(), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов), () cunoscut sub numele de Vladimir Lenin, a fost un revoluționar, politician și teoretician politic rus care a fost fondatorul și primul șef de guvern al Rusiei Sovietice din 1917 până la moartea sa în 1924, și al Uniunii Sovietice începând din 1922. În calitate de fondator și lider al bolșevicilor, Lenin a condus Revoluția din Octombrie, care a instituit primul stat socialist din lume. Guvernul său a câștigat Războiul Civil Rus și a creat un sistem politic monopartit sub conducerea Partidului Comunist. Marxist din punct de vedere ideologic, progresul său în cadrul ideologiei este numit leninism.

Născut într-o familie din clasa de mijloc din Simbirsk, Lenin a îmbrățișat politica revoluționară socialistă după execuția fratelui său în 1887. A fost exmatriculat de la Universitatea de Stat din Kazan pentru că a participat la proteste împotriva guvernului țarist, iar în anii următori a studiat dreptul înainte de a se muta la Sankt Petersburg în 1893 și de a deveni un activist marxist de frunte. În 1897, Lenin a fost arestat pentru răzvrătire și exilat în Siberia timp de trei ani, după care s-a mutat în Europa de Vest și a devenit o figură importantă a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. În timpul schismei partidului din 1903, el a condus facțiunea sa bolșevică împotriva menșevicilor. Lenin s-a întors pentru scurt timp în Rusia în timpul Revoluției eșuate din 1905. Ulterior, în timpul Primului Război Mondial a militat pentru transformarea acestuia într-o revoluție proletară la nivel european; în calitate de marxist, credea că aceasta va provoca prăbușirea capitalismului și ascensiunea socialismului. După ce Revoluția din februarie 1917 l-a înlăturat pe țarul Nicolae al II-lea și a instituit un guvern provizoriu, Lenin s-a întors în Rusia și a jucat un rol principal în Revoluția din octombrie, în care bolșevicii au răsturnat regimul.

Guvernul lui Lenin a abolit proprietatea privată asupra pământului, a naționalizat industria și băncile importante, s-a retras din război prin semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk și a promovat revoluția mondială prin intermediul Cominternului. Inițial, bolșevicii au împărțit puterea cu Revoluționarii Socialiști de Stânga și au permis o Adunare Constituantă pluripartită, dar în timpul Războiului Civil Rus au centralizat puterea în Partidul Comunist și au reprimat opoziția prin Teroarea Roșie, în care zeci de mii de oameni au fost uciși sau închiși. Ca răspuns la devastare, foamete și revolte populare, Lenin a renunțat la politica sa de comunism de război în 1921 și a stabilizat economia prin introducerea Noii politici economice. Armata Roșie a învins mai multe armate antibolșevice și separatiste de dreapta și de stânga în războiul civil, în urma căruia unele dintre națiunile non-rusești care se desprinseseră de imperiu au fost reunite în Uniunea Sovietică în 1922; altele, în special Polonia, au obținut independența. Lenin a suferit trei atacuri cerebrale debilitante în 1922 și 1923 înainte de a muri în 1924, declanșând o luptă pentru putere care s-a încheiat cu ascensiunea la putere a lui Iosif Stalin.

Lenin a fost subiectul postum al unui cult al personalității în cadrul Uniunii Sovietice până la dizolvarea acesteia în 1991. Sub Stalin, el a devenit o figură ideologică a marxism-leninismului și o influență asupra mișcării comuniste internaționale. O figură controversată și extrem de divizată, Lenin este lăudat de susținătorii săi pentru că a instaurat un guvern revoluționar care a făcut pași spre socialism, în timp ce criticii săi îl acuză că a instaurat o dictatură care a supravegheat asasinate în masă și represiune politică. Astăzi, el este considerat una dintre cele mai semnificative și influente figuri ale secolului XX.

Tinerețea

Copilărie: 1870-1887 Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a născut în Simbirsk (în prezent Ulianovsk), în casa părinților săi de pe Strelețkaia Ulița, la 22 aprilie 1870, și a fost botezat șase zile mai târziu. În copilărie era cunoscut sub numele de Volodia, diminutivul comun al numelui Vladimir. A fost al treilea din opt copii, având doi frați mai mari, Anna (născută în 1864) și Alexander (născut în 1866). Ei au fost urmați de încă trei copii, Olga (născută în 1871), Dmitri (născut în 1874) și Maria (născută în 1878). Doi frați ulteriori au murit în fașă. Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov, a fost un membru devotat al Bisericii Ortodoxe Ruse și și-a botezat copiii în cadrul acesteia, deși mama sa, Maria Alexandrovna Ulianova, luterană prin educație, a fost în mare măsură indiferentă față de creștinism, un punct de vedere care i-a influențat copiii.

Ilia Ulianov provenea dintr-o familie de foști iobagi; etnia tatălui lui Ilia rămâne neclară, existând sugestii că ar fi fost de origine rusă, ciuvașă, mordvină sau calmucă.În ciuda provenienței sale din clasa de jos, a ajuns în clasa de mijloc, studiind fizica și matematica la Universitatea din Kazan, înainte de a preda la Institutul pentru Nobilime din Penza. La mijlocul anului 1863, Ilia s-a căsătorit cu Maria,fiica bine educată a unei mame suedeze luterane înstărite și a unui tată evreu rus care se convertise la creștinism și lucra ca medic.thumb|ir Ilici Ulianov, cunoscut mai ales ca Lenin, într-o fotografie din 1920. thumb|Vladimir Ilici Ulianov circa 1887 Tatăl său, Ilia Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil superior în domeniul educației, care a militat pentru democrație și educație liberă universală în Rusia; mama sa, Maria Alexandrovna Ulianovna (1835-1916), avusese numele premarital Blank. Proveniența etnică și religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență calmucă prin bunicii paterni, germană, prin bunica maternă, care era luterană, precum și evreiască prin bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii ortodoxe ruse. A avut doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor primare din provincia Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.

În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la studiile de latină și greacă. În mai 1887, fratele său mai mare, Alexandr Ulianov, a fost condamnat la moarte prin spânzurare pentru participarea la un complot cu scopul asasinării țarului Alexandru al III-lea. Acest eveniment l-a radicalizat pe Vladimir Ilici și, la sfârșitul aceluiași an, a fost arestat și exmatriculat de la Universitatea din Kazan pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat să studieze în particular, iar în 1891 a primit licența pentru practicarea avocaturii.

Revoluționarul right|thumb|Portretul lui Lenin, decembrie 1895

În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și în studiul marxismului. La 7 decembrie 1895 a fost arestat, pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul Șușenskoe, din Siberia.

În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă socialistă. În aprilie 1899 a publicat cartea Dezvoltarea capitalismului în Rusia. În 1900 exilul său ia sfârșit. Călătorește prin Rusia și prin Europa și publică ziarul Iskra (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară.

Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său Ce este de făcut?. În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa și să participe la numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința de la Zimmerwald din 1915. thumb|right|Lenin vorbind poporului La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând Tezele din aprilie. După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea – sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete (sfaturi).

O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară. Conform unor istorici, Inessa Armand a fost și amantă a conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta Krupskaia.

Secrete financiare

Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut lipsurile materiale. Pe toată perioada exilului el nu a muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (Berna, Paris, Bruxelles, Zürich, Londra, Stockholm, Berlin, insula Capri, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni de odihnă.

În ianuarie 1892 tânărul Vladimir Ilici Ulianov a fost angajat ca asistent al avocatului pledant A. N. Hardin, în slujba căruia a lucrat numai 18 luni. În momentul în care a izbucnit Revoluția din Octombrie, Lenin era angajat de mai puțin de doi ani.

Maria Alexandrovna Ulianova era pensionară, văduva unui consilier de stat deținător al Ordinului Stanislas clasa I. Ea mai moștenise de la soțul ei o treime din moșia Kokușkino. Această cotă din moșie a fost vândută, iar banii au fost depuși în cele din urmă într-o bancă. Numai că mama lui Lenin a călătorit, la rândul ei, mult, de trei ori în Elveția, Germania și Franța, de două ori fiind însoțită de fiica sa, Maria (Maniașa). Aceasta din urmă a petrecut aproape doi ani în Germania și Franța.

Surse serioase de venituri nu puteau fi articolele publicate în presa revoluționară rusă (precum Iskra). Sursa lui principală de venituri a fost desigur fondul special al Partidului, fond despre care nu se pomenește niciodată în actele oficiale, dar a cărui existență este recunoscută de Lenin în bogata lui corespondență.După cum afirmă Valentinov, un emigrant menșevic și mai apoi, bolșevic, salariul conducătorilor Partidului fusese fixat la 350 de franci elvețieni.

Acest fond era alimentat din cotizațiile membrilor de partid.În 1905 existau, după toate probabilitățile, aproximativ 10.000 de membri plătitori, din donații particulare, (precum cele ale lui Maxim Gorki Maxim Gorki a donat o parte dintre drepturile de autor pentru piesa Azilul de noapte, care se juca în Germania cu casele închise. sau cea cunoscută ca Afacerea SchmidtDmitri Volkagonov, Lenin - O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, București 1994, ISBN 973-9154-99-9), dar mai ales din exproprieri revoluționare, în fapt, delapidări sau atacuri banditești asupra birourilor de poștă, a caselor de bilete din gări și asupra băncilor. Cea mai cunoscută expropriere a fost atacul asupra a două camioane cu bani, la 26 iunie 1907 în Piața Erevan din Tiflis, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de Stalin.

Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a bolșevicilor și menșevicilor.

Șeful statului sovietic