Jaguar

Jaguarul (Panthera onca), numit și tigru american, este o specie de felidă mare și singurul membru viu din genul Panthera originar din Americi. Cu o lungime a corpului de până la 1,85 m și o greutate de până la 158 kg, este cea mai mare specie de felidă din Americi și a treia cea mai mare din lume. Coloritul cu semne caracteristice al blănii prezintă păr de culoare galbenă pală până la alutacee, marcat cu puncte ce fac trecerea către de pe părțile laterale, dar coloritul blănii la unii indivizi este în schimb negru, acest aspect fiind provocat de melanism. Mușcătura puternică a jaguarului îi permite acestuia să străpungă țestoaselor și să se folosească de o metodă neobișnuită pentru a ucide: mușcă direct prin craniul prăzii mamifere între urechi pentru a aplica creierului o lovitură fatală.

Strămoșii jaguarului modern au ajuns probabil din Eurasia în Americi în timpul Pleistocenului timpuriu prin intermediul care se întindea cândva în Strâmtoarea Bering. Astăzi, arealul jaguarului se întinde din de-a lungul Mexicului și a unei părți mari din America Centrală, iar apoi prin Pădurea Amazoniană până la sud cu Paraguay și nordul Argentinei. Populează diverse terenuri împădurite și deschise, dar habitatele sale preferate constă în , zone umede și alte alte locuri cu copaci. Este priceput la înot și în mare parte este un prădător de top solitar și oportunist ce folosește tehnica de pândire și prindere în ambuscadă. Ca , poartă un rol important în stabilizarea ecosistemelor și menținerea unui număr potrivit de indivizi al populațiilor prăzilor.

Jaguarul este amenințat de pierderea și , de braconajul pentru comerțul cu părți ale corpului său și de uciderea sa în contextul unor , în special din cauza conflictelor cu proprietarii de din America de Sud și Centrală. Începând din 2002 este listat pe Lista roșie a IUCN ca fiind . Se presupune că populația sălbatică a scăzut de la sfârșitul anilor 1990 încoace. Zonele prioritare pentru jaguarului includ 51 de unități de conservare a jaguarilor, definite ca suprafețe întinse populate de cel puțin 50 de jaguari reproducători. Unitățile sunt aflate în 36 de regiuni geografice ce se găsesc din Mexic până în Argentina.

Jaguarul este prezent din plin în mitologia amerindienilor, inclusiv în cea a civilizației aztecilor și a civilizației mayașilor.

Etimologie Cuvântul „jaguar” este posibil să fie derivat din cuvântul , ce înseamnă „fiară sălbatică ce își răpune prada dintr-un salt”. În limba română, cuvântul provine din cuvântul francez . Deoarece acest cuvânt se aplică și altor animale, numesc jaguarul , cu sufixul adăugat eté, care înseamnă „fiară adevărată”. „Onca” este derivat din numele portughez pentru o felidă pătată ce este mai mare decât un râs; cf. Once. Cuvântul român „panteră” provine din cuvântul francez ce provine din cuvântul latin , care la rândul să este derivat din cuvântul din greacă veche ().

Taxonomie și evoluție Taxonomie În 1758, Carl Linnaeus a descris jaguarul în lucrarea sa Systema Naturae și i-a atribuit denumirea științifică Felis onca.

În secolul al XIX-lea și al XX-lea, câteva specimene tip de jaguari au creat baza pentru descrierea de subspecii. În 1939, a recunoscut opt subspecii pe baza originilor geografice și morfologia craniilor ale specimenelor. Pocock nu a avut acces la suficiente pentru a le evalua critic statutul subspecific, dar și-a exprimat neîncrederea în legătură cu statutul câtorva. O analiză ulterioară a muncii sale a sugerat că ar trebui recunoscute numai trei subspecii. Descrierea taxonului P. o. palustris a fost bazată pe un craniu fosil. Până în 2005, nouă subspecii erau considerate a fi taxoni P. o. onca a fost un jaguar din Brazilia.

P. o. peruviana a fost un craniu de jaguar din Peru.

P. o. hernandesii a fost un jaguar din Mazatlán, Mexic.

P. o. palustris a fost o mandibulă fosilă de jaguar dezgropată în în , Argentina.

P. o. centralis a fost craniul unui jaguar mascul din , Costa Rica.

P. o. goldmani a fost o piele de jaguar din Yohatlan din Campeche, Mexic.

P. o. paraguensis a fost craniul unui jaguar mascul din Paraguay.

P. o. arizonensis a fost pielea și craniul unui mascul jaguar din apropierea zonei .

P. o. veraecrucis a fost craniul unui jaguar mascul din , Mexic. Reginald Innes Pocock a plasat jaguarul în genul Panthera și a observat că acesta împărtășește câteva trăsături morfologice cu leopardul (P. pardus). Prin urmare, a concluzionat că cei doi sunt cel mai strâns înrudiți unul cu celălalt. Rezultatele cercetărilor genetice și morfologice indică o variație clinală de la nord spre sud între populații, dar nicio dovadă pentru vreo diferență subspecifică. Analizarea ADN-ului de la 84 de mostre de la jaguari din America de Sud a dezvăluit faptul că între populațiile de jaguar din Columbia era intens în trecut. Începând din anul 2017, jaguarul este considerat a fi un taxon monotipic, însă subspecia modernă Panthera onca onca este încă diferențiată de două subspecii fosile, Panthera onca augusta și Panthera onca mesembrina.

Evoluție

S-a estimat că Panthera s-a de al familiei Felidae acum în jur de 9,32–4,47 milioane de ani până la acum în jur de 11,75–0,97 milioane de ani. Unele analize genetice plasează jaguarul drept a leului (P. leo), de care s-a despărțit în urmă cu 3,46–1,22 de milioane de ani, dar alte studii plasează leul mai aproape de leopard.

Descendența jaguarului pare să își aibă originea în Africa și să se fi răspândit în Eurasia acum 1.95–1.77 de milioane de ani. Se poate ca specia modernă să provină din , despre care se presupune că a ajuns pe continentul american prin intermediul Beringiei, podul terestru ce se întindea cândva în Strâmtoarea Bering, însă alți autori au disputat relația strânsă dintre P. gombaszoegensis (care este predominant știută din Europa) și jaguarul modern. Au fost găsite fosile de jaguari moderni în America de Nord ce datează de peste 850.000 de ani în urmă. Rezultatele analizării ADN-ului mitocondrial al 37 de jaguari indică faptul că populațiile actuale au evoluat în urmă cu 510.000–280.000 de ani în nordul Americii de Sud și au recolonizat ulterior America Centrală și de Nord după dispariția jaguarilor de acolo din timpul Pleistocenului târziu.

Două subspecii extincte de jaguar sunt recunoscute pe baza fosilelor înregistrate: una nord-americană, , și una sud-americană, .

Descriere

Jaguarul este un animal compact cu o musculatură bine-dezvoltată. Este cea mai mare felidă originară din Americi și a treia cea mai mare din lume, depășit în mărime numai de tigru și leu. Înălțimea până la greabăn este de 68–75 cm. Mărimea și greutatea sa variază considerabil în funcție de sex și regiune: în cele mai multe regiuni, greutatea se încadrează în mod normal în intervalul 56–96 kg. Au fost înregistrați masculi excepțional de mari ce cântăreau maxim 158 kg. Cele mai mici femele din cântăresc în jur de 36 kg. Este dimorf sexual, femelele fiind de obicei cu 10–20 % mai mici decât masculii. Lungimea de la nas până la baza cozii variază de la 1,12 până la 1,85 m. Coada este de 45–75 cm în lungime, fiind mai scurtă decât la oricare altă . Picioarele sale musculoase sunt mai scurte decât la indivizii cu greutate corporală similară ce fac parte din alte specii din genul Panthera.

Mărimea tinde să crească de la nord înspre sud. Niște jaguari din de pe coasta pacifică a centrului Mexicului au cântărit în jur de 50 kg. Jaguarii din Venezuela și Brazilia sunt mult mai mari, un mascul având o greutate medie de circa 95 kg, iar o femelă de circa 56–78 kg.

Culoarea blănii jaguarului variază de la galben pal până la alutaceu sau roșcat-galben, cu o suprafață ventrală albicioasă, acoperită cu pete negre. Petele și mărimea lor variază: pe părțile laterale devin ce pot include unul sau câteva puncte. Petele de pe cap și gât au în general o nuanță uniformă, așa cum sunt și cele de pe coadă unde se pot unifica pentru a forma benzi în apropierea capătului și să creeze un vârf negru. Sunt alungite pe partea de mijloc a spatelui, adesea conectându-se pentru a crea o dungă mediană, și neregulate pe burtă. Aceste modele ajută la camuflaj în zonele cu vegetație deasă și umbre răsfirate. Jaguarii ce trăiesc în păduri sunt adeseori mai închiși la culoare și mai mici decât cei ce trăiesc în zone deschise, posibil din cauza numărului mai mic de prăzi erbivore mari din zonele păduroase.

Jaguarul se aseamănă cu mult leopardului, dar este în general mai robust, cu membre mai îndesate și un cap mai pătrățos. Rozetele de pe blana jaguarului sunt mai mari, mai închise la culoare, mai puține la număr și au linii mai groase, cu o pată mică în mijloc. Are fălci puternice, jaguarul fiind felida cu a treia cea mai puternică forță a mușcăturii, întrecut numai de tigru și leu. La vârful caninului are în medie o forță a mușcăturii de 887,0 newtoni și un de 118,6. Un jaguar de 100 de kg poate mușca cu o forță de 4,939 kN cu dinții canini și de 6,922 kN la canelura .

Variația culorii Jaguarii cu melanism sunt numiți și . neagră este mai puțin comună decât cea pătată. Au fost înregistrați jaguari negri în America de Sud și Centrală. Melanismul la jaguar este cauzat de ștergerea genei și moștenită prin alela dominantă.

În 2004, o cameră foto capcană din munții a fotografiat primul jaguar negru înregistrat în nordul Mexicului. Au fost fotografiați jaguari negri și în , în munții , în și în estul Panamalei.

Răspândire și habitat

În 1999, arealul istoric al jaguarului de la începutul secolului al XX-lea a fost estimat ca fiind de 19.000.000 km², întinzându-se din sudul Statelor Unite prin America Centrală până în sudul Argentinei. La începutul secolului al XXI-lea, arealul său global s-a redus până la vreo 8.750.000 km², cele mai mari scăderi având loc în sudul Statelor Unite, nordul Mexicului, nordul Braziliei și sudul Argentinei. Arealul său actual se extinde pornind din Mexic și trece prin America Centrală până în America de Sud, cuprinzând Belize, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica (în special ), Panama, Columbia, Venezuela, Guyana, Surinam, Guyana Franceză, Ecuador, Peru, Bolivia, Brazilia, Paraguay și Argentina. Este considerat a fi din El Salvador și Uruguay.

Au fost observați ocazional jaguari în Arizona, New Mexico și Texas. În anii 2012–2015, un jaguar mascul a fost înregistrat în 23 de locații din Munții Santa Rita.

În America de Sud și Centrală, jaguarul preferă păduri dese și de obicei populează păduri de foioase uscate, , păduri tropicale umede și ; în Statele Unite, zone umede deschise, sezonier inundate, și uscate și istoric și . A fost înregistrat la altitudini de până la 3.800 m, dar evită . Preferă habitate riverane și cu covor vegetal dens. În pădurile mayașe din Mexic și Guatemala, 11 jaguari cu zgardă conectată la GPS au preferat habitat neperturbat des situat departe de drumuri; femelele au evitat chiar și zonele cu activitate umană redusă, pe când masculii au părut a fi mai puțin perturbați de densitatea populației umane. Un jaguar mascul tânăr a fost de asemenea înregistrat la un iaz în semiarizii .

Fostul areal În secolul al XIX-lea, jaguarul încă era văzut la la 48–80 km către nord de în Colorado, Louisiana costală, nordul Arizonei și New Mexico. Se cunosc mai multe semnalări zoologice verificate ale jaguarului în California, două cel mai departe către nord până în Monterey, din 1814 și 1826. Înainte de 1860, singura semnalare a unei vizuini active de jaguar cu adulți reproducători și pui din Statele Unite era în din California. Jaguarul a continuat să existe în California până în jurul anului 1860. Ultimul jaguar confirmat din Texas a fost împușcat în 1948, la 4,8 km către sud-est de .