Petre Dulfu () a fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie român.I. Ardeleanu–senior , "Oameni din Salaj", Zălau, 1938 , pag. 172–175. A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911.

Biografie

După absolvirea claselor primare și a Gimnaziului din Baia Mare (Colegiul Gheorghe Șincai de astăzi), a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Cluj, obținând, în 1881, diploma de doctor în filosofie cu o lucrare dedicată activității literare a lui Vasile Alecsandri (titlul original: "Működése a román irodalom terén", trad. "Activitatea lui Vasile Alecsandri pe tărâmul literaturii române").Györfi-Deák György, Curiozități sălăjene, Editura Caiete Silvane, Zalău, 2010, pag. 80. Toate studiile, inclusiv lucrarea de doctorat,Alexandri Vazul működése a román irodalom terén (Activitatea lui Vasile Alecsandri în literatura română), Tipografia Stein János, Kolozsvár, 1881. le-a făcut în limba maghiară.

După terminarea studiilor, a trecut Carpații și s-a stabilit în București, desfășurând o bogată activitate literară și didactică până la sfârșitul vieții. Aici, prin intermediul lui Ioan Slavici și apoi în casa cunoscutului pedagog Barbu Constantinescu, a avut ocazia să cunoască mari personalități culturale: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Alexandru Odobescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

A fost profesor la școala normală de învățători și la școala normală de fete “Elena Doamna” din București.

Creații Primele poezii originale le-a citit în ședințele “Societății de bibliotecă”, devenită “Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare”, al cărui membru și bibliotecar a devenit în 1871.

În anul 1873 a debutat la Pesta în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan.

În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur.

Alături de Isprăvile lui Păcală alte două lucrări Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-Frumos s-au impus ca opere de referință în literatura română.

Activitatea didactică Activitatea didactică desfășurată de-a lungul a 40 de ani l-a impus drept pedagog desăvârșit și deschizător de drum prin caracterul modern și aplicativ al ideilor didactice susținute.

A redactat numeroase manuale școlare din cele mai diverse domenii: abecedare, cărți de citire în limba română, aritmetică, geografie. Cele mai cunoscute și apreciate au fost Etica sau morală filosofică și Noțiuni de estetică.

S-a retras de la catedră în 1927 la vârsta de 71 de ani.

Premii literare

A primit premii ale Academiei Române pentru Isprăvile lui Păcală și pentru traducerile din Euripide (Ifigenia în Aulida - Ifigenia în Taurida), considerate cele mai bune traduceri ale pieselor lui Euripide existente la vremea respectivă.

Distincții A fost distins cu Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler (10 mai 1891).Anuarul Ordinelor Române: Cuprindend mutuațiunile până la 13 februarie 1898 (1898). Bucuresci: Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, p. 75

Opera Isprăvile lui Păcală (1894)

Moștenirea Vânzarea Împărțirea comorii Fuga Fluierul Tocmeala Caprele popii La oi Boii lui Păcală Moara dracilor Cucul Evanghelia Răfuiala Mireasa Păcală și Tândală Învierea morților Păcală însurat Strechea Prânzul Otrava Rămășaguri c-un boier Alte rămășaguri La vatra părintească Păcală mare gospodar

Gruie-al lui Novac (1913)

Cuvânt înainte Dor de însurat Aripile zânei În pețit La arat Tătarul În Țarigrad Prânzul Negrușor Voichița și mama ei Zâna Magdalina Beție Lupta Răzbunarea Magdalinei Turcul viteaz La veselie Niță Fata turcului La socri Moartea lui Novac În robie tătărească Ileana Nunta Legea Șarpele

Dor de sat (1922) Publicat în suplimentul muzical al revistei Transilvania, Petre Dulfu a contribuit cu versurile pentru acest cântec de dor. Versurile reproduse mai jos au fost culese de Paște 2010 de la cea mai vârstnică bătrână de 97 de ani din Tohat, acum aparținător orașului Ulmeni, jud. Maramureș, satul natal al lui Petre Dulfu și cel care este subiectul acestei poezii. Lotica Morar păstrează în memorie această creație după aproape 80 de ani de la prima și singura ei publicare (ea nu știe să citească și să scrie, însă are o memorie extraordinară).

Iese luna dintr-un nor Și-mi aprinde-n suflet dor Dor de satul părăsit Dor de câmpul înverzit.

Dau-ar Dumnezeu să dea Să mă văd la vatra mea Să nu fie-n sat drăguță Ca și-a mea nici o căsuță.

Zi și noapte să muncesc Pân-oi face cum doresc Casa, cuib de vesel trai Satul, colțișor de rai.

Traduceri Petőfi Sándor, Nebunul. În: Afirmarea 3/1940, p. 24—25.Dorothea Sasu-Zimmermann, Petőfi în literatura română, Editura Kriterion, București, 1980, pag.487.

Recunoaștere În semn de recunoaștere pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii și învățământului românesc, Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare îi poartă numele.

Note

Bibliografie site-ul Bibliotecii Judetene "Petre Dulfu" Baia Mare I. Ardeleanu–senior, ,,Oameni din Salaj” , Zalau , 1938 , p. 172 – 175 Istoria literaturii a lui George Călinescu Almanahul scriitorilor dela noi, Orăștie, Ed. „ Librăriei Naționale” Sebastian Bornemisa, 1911, pp. 43-46.

Legături externe

Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979 (căutare după nume)

Categorie:Nașteri în 1856 Categorie:Nașteri pe 10 martie Categorie:Decese în 1953 Categorie:Decese pe 31 octombrie Categorie:Scriitori români din secolul al XIX-lea Categorie:Cetățeni naturalizați în România Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Studenți ai Universității Franz Joseph din Cluj