thumb|right|200px|Carl Wilhelm Scheele
Carl Wilhelm Scheele () a fost chimist suedez de limbă germană, celebru prin descoperirea oxigenului și a clorului.
Biografie Scheele s-a născut la StralsundÎn acea epocă, orașul aparținea Pomeraniei suedeze, de aici și originea parțial suedeză a savantului. în 1742, într-o familie numeroasă: era al șaptelea din cei unsprezece copii ai lui Joachim Christian Scheele și Margaretha Eleonora. Afacerile tatălui, care era comerciant, nu mergeau prea bine, ajungând chiar să vândă la mezat casa în care locuiau. În ciuda acestor dificultăți financiare, în 1748 Scheele își începe studiile elementare la o școală privată.
În 1757, Scheele se mută la Göteborg și începe să lucreze ca farmacist. Aici se inițiază în studiul substanțelor chimice. Cu aceeași sârguință își continuă pregătirea și la următorul loc de muncă: o farmacie din Malmö. Aici, Scheele scrie primele sale lucrări referitoare la cercetările efectuate, scrieri care nu au avut nici un ecou.
Profesorul de chimie Anders Jahan Netzius, pe care îl întâlnește tot la Malmö, îi acordă un sprijin valoros îndemnându-l să studieze sistematic, oferindu-i chiar laboratorul său unde vor efectua experiențe împreună.
Opera științifică
Substanțe descoperite În lucrarea Chemische Abhandlung von der Luft und dem Feuer (1777), descrie experimente prin care obține oxigen, pe care l-a numit "aer de foc". De asemenea, ajunge la concluzia că aerul atmosferic mai conține și "aer viciat", care de fapt era azotul. ISBN 973-9342-18-3
Elemente chimice
Bariu: În 1774, Scheele, împreună cu suedezul Johan Gottlieb Gahn, au extras din mineralul numit baritină un oxid al unui element necunoscut până atunci, lucru confirmat ulterior de către Humphry Davy în 1808. Clor: Ceea ce alchimiștii doar au observat, Scheele a studiat sistematic. Obține clorul, în 1774 prin reacția dintre dioxid de mangan și acid clorhidric. Confirmarea descoperirii a fost realizată mai târziu, în 1789, de către Antoine Lavoisier. Fluor: Scheele cercetează acidul obținut de Andreas Sigismund Marggraf în 1768 (era de fapt acidul fluorhidric). Totuși, abia un secol mai târziu, în 1886, Henri Moissan confirmă descoperirea acestui nou element. Mangan: Studiind acele "pietre maronii"În germană Braunsteine., care erau de fapt minerale bogate în oxizi de mangan, Scheele își dă seama că nu este vorba de fier (sau de oxizii acestuia), ci de un nou element, izolat ulterior de Johan Gottlieb Gahn în 1774. Molibden:
Combinații chimice
Acetaldehidă Acid cianhidric Acid citric Acid galic Acid lactic Acid malic Acid oxalic Acid sulfuros Acid tartric Acid uric Amoniac Arsenit de cupru Glicerină Pirogalol
Note
Bibliografie
Rabega, M. ;Rabega, C. - Chimia în slujba omului, Editura Ion Creangă, București Abbott, David - Biographical Dictionary of Scientists: Chemists, New York, Peter Bedrick Books, 1983 Dobbin, L. - Collected Papers of Carl Wilhelm Scheele , 1931 Farber, Eduard - Great Chemists, New York, Interscience Publishers, 1961
Vezi și Teoria flogisticului Jonathan Scheele
Legături externe
Scheele la Britannica.com Scheele la Euchems.org Biografie
Categorie:Nașteri în 1742 Categorie:Decese în 1786 Categorie:Descoperitori de elemente chimice Categorie:Chimiști suedezi Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună