Sanspareil (în ) este un atractiv parc turistic, amenajat în secolul al XVIII-lea, din comuna Wonsees, Bavaria, Germania.
Istoric Deziluzionată și profund lezată de afacerea amoroasă a soțului ei (marchizul Friedrich) cu contesa Burghaus, la 13 ani după căsătorie, marchiza Wilhelmine (1709-1758), fermecată de peisajul sălbatec-bizar de stânci dolomitice erodate de lângă Burgul Zwernitz Burg construit în sec.XIII., hotărăște să amenajeze terenul stâncos ca parc de distracții. Întreaga zonă carstică i s-a părut marchizei o adevărată „Grotă a lui Calipso” Calipso: nimfă (fiica lui Oceanus și a zeiței Thetis), regină a insulei Ogygia, unde l-a găzduit pe Ulise (Odiseu) după un naufragiu, la întoarcerea spre patrie. , cum a fost descrisă plastic de către scriitorul francez François Fénelon François Fénelon: scriitor francez (1651-1715); a scris (printre altele): „Les aventures de Telemaque“ (1699). în cartea „Aventurile lui Telemac“ Telemac (Telemaque, Telemachus): fiul lui Ulise (Odiseu) si al Penelopei. , zonă considerată de sensibila și cultivata Wilhelmine ca un adevărat substitut fictiv al insulei Ogygia Ogygya (Ogigia): după unii, insula Gozo din arhipelagul maltez, după alții, una dintre Insulele Lipare. , denumită de ea apoi, cu multă afecțiune, Sanspareil (Fără seamăn). Parcul a fost realizat în scurt timp. Au fost create peșteri, grote artificiale (ornate cu scoici) și sculpturi Create de sculptorul italian al curții marchizei, Jean Baptista Pedrozzi. , alei romantice, prospecte pictate (atrape), a fost construit un mini-castel in stil oriental ("Morgenländischer Bau"), un teatru roman din tuf vulcanic (ca ruină antică Teatrul roman a fost opera arhitectului francez al curții, Joseph Saint-Pierre (1745-48). ). In sezonul cald, damele de curte însoțitoare, sub influența romanelor sentimentale en vogue se întâlneau în parc la "Grota Dianei", "Grota lui Calipso", "Grota Sirenelor", "Grota Sibilelor", "Grota lui Mentor" sau la "Grota lui Äolus", își dădeau întâlniri cu cavalerii la "Umbrela", "Pivnița de Gheață", "Masa Verde", "Peștera lui Vulcan", "Peștera Ursului", "Scaunul lui Pan", "Piața Dansului" sau chiar la "Gaura Găinilor". Numele acestor colțuri trădează spiritul vremii (Înapoi la natură !).
Regele Ludovic I al Bavariei a dispus, din păcate, în anul 1838 desființarea parcului și vânzarea obiectelor recuperabile din Sanspareil. Din frumosul parc s-a mai păstrat până în zilele de azi clădirea "Morgenländischer Bau", sala dreptunghiulară de mese (în stil “Rococo jucăuș”), teatrul artificial roman, precum și unele grote și alei.
Vezi și Wonsees
Note
Galerie de imagini
Legături externe
Sanspareil
Categorie:Turism în Germania Categorie:Bavaria