200px|right|thumb|Fresca „Profetul Isaia” de Michelangelo, (Vatican, Capela Sixtină) Isaia (în ebraică ְישַׁעְיָהוּ, Yəšaʿyáhu) a fost un profet evreu. Și-a început activitatea în Ierusalim în anul morții regelui Azaria și a continuat-o sub regii Ioatam (740 – 736), Ahaz (736 – 716) și Iezechia (716 – 687).
Ideile de bază ale operei lui Isaia sunt: Dumnezeul lui Isaia este „cel sfânt”, Dumnezeu este singura realitate importantă, mesianismul, rămășițele - elita religioasă care este purtătoarea mesajului divin nealterat.
Partea aparținătoare lui Isaia este partea capitolelor 1-39 și se împarte în: profeții privitoare la tribul lui Iuda și Ierusalim (1-12), profeții privitoare la neamurile păgâne (13-23), marele apocalips (24-27), amenințări care încep cu „vai” (34-35) și o completare istorică (36-39).
După o veche tradiție iudaică, Isaia ar fi trăit până la începutul domniei lui Manase și ar fi fost ucis din ordinul acestui rege idolatru fiind tăiat cu fierăstrăul (690). Isaia a trăit într-un timp când marea putere asiriană a ajuns la culmea sa prin anul 722 î.Cr., anul prăbușirii regatului de nord. Isaia a avut un rol atât religios cât și politic iar prin puterea convingerilor sale și prin activitatea sa, a dezvoltat o teologie despre Dumnezeu și însușirile sale și despre raporturile Lui cu lumea. El ar fi prezis conform interpretărilor creștinilor (interpretări care nu îi conving pe evrei, care consideră că Isaia vorbește de o personificare a poporului Israel, nu discută despre Mesia)Professor Bart D. Ehrman, The Historical Jesus. Part I. The Teaching Company, 2000, p. 36. pe Mesia și împărăția mesianică cu atâtea amănunte încât Sfinții Părinți l-au numit „Evanghelistul Vechiului Testament”.
Cercetătorii Bibliei consideră că a existat un Proto-Isaia, care a scris capitolele 1-39, conținând cuvintele din sec. VIII î.e.n. ale unui profet, amplificate în secolul al VII-lea î.e.n., care conform autorilor evanghelici ar fi creat o adevărată școală de gândire în perioada 740 – 701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene și un Trito-Isaia (cap. 56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la Ierusalim după întoarcerea din exil.May, Herbert G. and Bruce M. Metzger. The New Oxford Annotated Bible with the Apocrypha. 1977.Williamson (1994), pp. 1–3]
Isaia este pomenit în Sinaxar în luna mai, ziua a noua :
Nimeni nu a descoperit mormântul lui David.Pe hartă distanța dintre Moscheea Al-Aqsa și Cetatea lui David e mult mai mică decât 20 stadii (4 kilometri). Până și distanța dintre moscheile Al Aqsa și Silwan e mult mai mică.
Izvorul Ghihonului a fost folosit începând cu mai înainte de 3000 î.Hr. (5000 înainte de prezent). Rezervorul de apă al Siloamului era alimentat din izvorul Ghihonului printr-un tunel. „Izvorul” Siloamului trebuie scris cu ghilimele.
Note
Bibliografie
Legături externe Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, 28 martie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
Categorie:Isaia