Gustave Le Bon (n. 7 mai 1841 Nogent-le-Rotrou, Franța - d. 13 decembrie 1931 la Marnes-la-Coquette, Franța), a fost un sociolog francez. A scris numeroase lucrări în domenii foarte diverse, printre care tratate de medicină, studii asupra istoriei civilizației diferitor popoare, cercetări de psihologie socială, analize ale teoriilor fizice cu privire la natura materiei și a energiei, tratate de călărie și multe altele. Lucrarea sa cea mai cunoscută este "Psychologie des Foules" (1895) (Psihologia mulțimilor) care analizează problemele inconștientului colectiv și al comportării mulțimilor. Gustave Le Bon este considerat a fi creatorul disciplinei psihologiei sociale.
Biografie thumb|175px|left|Gustave Le Bon în 1870 Născut la 7 mai 1841, Nogent-le-Rotrou, departamentul Eure-et-Loir (în prezent în regiunea Centre), Gustave Le Bon și-a făcut studiile liceale la Tours. În continuare s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris, obținând titlul de doctor în medicină în 1866. Unul din biografii săi recenți se îndoiește însă că ar fi absolvit facultatea.Benoit Marpeau - Gustave Le Bon - Parcours d'un intellectuel 1841-1931 - Paris, CNRS éditions, 2000, ISBN|2-271-05704-3
În perioada războiului franco-prusac din 1870-1871, Le Bon s-a înrolat în serviciul sanitar al armatei și, în noiembrie, a luat parte la bătălia de la Champigny pentru apărarea Parisului. În timpul asediului Parisului, Gustave Le Bon a comandat câteva brigăzi de evacuare a răniților, fiind distins pentru activitatea sa cu gradul de cavaler al Legiunii de Onoare. După terminarea asediului a avut loc insurecția Comunei din Paris. Execuțiile sumare, violurile, rechizițiile forțate, furturile și distrugerile provocate de insurgenți au generat aversiunea lui Le Bon împotriva mulțimilor și a violenței pe care a manifestat-o toată viața.
În momentul în care situația a reintrat în normalitate, el a publicat un tratat de igienă practică a soldatului și a răniților, bazat pe experiența sa din timpul războiului.Gustave Le Bon - Hygiène pratique du soldat et des blessés - Paris, 1872 Ulterior a scris un tratat voluminos, cuprinzând peste 900 de pagini despre psihologia umană aplicată la igienă și la medicină. Lucrarea îl arată ca un discipol al lui Marie François Xavier Bichat, Claude Bernard și Paul Broca, militând pentru igienism și nutriționism. Cu toate că aceste lucrări au fost bine primite, Le Bon renunță progresiv la practicarea medicinei, preferând să se dedice cercetărilor. El începe să colaboreze la publicații științifice din Franța, în special în Revue philosophique, înființată în 1876 de Théodule Ribot și în Revue scientifique.
Începând din 1875, Gustave Le Bon întreprinde o serie de călătorii pentru a se documenta la fața locului asupra culturii diferitor popoare. El vizitează întâi mai multe țări europene: Belgia, Regatul Unit, Spania, Italia, Grecia. În 1879 ajunge la Moscova de unde pleacă în Galiția parcurgând zona Carpaților Păduroși și a munților Tatra pentru a studia formarea, evoluția, condițiile de viață și obiceiurile unor etnii care, datorită izolării geografice, s-au conservat relativ nealterate. Itinerarul său exact nu s-a păstrat, astfel încât nu există informații dacă această călătorie l-a dus și în Maramureș sau Bucovina de Nord. Din cauza lipsei de mijloace de transport, Le Bon a parcurs călare o parte însemnată a drumului său, experiența căpătată determinându-l, ulterior, să scrie un manual de călărie.
În 1881, publică o lucrare monumentală în două volume, „Omul și societatea”, în care face o sinteză a dezvoltării omenirii din perioada preistorică până în zilele noastre. Primul volum este dedicat studiului dezvoltării fizice și umane a omului, pe când cel de al doilea se ocupă în special de dezvoltarea societății și de progresul civilizației. El caută să demonstreze că atât specia umană cât și societatea se perfecționează pe măsură ce trece timpul. Încrezător în destinul omenirii el afirma: Dacă există o epocă de aur, ea se află în viitor, nu în trecut.
thumb|350px|right|Bătălia de la Champigny la care a participat Gustave Le BonPictură de Édouard Detaille Le Bon considera această lucrare doar un început și era decis să scrie o serie de volume despre istoria marilor civilizații ale omenirii. Fascinat de civilizația arabă, între 1882 și 1884 efectuează călătorii în coloniile franceze din Africa de Nord: Maroc, Algeria și Tunisia. Le Bon își continuă periplul în diferite regiuni ale imperiului otoman: Egipt, Palestina, Liban, Siria, Anatolia, Mesopotamia. De la Bagdad, pornește mai departe până la Ispahan în Persia și la Samarkand în Imperiul Rus. Ca urmare a acestei călătorii, Le Bon publică în 1884 tratatul său despre "Civilizația Arabilor", cuprinzând numeroase ilustrații.
În 1884, Ministerul Învățământului Public din Franța îl însărcinează pe Le Bon să efectueze o călătorie pentru studierea artei, religiilor și arheologiei din subcontinentul indian. Gustave Le Bon parcurge toată India, întocmind un inventar detaliat al monumentelor arheologice, căutând să reconstituie istoria diferitor populații ale subcontinentului și încercând să găsească explicația dispariției budismului din India. În continuare, cu sprijinul vice-regelui Indiei, el reușește să obțină autorizația de a vizita Nepalul, care la acea vreme era una din țările cele mai greu accesibile de pe glob. Înarmat cu un aparat de fotografiat și un teodolit, Le Bon a efectuat relevee foarte detaliate ale templelor nepaleze. Multe dintre aceste monumente au fost distruse în 1934, din cauza unui cutremur. Deoarece dificultățile de a vizita Nepalul fuseseră menținute până după cel de al doilea război mondial, releveele lui Gustave Le Bon au fost singurele documente care arătau starea monumentelor înainte de distrugere și au fost de mare ajutor pentru lucrările de reabilitare a văii Kathmandu. După întoarcerea sa din călătorie, în intervalul 1887 - 1893 a publicat mai multe lucrări despre civilizația și monumentele din India și Nepal.
Pe lângă activitatea publicistică, Gustave Le Bon participa la diferite întâlniri cu personalități ale vremii, împărtășindu-le impresii asupra călătoriilor efectuate. Astfel, la întoarcerea sa din India, l-a invitat pe Marie François Sadi-Carnot, la acea vreme ministru al lucrărilor publice, să-și aleagă una din statuetele din colecția cu care se întorsese. Când Carnot și-a indicat preferința, Le Bon l-a sfătuit să-și modifice alegerea, deoarece statueta era purtătoarea unui blestem, conform căruia posesorul statuetei urma să fie omorît în momentul în care va atinge apogeul carierei sale. Carnot nu a ținut seama de avertizarea primită, considerând că este o superstiție. La 24 iunie 1894, după ce fusese ales președinte al Republicii Franceze, Sadi Carnot a fost asasinat la Lyon, de către un anarhist italian.Biography: Gustave Le Bon
Instalându-se în Franța, Gustave Le Bon s-a ocupat de cercetări proprii și a publicat numeroase lucrări. Pe lângă aceasta, Gustave Le Bon a fost directorul publicației „Revue Scientifique”, principala revistă științifică din Franța din acea vreme, și a lucrat la editura Flammarion unde, în 1902, a înființat colecția "Bibliothèque de Philosophie Scientifique" („Biblioteca de filosofie științifică”) pe care a condus-o până la sfârșitul vieții. Pe lângă lucrările proprii, a publicat, în această colecție, lucrări ale unor celebrități ale vremii, printre care Henri Poincaré, Lucien Poincaré, Félix Le Dantec, Henri Bergson, Gabriel Hanotaux, William James, Ernest Flammarion, Marie de Bonaparte, Maurice de Broglie, Cesare Lombroso, James Clerk Maxwell și alții.
Lucrările lui Gustave Le Bon au acoperit domenii foarte deosebite printre care arheologia, sociologia, psihologia, fizica și multe altele. Pentru a ilustra acestă varietate se poate aminti că în 1889 a scris un tratat asupra tehnicilor de fotografiere în timpul călătoriilor, aducând la cunoștința publicului experiența câștigată în India și Nepal, într-o perioadă în care aparatele fotografice erau încă greu de transportat și de folosit în aer liber.Gustave Le Bon - Les Levers photographiques et la photographie en voyage - Paris, 1889. Mai târziu, în 1892, a publicat lucrarea "Călăria contemporană și principiile ei" în care analiza tehnicile de călărie, utilizând un aparat de fotografiat pentru descompunerea mișcărilor cailor. Studiului acestor mișcări i-a permis lui Le Bon să pună în evidență modalitățile de ameliorare a dresajului ecvestru. Timp de peste un secol, lucrarea a fost utilizată ca un manual de bază al școlilor de cavalerie din Franța. .Gustave Le Bon - L'équitation actuelle et ses principes - Paris, 1892.
Din diversitatea domeniilor de care s-a preocupat, cel în care Gustave Le Bon a reușit să se impună în mod durabil este cel al psihologiei sociale. Cu toate că Émile Durkheim reușise să afirme sociologia ca disciplină universitară, îi revine lui Le Bon meritul de a fi creat disciplina psihologiei sociale. În perioada 1890 - 1910 a publicat numeroase lucrări în de psihologie socială și politică, care vor fi analizate în detaliu în partea finală a articolului.
thumb|300px|left|Galiția în secolul XIX (1836)zonă vizitată de Gustave Le Bon în 1879 În 1893, cu colaborarea prietenilor săi Albert Dastre, membru al Academiei de Științe a Franței și Théodule Ribot, Gustave Le Bon a organizat la el acasă dineuri care aveau loc în ultima vineri a fiecărei luni. La aceste dineuri participau intelectuali din diferite domenii de activitate și se discutau problemele de actualitate. Ca urmare a succesului acestor reuniuni, Le Bon a trecut la organizarea "dejunurilor de miercuri", care au avut loc săptămânal, timp de aproape 30 de ani. Dintre participanți pot fi menționați Henri Poincaré, Raymond Poincaré, Émile Picard, Camille Flammarion, principele Roland Bonaparte, Camille Saint-Saëns, Henri Bonnal, Gabriel Bonvalot, Jules Héricourt, Gabriel Hanotaux, Félix le Dantec, Edmée de La Rochefoucauld, Paul Valéry, Henri Bergson și mulți alții.Ernest Flammarion - Les déjeuners hebdomadaires de Gustave Le Bon - Paris, Flammarion, 1928.
thumb|250px|right|Gustave Le Bon în 1893, călărind pentru studiul mișcărilor în timpul călăriei În perioada 1900 - 1910 Gustave Le Bon și-a lărgit sfera de preocupări, publicând o succesiune de lucrări din domeniul fizicii, ocupându-se de natura materie și de legătura dintre materie și energie, care vor fi și ele discutate în partea finală a articolului.
În 1914, la vârsta de 73 de ani, activitatea lui Gustave Le Bon intră într-o ultimă fază, marcată printr-o justificare a credințelor religioase cu ajutorul științei.Gustave Le Bon - La vie des vérités - 1914Gustave Le Bon -Bases scientifiques d'une philosophie de l'histoire - Paris, 1931. Cu toată vârsta sa înaintată, lucrările scrise după primul război mondial dovedesc o clarviziune remarcabilă. Astfel, imediat după sfârșitul războiului el prevede izbucnirea celui de al doilea război mondial, instaurarea dictaturilor din Europa, conflictele din Orient, din America Latină și din Irlanda, răspândirea socialismului și reînvierea Islamului, dând dovadă de o luciditate pe care puțini contemporani au avut-o Catherine Rouvier - Les idées politiques de Gustave Le Bon , (avec une préface d’Edgar_Faure), Paris, PUF, 1986 .