris), păr pădureț (Pyrus pyraster). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin (Alnus glutinosa) și răchită (Salix fragilis).

Tufărișurile sunt constituite din mai multe specii de arbuști, dintre care: soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinnata), tulichină (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinium myrtillus), zmeur (Rubus idaeus). Specii ierboase La nivelul ierburilor (atât în păduri, la marginea acestora, cât și pe suprafețele cu pajiști și pășuni) este întâlnită o mare varietate floristică, alcătuită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteraneene, daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin Directiva C.E. 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 11 februarie 2015. thumb|200px|right|Brândușă de toamnă Printre speciile de plante semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului (Euphorbya amygdaloides)Euphorbia amygdaloides este o specie floristică denumită în unele zone ale țării sub numele de alior sau laptele câinelui, osul iepurelui (Ononis spinosa), pătlăgină (Plantago major), clopoțel (Campanula serrata), plămânărică (Pulmonaria officinalis)Specia Pulmonaria officinalis este cunoscută în zonă sub denumirea populară de țâța-vacii, vinariță (Asperula odorata), sânișoară (Sanicula europaea), păștiță (Anemone nemerosa)Păștița este cunoscută de localnici sub denumirea de breabăn, de altfel, această specie floristică, funcție de zona unde vegetează, este cunoscută ca: floarea-paștelui, floarea-vântului, pâinea-paștelui, păscuță, turculeț, oiță sau găinușe.</ref>, frag (Fragaria vesca)Frăgii sunt cunoscuți de localnici sub denumirea populară de pomnițe, găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenei (Corydalis solida), ciclamen (Cyclamen purpurascens)Cyclamen purpurascens este o specie floristică de primăvară ce vegetează în pădurile de fag și este cunoscută în zonă sub denumirea de călugăr, rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), silnic (Glechoma hirsuta), leurdă (Allium ursinum), brândușă de toamnă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus<ref>Specia de brăndușă Crocus banaticus este cunoscută sub denumirea de șofrănel - specie endemică pentru România)Pacificbulbsociety.org - Pacific Bulb Society - Crocus species - Crocus banaticus; accesat la 21 februarie 2013, sânzâiene (Galium verum)Specia floristică de sânzâiene este cunoscută în sudul țării sub denumirea de drăgaică, margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis)Ghiocii sunt cunoscuți de localnici și sub denumirea populară de clocoțăi, lușcă (Leucojum vernum), sulfină (melilotus officinalis), trifoi (Trifolium pratense), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), ghințură galbenă (Gentiana lutea - specie protejată), mentă (Mentha piperita), păpădie (Taraxacum officinale) sau iarbă-neagră (Calluna vulgaris)Geolcation.ws - Specia floristică Calluna vulgaris în arealul Măgurii Priei; accesat la 16 februarie 2013.

Gramineele sunt prezente cu specii de: rogoz (Carex acutiformis), firuță (Poa pratensis), șuvar de munte (Poa trivialis), scradă (Festuca drymeja), mălaiul cucului (Luzula campestris) sau horști (Luzula sylvatica)Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României , accesat la 25 martie 2012. Ciuperci În pădurile de fag și gorun, în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn sunt întâlnite (începând cu mijlocul verii și până toamna târziu) un număr mare de ciuperci comestibile cu specii de: hrib (Boletus edulis)Boletus edulis este una din speciile cele mai populare din zonă și este cunoscută sub denumirea de hiriboancă, hrib pucios (Boletus aereus)Hribul pucios este cunoscut sub mai multe denumiri: hrib negru, pitarca, pitoancă, ciupercă de câmp (Agaricus arvensis), oișcă (Russula virescens), roșcovă (Lactarius deliciosus)Roșcova este cunoscută, după zone, sub mai multe denumiri: pita pădurii, râșcov, bureți usturoi (Lactarius piperatus)Ciuperca din specia Lactarius piperatus este cunoscută și sub denumirile populare de iuțari, bureți lăptoși, bureți iuți, creasta cocoșului (Ramaria botrytis), bureți galbeni (Cantharellus cibarius) sau piciorul-căprioarei (Macrolepiota procera)liis.ro - Ciuperci comestibile ; accesat la 16 februarie 2013.

Faună Lumea animalelor este bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (unele protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN), astfel: thumb|250px|left|Pui de căprioară (Capreolus capreolus) surprins în habitatul său natural (Cărbunar) Mamifere cu specii: lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa)Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Sus scrofa; accesat la 8 aprilie 2015, vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), căprioară (Capreolus capreolus)Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Capreolus capreolus; accesat la 8 aprilie 2015, viezure (Meles meles), veveriță (Sciurus carolinensis), dihor (Mustela putorius), iepure de câmp (Lepus europaeus);

Păsări: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (cu specii de Dendrocopus major sau Drycopus martius), privighetoare (Luscinia megarhynchos), zaică (Garrulus glandarius)Specia de pasăre Garrulus glandarius este cunoscută de localnici sub denumirea populară de zaică, mierlă (Turdus merula), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), rândunică (Tachycineta bicolor), vrabie (Passer domesticus), cuc (Cuculus canorulus), cinteză (Fringilla coelebs), uliu păsărar (Accipiter nisus);

Reptile și amfibieni: șopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), gușter (Lacerta viridis viridis), șarpele orb (Anguis fragilis), broască roșie (Rana temporaria), buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), buhai de baltă cu burtă galbenă (bombina veriegata), broască verde (Bufo viridis), salamandră (Ambystoma maculatum).Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României , accesat la 7 martie 2012