Turneul celor șase națiuni este o competiție de rugby disputată anual între echipele de rugby ale Angliei, Franței, Irlandei, Italiei, Scoției și a Țării Galilor. Este urmașul Turneului celor cinci națiuni, la care nu a participat Italia, acesta la rândul lui fiind urmașul Turneului celor patru națiuni care începând din 1882-1883 opunea echipele britanice. Franța s-a alăturat turneului în 1910 iar Italia s-a alăturat în anul 2000 6-Nations history, pe rugbyfootballhistory.com.
Turneul este competiția dintre cele mai puternice echipe europene. Restul națiunilor europene se întrec în Cupa Europeană a Națiunilor, competiție ce se dispută într-un sistem de divizii. Echipa națională de rugby a României participă în prima divizie a întrecerii iar Echipa națională de rugby a Moldovei participă în a doua divizie a acesteia.
Cele șase națiuni
Culori : Tricou alb, șort alb, șosete bleu-marin Stadion : Twickenham din Londra Simbol : Trandafirul de Lancaster Imn : God Save the Queen
Culori : Tricou albastru, șort albastru, șosete albastre Stadion : Stade de France din Saint-Denis Simbol : cocoșul galic Imn : La Marseillaise
Culori : Tricou verde, șort alb, șosete verzi Stadion : Lansdowne Road și momentan Croke Park din Dublin Simbol : Trifoiul irlandez Imn : Ireland's Call Culori : Tricou albastru deschis, șort alb, șosete albastru deschis Stadion : Stadionul Flaminio din Roma Simbol : tricolorul verde, alb, roșu (cu o coroană de lauri deasupra logo-ului FIR) Imn : Fratelli d'Italia
Culori : Tricou bleu-marin, șort alb, șosete bleu-marin Stadion : Murrayfield din Edinburgh Simbol : Scaietele scoțian Imn : The Flower of Scotland
Culori : Tricou roșu, șort alb, șosete roșii Stadion : Millennium Stadium din Cardiff Simbol : trei pene de struț Imn : Hen Wlad Fy Nhadau
Echipa de rugby a Irlandei este o selecție de jucători din Republica Irlanda și din Irlanda de Nord. Este alcătuită din cei mai buni jucători din cele patru provincii ale rugby-ului irlandez: Connacht, Leinster, Munster și Ulster. Această participare irlandeză la turneu a reușit să supraviețuiască de-a lungul anilor, inclusiv în perioada conflictului din Irlanda de Nord. Din motive de neutralitate, echipa este reprezentată în mod tradițional prin simbolul Irlandei, foaia de trifoi iar imnul intonat la începerea meciurilor este un imn compus special pentru echipă.
Istoric Prima competiție internațională de rugby s-a disputat pe data de 27 martie 1871 între echipele Angliei și Scoției. Rugby Chronology, pe rfu.com
Meciul s-a desfășurat la Raeburn Place din Edinburgh, un stadion de Cricket deoarece federația scoțiană de rugby nu dispunea de un stadion potrivit From Raeburn Place to Murrayfield , pe scottishrugby.org. S-a disputat între două echipe de câte 20 de jucători, în două reprize de câte 50 minute. Scoțienii au câștigat meciul cu un eseu și un gol marcat contra unui eseu pentru englezi.
Echipa de rugby a Irlandei a desfășurat primul său meci internațional în 1875 împotriva Angliei iar Țara Galilor a jucat primul său meci internațional în 1881 contra Angliei, în 1882 contra Irlandei și în 1883 contra Scoției. Prima ediție completă a turneului are loc în 1884 când pentru pria dată cele patru echipe britanice joacă fiecare cu fiecare în cadrul aceluiași sezon. «Le Tournoi international» , pe rfu.com. Edițiile din 1885, 1887 și 1888 nu sunt complete, datorită neînțelegerilor dintre federații Six nations history, pe bbc.co.uk.
Englezii sunt excluși din turneu în 1888 și 1889 datorită refuzului acestora de a se alătura International Rugby Board Rugby history 1886, pe rfu.com. Galezii au fost excluși la rândul lor din turneu în 1897 și 1898, deoarece căpitanul acestora, Arthur Gould, a fost recompensat pentru prestațiile sale, fapt ce a fost interpretat ca o încălcare a regulii amatorismului, în vigoare în acea perioadă în rugby Six nations History, pe scrum.com. Odată cu retragerea lui Gould din activitatea sportivă chestiunea a fost rezolvată iar Țara Galilor a putut participa la edițiile următoare.
În aceeași perioadă, prima "echipă a Franței" (o echipă de jucători parizieni) a jucat primele meciuri în Anglia, în februarie 1893 «The tournament» , pe rugby-nomades.qc.ca. Doar în 1906 Echipa națională de rugby a Franței a disputat primul său meci internațional oficial împotriva Angliei. În anii următori aceasta a disputat meciuri contra celorlalte echipe din turneu: Țara Galilor și Irlanda în 1909 și Scoția în 1910. În același an, Franța este admisă în întrecere, aceasta devenind Turneul celor cinci națiuni, prima ediție fiind câștigată de Anglia.
La 1 ianuarie 1913 în timpul meciului Franța-Scoția, spectatorii atacă arbitrul întâlnirii pentru a-și exprima nemulțumirea. Poliția este nevoită să intervină iar în urma incidentului Scoția declară că refuză pe viitor să mai joace contra Franței în condițiile în care meciurile trebuie să se desfășoare sub protecția polițieiJean-Pierre Bodis, «Histoire mondiale du rugby», Bibliothèque historique Privat, 1987, ISBN 2-7089-5329-X. Scoția refuză să joace contra Franței în 1914, astfel că aceasta este implicit exclusă din turneu. Primul război mondial nu permite aplicarea acestei excluderi, astfel că din 1918, întâlnirile continuă între cele cinci națiuni, în numele fraternității din timpul războiului.
Perioada anilor 1910 și 1920 a fost dominată de echipa Scoției ce a câștigat nouă ediții ale turneului, realizând Marele Șlem în 1925.
În 1931, Franța este exclusă pentru practici profesionale (plata jucătorilor și schimburi de jucători între cluburi) și datorită jocului violent practicat la anumite meciuri «Histoire tournament» , pe rugby-nomades.qc.ca. Meciul Franța-Țara Galilor din 1930 este de o brutalitate extremă atât pe teren cât și în tribune și în afara stadionului «Match France - Pays de Galles de 1930», pe flickr.com. Franța este readmisă în turneu în 1939 în urma ajungerii la un acord între federația franceză și cluburile dizidente acuzate de practici profesionale. Izbucnirea celui de al doilea război mondial întrerupe desfășurarea turneului astfel că Franța revine în turneu doar cu ocazia primului turneu desfășurat după încheierea războiului, în 1947.
Echipa Irlandei domină perioada postbelică câștigând consecutiv edițiile dintre 1948 și 1951. Această perioadă este în continuare perturbată de acuzațiile de practici profesionale la adresa Franței, aceasta reușind în 1952 să evite o nouă excludere din turneu.
Franța reușește să obțină o primă victorie în turneu în 1954, victorie partajată însă între trei echipe. În perioada 1959 - 1962, aceasta reușește să se impună în patru ediții consecutive câștigându-și astfel statutul de mare echipă.
Perioada 1964 - 1979 este dominată de Țara Galilor care câștigă turneul de zece ori. Este perioada de glorie a rugby-ului galez, această echipa reușind în următorii ani prestații modeste și câștigând turneul doar de trei ori.
În 1972, turneul este perturbat de conflictul din Irlanda de Nord, echipele Țării Galilor și Scoției nejucând meciurile contra Irlandei din rațiuni de securitate. Ediția este declarată fără câștigător, iar în anii următori imnul englez, God Save the Queen, nu mai este intonat la începutul meciurilor. Din motive de echilibrare a situației nici imnurile franceze și irlandeze nu mai sunt intonate. Această interdicție ia sfârșit în 1997.
Anii 1980 sunt dominați de Franța, care obține 6 victorii din care 2 Mari Șlemuri. În 1993 are loc o schimbare importantă de regulamet, fiind luată în considerare și diferența de punctaveraj pentru clasament. De asemenea a fost introdus un trofeu ce este decernat câștigătorului turneului.
în 1996, turneul, păstrându-și numele, devine Cupa Europei a Națiunilor la rugby în XV, Anglia fiind prima echipă națională campioană a Europei 16 mars Le Tournoi des Cinq Nations officiellement coupe d'Europe des Nations , pe linternaute.com. Cu acest titlu Anglia marchează o perioadă de succese consecutive de la începutul anilor 1990.
Italia se alătură turneului în anul 2000, Turneul celor șase națiuni succedând astfel Turneului celor cinci națiuni. thumb|right|400px|Anglia-Țara Galilor la întâlnirea din 2004 Actualmente nu sunt planuri de modificare a numărului de națiuni participante, în ciuda apelurilor repetate ale Argentinei care dorește să participe la turneu<ref> [http://www.rugbyworld.com/Six_Nations/Tournament_News/story_54872.shtml Cererea de participare a Argentinei] pe rugbyworld.com</ref>.
La începutul anilor 2000 Anglia a fost echipa care a dominat competiția, marcatorul acesteia, Jonny Wilkinson devenind cel mai bun marcator din istoria turneului.
Stadioanele turneului
Meciurile se desfășoară de obicei pe următoarele stadioane::
Aviva Stadium (cunoscut și ca Lansdowne Road) din Dublin (51.700 locuri) Murrayfield din Edinburgh (67.500 locuri) Millennium Stadium din Cardiff (72.500 locuri) Stadio Flaminio din Roma (25.000 locuri Stadio Flaminio, pe 6-nations-rugby.com) Stade de France din Paris-Saint-Denis (80.000 locuri) Twickenham din Londra (73.500 locuri)
În 2007, echipa Irlandei a disputat meciurile pe stadionul Croke Park unde de obicei au loc meciuri de fotbal gaelic. Stadionul obișnuit, Lansdowne Road este în reconstrucție în perioada 2007 - 2008. A fost găsit un acord cu Gaelic Athletic Association pentru ca meciurile să se dispute pe acest stadion. Acordul a necesitat discuții importante datorită reticenței Gaelic Athletic Association de a sprijinii sporturile cu altă origine decât cea irlandeză (rugby-ul este considerat un sport englez). Acordul a fost prelungit în anul 2008 iar din 2009 meciurile se vor disputa din nou pe stadionul Lansdowne Road.
Prezența la stadion thumb|left|300px|Murrayfield
Ediția din 2006 a turneului, a fost, cu o medie de 56.084 spectatori pe meci, competiția sportivă dintre națiuni ce a atras cel mai mare număr de spectatori. Turneul celor șase națiuni devansează astfel Campionatul Mondial de Fotbal a cărui ediție din 2006 a fost urmărită de 52.401 spectatori/meci și Turneul celor trei națiuni cu o medie de 45.211 spectatori în 2006.
Recordul de spectatori este de 104.000 și a fost stabilit la 1 martie 1975 la Murrayfield (Scoția) pentru un meci Scoția-Țara Galilor Murrayfield stadium , pe rbs6nations.com. De la această dată capacitatea stadionului a fost redusă pentru a ameliora securitatea spectatorilor.
Trofee Pe lângă victoria în turneu, o serie de trofee oficiale și neoficiale sunt atribuite: Tripla Coroană, trofeu neoficial, este decernat de jurnaliștii britanici formației britanice care câștigă toate întâlnirile cu celelalte echipe britanice. A fost decernat pentru prima dată în 1883 Calcutta Cup este trofeul pus în joc la meciurile dintre Anglia și Scoția. Trofeul a fost creat în 1878 și a fost disputat pentru prima dată pe 10 martie 1879 Rugby chronology, pe rfu.com.
Millennium Trophy recompensează câștigătorul meciurilor dintre Anglia și Irlanda.
Trofeul Eurostar recompensează câștigătorul meciului dintre Franța și Anglia.
Centenary Quaich recompensează câștigătorul meciului dintre Scoția și Irlanda.
Trofeul Giuseppe Garibaldi a fost introdus la ediția din 2007 și recompensează câștigătoarea derby-ului latin, Franța-Italia.
Marele Șlem (, ) este un bonus pentru câștigătorul turneului și desemnează victorii în fața tuturor celorlalte echipe. Termenul a fost introdus pentru prima dată de către un jurnalist englez în 1957 cu ocazia primului Mare Șlem al echipei Angliei Rugby history, vezi 1957, pe rfu.com.
Palmares Anglia este în prima poziție a palmaresului, cu 39 de victorii din care 13 Mari Șlemuri. Perioadele de mare succes ale echipei au fost în anii 1920 și la începutul anilor 1990.