„Papa Don't Preach” este un cântec al interpretei americane Madonna pentru cel de-al treilea ei album de studio, True Blue (1986). Piesa a fost compusă de Brian Elliot și Madonna, în timp ce producția a fost asigurată de Stephen Bray și solistă. Melodia apare într-o versiune remix pe compilația din 1990, The Immaculate Collection, în timp ce varianta originală a fost inclusă pe compilația Celebration, lansată în 2009. Stilul muzical al cântecului combină stiluri pop și clasice, în timp ce versurile vorbesc despre subiecte precum sarcina adolescentină și avort. Acestea au fost bazate pe o bârfă dintre niște fete, auzită de Elliot în timp ce se afla în studio.
Lansat drept cel de-al doilea disc single extras de pe album la mijlocul anului 1986, cântecul a fost un succes comercial. „Papa Don't Preach” a devenit cea de-a patra piesă a Madonnei care ajunge în fruntea clasamentului Billboard Hot 100, și a avut, de asemenea, o performanță bună în ierarhiile internaționale, clasându-se pe prima poziție a topurilor din Regatul Unit și Australia. Criticii de specialitate au oferit recenzii pozitive melodiei, majoritatea considerând-o una dintre cele mai bune de pe album. Videoclipul muzical a fost regizat de James Foley și înfățișează o schimbare în imaginea Madonnei, având un corp tonifiat și muscular și păr blond auriu până la umeri. Se prezintă o poveste în care Madonna încearcă să-i mărturisească tatălui ei că este însărcinată. Imaginile sunt juxtapuse cu scene în care Madonna dansează și cântă într-un studio îngust și întunecat, și cadre în care aceasta își petrece o seară romantică alături de iubitul ei.
La scurt timp după lansare, cântecul a stârnit un val de controverse datorită versurilor. Organizații ale femeilor și persoane din domeniul planificării familiale au criticat-o pe Madonna, fiind de părere că încearcă să încurajeze sarcinile adolescentine, în timp ce grupurile care se opun avortului au considerat că melodie are un mesaj pozitiv și pro-viață. Cântăreața a interpretat „Papa Don't Preach” în patru dintre turneele ei de concerte, ultimul fiind MDNA Tour, în anul 2012. De asemenea, melodia a cauzat primul conflict al artistei cu Vaticanul, deoarece aceasta l-a dedicat lui Papa Ioan Paul al II-lea, iar el i-a somat pe fanii italieni să nu asiste la concertele turneului Who's That Girl World Tour în 1987. În anul 2002, cântăreața britanică Kelly Osbourne a înregistrat o versiune hard rock a piesei, incluzând-o ulterior pe albumul ei de debut, Shut Up.
Informații generale
În toamna anului 1985, Madonna a început să compună și să înregistreze cântece pentru cel de-al treilea ei album de studio, True Blue. Artista a continuat colaborarea cu Steve Bray, începută în timpul înregistrărilor pentru albumul Like a Virgin, și l-a cooptat pe Patrick Leonard în echipa de producție. Melodia de deschidere a discului, „Papa Don't Preach”, a fost compusă de Brian Elliot, care a descris-o drept „o piesă de dragoste, poate privită puțin diferit”. Aceasta a fost bazată pe o bârfă dintre niște fete, auzită de el în timp ce se afla în studio, studioul având o fereastră mare, ce era pe o parte oglindă, acolo oprindu-se multe fete de la Liceul North Hollywood, Los Angeles, pentru a-și aranja părul și pentru a vorbi. Cântecul i-a fost trimis Madonnei de către Michael Ostin, același director executiv al companiei Warner Bros. care a descoperit piesa „Like a Virgin”. Madonna a contribuit doar cu câteva versuri suplimentare, „Papa Don't Preach” fiind singurul cântec de pe album pe care nu l-a compus în principal. În timpul unui interviu acordat revistei Rolling Stone în anul 2009, Madonna a fost întrebată de reportul Austin Scaggs cu privire la motivul pentru care tema piesei a fost semnificativă pentru ea. Artista a răspuns:
Structura muzicală și versurile
„Papa Don't Preach” este un cântec dance-pop cu o instrumentație alcătuită din chitare acustice, electrice, și ritmice, claviatură, și aranjamente cu coarde. Piesa este compusă în tonalitatea Fa minor și are un tempo moderat de 116 bătăi pe minut. Combinația dintre tempo și tonalitate produce o disjuncție între ritmurile pop și cele clasice, evidențiată de instrumentația din timpul introducerii.
Melodia începe într-un stil vivaldian distinct, pe măsură ce tempo-ul rapid și progresia de acorduri în stil clasic anticipează versurile care urmează. Acordurile de început și linia melodică pun accent pe tonica notelor principale: Fa minor–Mi♭–Re♭–Do minor–Re♭–Mi♭–Fa minor–Re♭–Mi♭–Fa minor, fiind asemănătoare cu o lucrare din perioada Barocului. Secvența este urmată de sunete ale muzicii dance, produse de un beat puternic al instrumentației. Vocea Madonnei variază de la nota Fa3 la nota Do5 și are un sunet diferit în comparație cu materialele sale anterioare, utilizând de această dată un registru vocal mai matur, concentrat și adânc.
Versurile prezintă interesul Madonnei pentru educația romano-catolică, de vreme ce tema cântecului este o fată care îi mărturisește tatălui ei că este gravidă și că are de gând să păstreze copilul, în loc să facă avort sau să renunțe la copil pentru adopție, în ciuda faptului că prietenii ei îi recomandă asta. Piesa urmărește o structură tradițională de tipul vers-refren, cu o secvență intermediară înainte de al treilea și ultimul refren. La început, artista i se adresează tatălui ei în mod direct, rugându-l să discut cu ea ca între adulți, „You should know by now that I'm not a baby” (ro.: „Ar fi trebuit să știi până acum că nu mai sunt un copil”). Tranziția către refren implică o voce mai dramatică și într-un registru înalt, încheindu-se aproape în lacrimi în timp ce rostește cuvântul „Please” (ro.: „Te rog”). Ajunsă la refren, Madonna trece la o voce pledantă și cântă într-un registru înalt. În timpul secvenței intermediare, piesa include un ritm spaniol, fiind unul dintre cele mai timpurii exemple ale influenței pe care muzica latino a avut-o asupra stilului muzical al Madonnei.
Recepția criticilor
„Papa Don't Preach” a primit aclamații din partea criticilor de specialitate. În timpul unei recenzii pentru albumul True Blue, Davitt Sigerson de la revista Rolling Stone a spus că dacă există o adevărată problemă în ceea ce privește „lipsa de cântece remarcabile” pe disc, „doar magnificul «Papa Don't Preach» are un refren îndeajuns de important cât să corespundă cu «Like a Virgin», «Dress You Up» și «Material Girl».” Într-o recenzie pentru Allmusic, Stephen Thomas Erlewine a spus că solista „se folosește de muzică pentru a se agăța de critici la fel cum își ademenește o întreagă audiență cu lovituri de maestru precum «Papa Don't Preach».” Într-o recenzie pentru ziarul The Village Voice, Robert Christgau a considerat că artista „nu le vorbește adolescenților obișnuiți mai mult decât Reagan le vorbește membrilor de sindicat”, adăugând că „în timp ce conținutul anti-avort din «Papa Don't Preach» nu este inechivoc, și nici nu l-ar transforma, prin definiție, într-un cântec prost dacă ar fi fost cazul, ambiguitatea joacă mai mult rolul de scuză ieftină în loc să fie o ușă deschisă, iar acesta este un lucru rău.”
Sal Cinquemani de la revista Slant Magazine a spus că „prin intermediul unor melodii precum «Papa Don't Preach», Madonna a realizat tranziția de la «prostituată» pop la artist de consum, alăturându-li-se idolilor anilor '80 ca Michael Jackson și Prince.” David Browne de la revista Entertainment Weekly a relatat în timpul unei recenzii pentru compilația The Immaculate Collection că „În teorie, o sofisticată urbană de vreo 30 de ani ce cântă în calitate de adolescentă însărcinată [...] ar trebui să sune ridicol”, însă „cu ajutorul unor colaboratori precum Stephen Bray și Patrick Leonard, [piesa] se transformă totuși într-o înregistrare pop perfect concepută.” În anul 2005, publicația menționată anterior a clasat single-ul pe locul 486 în „Top 500 cele mai bune melodii de după nașterea ta”. În anul 1987, cântecul a fost nominalizat la premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare pop feminină la cea de-a 29-a gală a premiilor, însă a pierdut în favoarea Barbrei Streisand cu materialul The Broadway Album.
Performanța în clasamentele muzicale „Papa Don't Preach” a fost lansat în Statele Unite în luna iunie a anului 1986. Cântecul a debutat pe locul 42 în clasamentul Billboard Hot 100, iar opt săptămâni mai târziu a ascensionat până pe primul loc, devenind cel de-al patrulea disc single al Madonnei care ocupă poziția fruntașă. Piesa și-a menținut performanța timp de două săptămâni, și a acumulat un total de 18 săptămâni de prezență în top. A ocupat, de asemenea, locurile patru și 16 în ierarhiile Hot Dance Club Songs și, respectiv, Adult Contemporary. În octombrie 1998, melodia a fost premiată cu discul de aur de către Recording Industry Association of America (RIAA) pentru cele peste un milion de copii expediate. Cântecul s-a poziționat pe locul 29 în clasamentul de final de an compilat de revista Billboard pentru anul 1986. În Canada, „Papa Don't Preach” a debutat pe locul 53 în topul RPM la 5 iulie 1986, a petrecut două săptămâni pe prima poziție în luna august 1986, și a rămas în ierarhie timp de 20 de săptămâni. Single-ul a ocupat locul 13 în clasamentul de final al anului 1986.
În Regatul Unit, piesa a fost lansată la 16 iunie 1986. Melodia a debutat pe locul 13 în ierarhia UK Singles Chart, și a urcat pe locul întâi două săptămâni mai târziu. Cântecul și-a păstrat poziția timp de trei săptămâni, și a rămas în clasament pentru 15 săptămâni. Organizația British Phonographic Industry (BPI) i-au acordat single-ului discul de aur în august 1986 pentru depășirea pragului de 500.000 de exemplare vândute. Potrivit datelor furnizate de Official Charts Company, melodia s-a vândut în 650.700 de exemplare în Regatul Unit până în august 2016. De-a lungul Europei, „Papa Don't Preach” a fost un succes comercial, ocupând prima poziție a topului Eurochart Hot 100 pentru 11 săptămâni. Cântecul a ajuns pe primul loc în Belgia, Irlanda, Italia și Norvegia, și a devenit un șlagăr de top cinci în Austria, Elveția, Franța, Germania, Olanda și Spania.
Videoclipul muzical
Pentru videoclipul muzical al melodiei, Madonna a avut parte de o schimbare completă a înfățișării. Artista a renunțat la bijuteriile intense și la machiaj, adoptând stilul gamin (băiețesc), un termen folosit pentru a descrie stilul și aspectul fizic pe care actrițele Shirley MacLaine și Audrey Hepburn l-au adoptat în anii '50. În videoclip, Madonna joacă rolul unei fete „băiețoi”, îmbrăcată în blugi, o geacă de piele neagră și un tricou cu sloganul „Italians do it Better” (ro.: „Italienii o fac mai bine”). Aceste cadre sunt intercalate cu scene în care artista are un aspect fizic atractiv, cu un corp tonifiat și muscular, păr blond auriu până la umeri și o ținută ce amintește de stilul anilor '60, alcătuită dintr-o bluză neagră, o bustieră, și o pereche de pantaloni capri.