Ludovic al VI-lea cel Gras (în franceză:Louis VI Le Gros, l’Éveillé sau le Batailleur; ) a fost regele Franței între 1108-1137.

Ludovic a fost un rege războinic, însă până la vârsta de patruzeci de ani greutatea sa devenise atât de mare încât îi era tot mai dificil să conducă personal campaniile militare, de unde și epitetul „cel Gras” („le Gros”).

Biografie

Ludovic era fiul lui Filip I.

A consolidat puterea regală pentru totdeauna în Île-de-France, regiune care fusese feuda originală al Capețienilor. Aici, el a reprimat în mod sistematic orice opoziție feudală împotriva autorității regale.

A purtat război cu Henric I, regele Angliei, suferind o înfrângere grea în anul 1119. Ultima sa confruntare armată a fost cu împăratul romano-german Henric al V-lea, care împreună cu regele Angliei Henric I, i-a declarat război în 1124. Henric al V-lea a adunat o armată pentru a mărșălui spre Reims,Halphen 1926, p. 604. însă Ludovic al VI-lea a apelat la sentimentul de unitate al francezilor, iar numeroși vasali au răspuns chemării sale și au venit cu propriile armate în apărarea regelui. În fața acestei mobilizări generale a nobilimii franceze, Henric al V-lea a renunțat la invazie și s-a retras.

Henric al V-lea a murit la un an după campania abandonată.

Ultimii ani miniatura|Pictură postumă realizată de Merry-Joseph Blondel, 1837. Pe măsură ce Ludovic al VI-lea se apropia de sfârșitul vieții, existau motive de optimism pentru dinastia Capețienilor. Henric I al Angliei murise la 1 decembrie 1135, iar Ștefan de Blois ocupase tronul Angliei, încălcând jurământul prin care promisese să sprijine drepturile Matildei la succesiune. În aceste condiții, Ștefan nu mai era în măsură să îndrepte întreaga putere anglo-normandă împotriva coroanei franceze.

Ludovic al VI-lea făcuse totodată progrese importante în consolidarea autorității regale asupra marilor seniori feudali, iar până și Theobald al II-lea ajunsese să susțină cauza capetiană.

La 9 aprilie 1137, Guillaume al X-lea, duce de Aquitania, aflat pe patul de moarte, l-a desemnat pe Ludovic drept tutore al fiicei și moștenitoarei sale, Eleanor de Aquitania.Fawtier 1989, p. 21. Eleanor devenea astfel una dintre cele mai râvnite moștenitoare din Europa, iar Ludovic a aranjat rapid căsătoria acesteia cu propriul său moștenitor, viitorul Ludovic al VII-lea. Căsătoria a avut loc la 25 iulie 1137, în Catedrala Saint-André din Bordeaux.Fawtier 1989, p. 21. Prin această alianță, monarhia capetiană a adăugat domeniilor sale unul dintre cele mai puternice ducate ale Franței.

Ludovic al VI-lea a murit de dizenterie la 1 august 1137, la șapte zile după căsătoria fiului.Bradbury 2007, p. 147. În pofida realizărilor sale, domnia succesorului său avea să fie umbrită de ascensiunea viitorului Imperiu Angevin, ale cărui baze fuseseră puse prin căsătoria împărătesei Matilda cu Geoffrey Plantagenet și consolidate ulterior de fiul lor, Henric al II-lea al Angliei. Nepotul lui Ludovic al VI-lea, Filip al II-lea al Franței, avea să distrugă în cele din urmă Imperiul Angevin și să cucerească Ducatul Normandiei de la Ioan al Angliei.

Ludovic al VI-lea a fost înmormântat în Bazilica Saint-Denis din Paris.

Note

Bibliografie

Categorie:Nașteri în 1081 Categorie:Nașteri pe 1 decembrie Categorie:Decese în 1137 Categorie:Decese pe 1 august Categorie:Regi ai Franței Categorie:Dinastia Capețienilor Categorie:Oameni din Paris Categorie:Franța medievală