Tratatul reglementărilor finale cu privire la Germania, cunoscut și ca Acordul Două Plus Patru, a fost acordul internațional care a făcut posibilă reunificarea Germaniei în octombrie 1990 și restabilirea suveranității depline a statului german unificat, cu capitala la Berlin. El a fost negociat în 1990 între Republica Federală Germania și Republica Democrată Germană, precum și cele patru puteri care ocupaseră Germania la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial: Statele Unite, Uniunea Sovietică, Regatul Unit și Franța.
Reunificarea Germaniei a reprezentat un test decisiv al noului raport de forțe din Europa și al faptului că Războiul Rece se încheiase. La 8 februarie 1990, secretarul de stat american James Baker a vizitat Moscova, unde a propus desfășurarea negocierilor în formula „doi plus patru”. După primele și singurele alegeri libere din RDG, desfășurate la 18 martie 1990, negocierile dintre cele două state germane au dus la încheierea tratatului de unificare, iar discuțiile dintre acestea și cele patru puteri s-au încheiat prin semnarea, la Moscova, la 12 septembrie 1990, a acordului care a consfințit reunificarea pașnică a Germaniei.
Prin acest tratat a fost înlăturat cadrul impus prin Acordul de la Potsdam din 1945, iar cele patru puteri au renunțat la toate drepturile pe care le mai exercitau asupra Germaniei. În același timp, cele două state germane au confirmat frontiera existentă cu Polonia și au renunțat explicit la orice eventuale pretenții asupra fostelor teritorii răsăritene ale Germaniei, inclusiv Prusia Orientală, cea mai mare parte a Sileziei și părțile răsăritene ale Brandenburgului și Pomeraniei.
Ceremonia oficială a reunificării a avut loc la 3 octombrie 1990, la Berlin. La 31 martie 1991, Pactul de la Varșovia a fost dizolvat oficial.
Note
Categorie:Tratate ale celui de-Al Doilea Război Mondial Categorie:Istoria Germaniei