Peter Simon Pallas () a fost un om de știință german, enciclopedist, naturalist, geograf și explorator al secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea. A devenit cunoscut datorită expedițiilor științifice făcute pe teritoriul Rusiei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. A contribuit la dezvoltarea biologiei, geografiei, geologiei, filologiei și etnografiei.
Biografie Primii ani, studii, primele lucrări științifice S-a născut la 22 septembrie 1741, în familia medicului german Simon Pallas (1694-1770), profesor de anatomie și chirurg superior la Colegiul de Chirurgie din Berlin, și Susannei Lienard, descendentă dintr-o familie protestantă venită din orașul francez Metz. Avea un frate și o soră, ambii mai mari ca vârstă. Pe atunci monarhul Prusiei era Friedrich al II-lea al Prusiei, care se ocupa de reorganizarea Academiei Prusace de Științe.
Tatăl a vrut ca fiul să-i urmeze calea și să devină medic, dar micul Peter se ocupa mai mult cu studierea naturii. Luând lecții particulare, la vârsta de 13 ani el era fluent în engleză, franceză, latină și greacă și a început să frecventeze Colegiul de Chirurgie din Berlin, unde a studiat anatomia, fiziologia, obstetrica, chirurgia și, în paralel, botanica și zoologia.
Și-a continuat studiile la Universitatea Martin Luther din Halle-Wittenberg (1758-1759) și Universitatea Georg-August din Göttingen (1759-1760), căpătând cunoștințe în domeniile pedagogiei, filosofiei, mineritului, zoologiei, botanicii (după sistemul lui Carl Linné), agriculturii, matematicii și fizicii. În 1760 s-a transferat la Universitatea din Leiden, unde la vârsta de 19 ani a susținut disertația de doctorat pe tema «De infestis veventibus intra viventia». După aceasta, el a studiat colecțiile istorico-naturaliste din Leiden și a vizitat Anglia cu scopul de a studia colecțiile zoologice și botanice de acolo. Ca urmare, a publicat la Haga în 1766 lucrările «Elenchus zoophytorum» și «Miscellanea zoologica», incluzând în cea din urmă câteva denumiri de specii de animale vertebrate necunoscute până atunci. În acei ani tânărul naturalist visa să viziteze Africa de Sud și Asia de Sud-Est, dar tatăl său era categoric împotrivă. Pallas s-a întors în Berlin, unde a scris «Spicilegia zoologica» (1767-1804, în 2 tomuri).
În primele sale publicații, care au primit o apreciere pozitivă din partea oamenilor de știință, Pallas a schimbat esențial clasificarea biologică a viermilor făcute de Linné. De asemenea nu a recunoscut teoria „scării vietăților” alcătuită de Aristotel și răspândită în secolul al XVIII-lea, a formulat ideea dezvoltării istorice a organismelor vii și a propus reprezentarea grafică a legăturilor dintre grupurile taxonomice de organisme în forma unui arbore genealogic. Această metodă de clasificare a fost recunoscută chiar de Georges Cuvier. În urma aprobării ei, schema arborelui genealogic a devenit cea mai bună metodă de reprezentare grafică a evoluției lumii vii. Pallas a fost ales în 1764 membru al Societății Regale Londoneze și al Accademia dei Lincei din Roma, iar în decembrie 1766 membru și profesor de istorie naturală la Academia de Științe Imperială din Petersburg.
Expedițiile rusești din 1768-1774
thumb|200px|right|Desen al Sicista betulina din cartea Novae species quadrupedum (1778-1779), făcut de Nitschmann și Nussbiegel thumb|200px|right|Desen al Cyanopica cyanus din cartea Zoographia rosso-asiatica (1811), făcut de Cristian Geissler La vârsta de 26 de ani, când era deja doctor în științe și profesor cu renume în Europa, Pallas a primit o invitație din partea Ecaterinei a II-a, regină a Rusiei, de a lucra în Academia de Științe Imperială din Petersburg în calitate de director adjunct. După unele ezitări, la 30 iulie 1767 Pallas a sosit la Sankt Petersburg împreună cu soția și fiica sa. Conform deciziei reginei, el a fost trimis îndată într-o expediție grandioasă prin toată Rusia, la care visa chiar Mihail Lomonosov, cu scopul de a căuta noi resurse geologice, mineralogice, animale și vegetale și de a explora particularitățile istorice, socio-economice și etnografice ale fiecărei regiuni rusești în parte. Academia îi promisese un salariu de 800 ruble pe an, o sumă importantă pe acele timpuri.
Ecaterina a II-a se interesa de bogățiile imperiului său, iar ideea unei cercetări complexe a răsărit în urma unei călătorii pe Volga de la Tver până la Ulianovsk în 1767. Ea a dispus să fie organizate expediții noi, ceea ce implica crearea unor echipe de astronomi și fizicieni. Misiunea a șase echipe de astronomi consta în măsurarea paralaxei solare în timpul tranziției planetei Venus în fața Soarelui din iulie 1769. Astfel se putea măsura exact distanța dintre Pământ și Soare.
Fizicienii erau împărțiți în cinci echipe nu prea mari: trei în gubernia Orenburg și două în Astrahan. Echipa principală era condusă de Pallas, care era însoțit de familie. Între 21 iunie 1768 și 30 iunie 1774, primul detașament al expediției din Orenburg a lui Pallas, din care mai făceau parte căpitanul Nikolai Rîcikov, cercetătorii Nikita Sokolov, Vasili Zuev și Anton Walter (doi dintre ei au devenit mai târziu academicieni), desenatorul Nikolai Dimitriev și taxidermistul Pavel Șumski, a vizitat guberniile centrale, în particular regiunea Volgăi, șesul Caspic, Ural, Siberia vestică, Altai, Baikal și Transbaikal. Alte detașamente erau conduse de academicienii Johann Falck, Johann Georgi, Ivan Lepiohin (în gubernia Orenburg), Samuil Gmelin și Johann Anton Güldenstädt (în gubernia Astrahan).
În carnetul de sarcini al lui Pallas erau notate următoarele: «A se cerceta proprietățile apelor, solurilor, modurile de prelucrare a terenurilor agricole, situația agriculturii, bolile răspândite printre oameni și animale și a se căuta metode pentru tratarea și profilaxia lor; a se cerceta apicultura, sericicultura, creșterea vitelor și, mai ales, a oilor.După aceasta, a se concentra atenția pe bogățiile minerale și calitatea apelor minerale, pe cultura, meșteșugurile fiecărei provincii, pe floră, faună, forma și structura munților și, în sfârșit, pe toate ramurile naturalismului... A se executa observări geografice și meteorologice, a se determina amplasarea fiecărui punct geografic important și a se strânge orice informații ce ține de tradiții, credințe, monumente, legende și obiecte antice.Din articolul „Peter Simon Pallas” de pe site-ul jurnalului «Вокруг Света» (din )
Expedițiile naturaliste din perioada monarhiei Ecaterinei a II-a au cuprins un teritoriu imens, aproape toată Rusia: de la Marea Barents la nord până la cele Neagră și Caspică (la granița cu Persia) la sud și de la Marea Baltică (Riga) la vest până la Transbaikal la est (la granița cu China). Detașamentul lui Pallas a trecut în primul an prin orașele Petersburg – Veliki Novgorod – Tver – Klin – Moscova – Vladimir – Kasimov – Murom – Arzamas – Penza – Simbirsk – Samara – Stavropol (astăzi Toliatti) – Simbirsk. În următorii cinci ani a ajuns și în Volga inferioară, Ural, Siberia (inclusiv Orenburg), Ufa, Celeabinsk, Orsk, Uralsk, Guriev (azi Atyraú), Ekaterinburg, Nijni Taghil, Tiumen, Tobolsk.
Ca amploare și dificultate, o asemenea expediție ar arăta și azi foarte complexă. Călătoriile, care au durat mai mulți ani la rând, au adus cu sine o pierdere mare de energie. În primul rând, Pallas a nimerit într-un mediu cu climă continentală cu care nu era obișnuit. Membrii expediției își petreceau noaptea în cabane părăsite și în bordeie, iar câteodată sub cerul liber. Drumurile au provocat bătăi de cap deoarece nu era ușor de găsit cai buni. Iarna se deplasau cu săniile, iar vara cu căruțele și bărcile. În unele regiuni au avut de-a face cu popoare nomade, neprietenoase autorităților imperiale.
Distanța parcursă de în timpul expediției se estimează la 27 264 verste (aprox. 29 085 km). Pallas și ceilalți membri ai expediției s-au întors în Petersburg la 30 iulie 1774. La 33 de ani el era deja bolnav și cărunt.
Rezultatele expedițiilor Au fost strânse materiale unice legate de zoologie, botanică, paleontologie, geologie, geografie fizică, economie, istorie, etnografie, cultura și obiceiurile popoarelor rusești. Colecțiile strânse în urma expedițiilor au fost trimise în Petersburg și arhivate în muzeul academiei. Unele din ele se păstrează și azi în muzeele Academiei de Științe din Rusia și, mai puțin, în Universitatea Humboldt din Berlin. Materialele geografice, geologice, botanice, zoologice, etnografice ș.a. au fost cercetate mai târziu de Pallas.
În 1772 în regiunea Krasnoiarsk Pallas a descoperit un bloc de piatră și fier cu o masă de 680 kg. Acesta a fost imediat trimis la Petersburg și este expus în prezent în secția meteoritică a Muzeului Mineralogic „A. E. Fersman” al Academiei de Științe din Rusia. El este cel mai mare siderolit (meteorit de piatră și fier) descoperit vreodată în Rusia și este numit „Krasnoiarsk” sau, mai rar, „fierul (metalul) lui Pallas” (denumire atribuită de Ernst Chladni în 1794).
Pe parcursul expedițiilor, Pallas a descoperit și descris multe specii de mamifere, păsări, pești, insecte și alte animale. De asemenea, a cercetat fosile de mamut, bivol și rinocer lânos.
Călătoria a avut și o anumită însemnătate practică, întrucât în cursul ei au fost găsite resurse naturale unice în Siberia de Est și Altai. Pallas a povestit, de asemenea, despre nevoile aborigenilor acelor locuri. O contribuție majoră adusă științei a reprezentat descrierea făcută de Pallas asupra oblastiilor din Rusia, câmpiilor, stepelor, pădurilor, râurilor, lacurilor și munților de pe teritoriul ei pe timpul când omul încă nu se stabilise acolo. Astfel, el a avut ocazia să studieze animalele și plantele în mediul lor perfect din punct de vedere ecologic, unele specii dispărând după câteva decenii.
Rezultatele expedițiilor au fost înscrise în numeroase lucrări, publicate în latină, germană și rusă la Petersburg, iar mai târziu traduse în engleză (Edinburgh și Londra) și franceză (Paris): «Reise durch verschiedene Provinzen des Rußischen Reichs in den Jahren 1768—1773» sau Călătorie prin diferite provincii ale Rusiei (din germană), tipărită inițial în trei tomuri în germană (Sankt Petersburg, 1771-1776), apoi în rusă (1773-1778) și engleză (1802), în care, pe lângă descrierea teritoriului Rusiei, se găsește și descrierea a mai mult de 250 de specii de animale care viețuiesc acolo «Sammlungen historischer Nachrichten über die Mongolischen Völkerschaften» (Culegere de informații istorice privind etniile mongole, Sankt Petersburg, 1776-1801). «Neue nordische Beiträge zur physikalischen und geographischen Erd- und Völkerbeschreibung, Naturgeschichte und Ökonomie» (Ultimele rapoarte despre descrierea fizică și geografică a solului și etniilor, Sankt Petersburg și Leipzig, 1781-1796, în 7 tomuri) etc.
Cercetări ulterioare thumb|200px|Silueta lui Pallas văzută de pictorul F. Anting (1784) thumb|200px|Monument la mormântul lui Pallas cu o inscripție în limba latină, tradusă astfel: Aici odihnește Peter Simon Pallas al Berlinului, rege, academic al Sankt Petersburgului, care a colindat pământuri uitate întru dezlegarea tainelor naturii. S-a născut la 22 septembrie 1741. A decedat la 8 septembrie. A fost ridicat în 1854 de Academia de Științe a Germaniei și cea a Sankt Petersburgului. thumb|200px|Basorelieful lui Pallas (detaliu din monumentul funerar) thumb|200px|right|Vulturul de mare (Haliaeetus pelagicus), descris pentru prima dată de Pallas în «Zoographia rosso-asiatica» (1811). Pallas a studiat pasărea examinând două exemplare aduse la Petersburg de medicul Karl Henrich Merc, participant la expediția guvernamentală sub comanda lui Iosif Billings din 1787-1791