Campionatul Mondial de Fotbal 1950 a fost cea de-a patra ediție a Campionatului Mondial FIFA, de asemenea trofeul se va numi Trofeul Jules Rimet în onoarea președintelui FIFA, Jules Rimet. Istorie În 22 iulie 1946 la congresul FIFA organizat la Luxemburg, s-a decis reluarea campionatelor mondiale după o pauză de 12 ani, oprite din cauza războiului. Deoarece statele din Europa era afectate și care se aflau în plină reconstrucție după cel de-al doilea război mondial, FIFA a hotărât ca turneul să se desfășoare din nou în America de Sud. Țara aleasa pentru a fi gazdă a fost Brazilia, deoarece națiune era mai puțin afectată de război. Inițial a fost stabilit ca turneul final din Brazilia să aibă loc în 1949, iar următorul să se desfășoare în 1951, în Elveția, însă ideea a fost abandonată. Pe 2 august 1948 Brazilia a primit avizul de organizare a Cupei Mondiale, iar la scurt timp brazilienii au început construcția celebrului stadionului „Maracanã”, cel mai mare din lume la acea vreme.
În total, 34 de echipe s-au înscris în faza de calificare, concurând pentru 16 locuri. Campioana en-titre ( Italia ) și națiunea gazdă ( Brazilia ) s-au calificat automat. Pentru prima dată de la reintrarea lor în FIFA cele patru asociații din Regatul Unit — Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord — au jucat în faza de calificare pentru turneul final. Mai multe echipe deși s-au calificat la turneul final, ulterior s-au retras India, Turcia, Scoția, Franța.
În Europa o serie de echipe naționale au refuzat să participe la turneul de calificare, în special majoritatea națiunilor din spatele Cortinei de Fier cum ar fi Uniunea Sovietică, Cehoslovacia finalistă în 1934, și Ungaria finalistă în 1938. Pentru a umple golurile lăsate de Scoția și Turcia, comitetul de organizare a adresat invitații Portugaliei și Franței. Portughezii au declinat invitația, în timp ce francezii, deși au acceptat inițial, s-au retras ulterior din motive financiare. În America de Sud, retragerea Argentinei a fost surprinzătoare, aceasta invocând dezacorduri între Asociația Argentiniană de Fotbal și Confederația Braziliană de Fotbal.
A patra ediție a Cupei Mondiale s-a desfășurat în perioada 24 iunie – 16 iulie 1950 la care au participat doar 13 echipe naționale, din cele 17 echipe calificate. (șase echipe din Europa - Anglia, Elveția, Italia, Spania, Suedia, Iugoslavia; cinci din America de Sud - Bolivia, Brazilia, Chile, Paraguay, Uruguay; și două din America de Nord - Mexic, Statelor Unite ale Americii).
Pentru acest turneu final au fost alese șase stadioane din șase orașe din Brazilia, aceste găzduind cele 22 de meciuri disputate. Majoritatea meciurilor (8 meciuri) de la turneul final s-au jucat pe Stadionul Maracanã din Rio de Janeiro acesta fiind construit special pentru acest eveniment având o capacitate de 200.000 locuri la acea vreme, iar celelalte meciuri s-au jucat pe Stadionul Pacaembu din São Paulo cu o capacitate de 60.000 locuri, Stadionul Independenței din Belo Horizonte cu o capacitate de 30.000 locuri, Stadionul Eucalipților din Porto Alegre cu o capacitate de 20.000 locuri, Stadionul Ilha do Retiro din Recife cu o capacitate de 20.000 locuri, Stadionul Vila Capanema din Curitiba cu o capacitate de 10.000 locuri.
Cea mai mare surpriză a competiției a fost considerată victoria Statelor Unite ale Americii în fața Anglia scor 1 - 0, deși se afla la prima experiență la Cupa Mondială, era considerată drept una dintre favoritele la titlu.
Inițial, a fost planificat un sistem eliminatoriu, la fel ca la Cupa Mondială din 1934 și 1938. Cu toate acestea,Confederația Braziliană de Fotbal a protestat, dorind cât mai multe meciuri posibil, deoarece vânzarea de bilete era principala sursă de venit la acea vreme. Prin urmare, turneul s-a jucat în două faze ale grupelor. În prima fază a grupelor echipele participante au fost împărțite în patru grupe de câte patru echipe, unde câștigătoarele de grupă avansau mai departe. Apoi în a doua rundă cele patru câștigătoare de grupă au jucat între ele pentru titlul Cupei Mondiale. Acest format a fost unic în istoria Cupei Mondiale FIFA.
Pe 16 iulie 1950 pe stadionul „Maracanã”, în fața a 199.954 de spectatori, s-a disputat ultimul meci din a doua rundă a grupelor intitulată „Maracanaço” între Brazilia vs Uruguay scor 1 - 2. Echipei Braziliei îi trebuia doar un rezultat de egalitate, ca să câștige trofeul.
Stadioane
Rio de Janeiro São Paulo Belo Horizonte Estádio do Maracanã Estádio do Pacaembu Estádio Sete de Setembro Capacitate: 199.854 Capacitate: 60.000 Capacitate: 30.000 Curitiba Porto Alegre Recife Estádio Durival de Britto Estádio dos Eucaliptos Estádio Ilha do Retiro Capacitate: 10.000 Capacitate: 20.000 Capacitate: 20.000 </div>
Prima rundă Grupa 1
{| class="wikitable" style="font-size: 95%; text-align: center;" |- !width=25| Loc !width=165| Echipă !width=25| Meciuri !width=25| Victorii !width=25| Egaluri !width=25| Înfrângeri !width=25| Goluri marcate !width=25| Goluri primite !width=25| Golaveraj !width=25| Puncte |- |- bgcolor="#ccffcc" | 1 || style="text-align:left;"| || 3 || 2 || 1 || 0 || 8 || 2 || + 6 || 5
| 2 || style="text-align:left;"| || 3 || 2 || 0 || 1 || 7 || 3 || + 4 || 4 |- | 3 || style="text-align:left;"| || 3 || 1 || 1 || 1 || 4 || 6 || − 2 || 3
| 4 || style="text-align:left;"| || 3 || 0 || 0 || 3 || 2 || 10 || − 8 || 0
Grupa 2
Loc Echipă Meciuri Victorii Egaluri Înfrângeri Goluri marcate Goluri primite Golaveraj Puncte 1 || style="text-align:left;"| || 3 || 3 || 0 || 0 || 6 || 1 || + 5 || 6
| 2 || style="text-align:left;"| || 3 || 1 || 0 || 2 || 2 || 2 || 0 || 2 |- | 3 || style="text-align:left;"| || 3 || 1 || 0 || 2 || 5 || 6 || − 1 || 2
| 4 || style="text-align:left;"| || 3 || 1 || 0 || 2 || 4 || 8 || − 4 || 2
Grupa 3
{| class="wikitable" style="font-size: 95%; text-align: center;" |- !width=25| Loc !width=165| Echipă !width=25| Meciuri !width=25| Victorii !width=25| Egaluri !width=25| Înfrângeri !width=25| Goluri marcate !width=25| Goluri primite !width=25| Golaveraj !width=25| Puncte |- |- bgcolor="#ccffcc" | 1 2 1 1 0 5 4 + 1 3 2 2 1 0 1 4 3 + 1 2 3 2 0 1 1 2 4 − 2 1
s-a retras
Grupa 4
Loc Echipă Meciuri Victorii Egaluri Înfrângeri Goluri marcate Goluri primite Golaveraj Puncte 1 || style="text-align:left;"| || 1 || 1 || 0 || 0 || 8 || 0 || + 8 || 2
| 2 || style="text-align:left;"| || 1 || 0 || 0 || 1 || 0 || 8 || − 8 || 0
s-a retras s-a retras
Grupa finală
{| class="wikitable" style="font-size: 95%; text-align: center;" |- !width=25| Loc !width=165| Echipă !width=25| Meciuri !width=25| Victorii !width=25| Egaluri !width=25| Înfrângeri !width=25| Goluri marcate !width=25| Goluri primite !width=25| Golaveraj !width=25| Puncte |- |- style="background:#f7f6a8;" | 1 3 2 1 0 7 5 + 2 5 2 3 2 0 1 14 4 + 10 4 3 3 1 0 2 6 11 − 5 2 4 3 0 1 2 4 11 − 7 1
Medaliați Loturile echipelor naționale care s-au clasat pe podiumul Campionatului Mondial de Fotbal - Brazilia 1950. Campioană Roque Gastón Máspoli, Matías González, Eusebio Tejera, Juan Carlos González, Obdulio Varela (c), Victor Rodriguez Andrade, Alcides Ghiggia, Julio Pérez, Oscar Miguez, Juan Alberto Schiaffino, Ernesto Vidal, William Martinez, Hector Vilches, Washington Ortuño, Rodolfo Pini, Luis Rijo, Carlos Romero, Juan Burgueño, Julio César Britos, Hannibal Paz, Schubert Gambetta, Ruben Moran<small>Antrenor: Juan López Fontana
Vicecampioană Moacir Barbosa, Augusto da Costa (c), Nílton Santos, José Carlos Bauer, Danilo Alvim, João Ferreira Bigode, Albino Friaça Cardoso, Thomaz Soares da Silva, Ademir de Menezes, Jair da Rosa Pinto, Francisco Aramburu Chico, Adão Nunes Dornelles, Alfredo dos Santos, Oswaldo da Silva Baltazar, Carlos Castilho, Ely do Amparo, Juvenal Amarijo, Manuel Marinho Alves, Olavo Rodrigues Barbosa Nena, Alfredo Eduardo Noronha, Francisco Rodrigues, Rui Campos<small>Antrenor: Flávio Costa
Locul 3 Sune Andersson, Grădina Ingvar, Hasse Jeppson, Gunnar Johansson, Egon Jönsson, Torsten Lindberg, Arne Månsson, Bror Mellberg, Stellan Nilsson, Erik Nilsson (c), Knut Nordahl, Karl-Erik Palmér, Ingvar Rydell, Lennart Samuelsson, Lennart Skoglund, Stig Sundqvist, Kalle Svensson, Kurt Svensson, Tore Svensson, Börje Tapper, Olle ÅhlundAntrenor: George Raynor
Golgheteri 8 goluri Ademir5 goluri Estanislao Basora Oscar Míguez4 goluri Chico Zarra Alcides Ghiggia3 goluri Karl-Erik Palmér Stig Sundqvist Juan Alberto Schiaffino2 goluri Baltazar Jair Zizinho Atilio Cremaschi Riccardo Carapellese Sune Andersson Hasse Jeppson Jacques Fatton Željko Čajkovski Kosta Tomašević1 goluri' Alfredo Friaça Maneca Andrés Prieto George Robledo Fernando Riera Wilf Mannion Stan Mortensen Ermes Muccinelli Egisto Pandolfini Horacio Casarín Héctor Ortíz Atilio López César López Silvestre Igoa Bror Mellberg René Bader Jean Tamini Joe Gaetjens Joe Maca Gino Pariani Frank Wallace Julio Pérez Obdulio Varela Ernesto Vidal Stjepan Bobek Tihomir Ognjanov
Clasamentul turneului
+Clasamentul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 1950. Loc Echipă Meciuri Victorii Egaluri Înfrângeri Goluri marcate Goluri primite Golaveraj Puncte 1 4 3 1 0 15 5 +10 7 2 6 4 1 1 22 6 + 16 9 3 5 2 1 2 11 15 − 4 5 4 6 3 1 2 10 12 − 2 7 Eliminate în prima rundă 5 3 2 0 1 7 3 + 4 4 6 3 1 1 1 4 6 − 2 3 7 2 1 0 1 4 3 + 1 2 8 3 1 0 2 2 2 0 2 9 3 1 0 2 5 6 − 1 2 10 3 1 0 2 4 8 − 4 2 11 2 0 1 1 2 4 − 2 1 12 3 0 0 3 2 10 − 8 0 13 1 0 0 1 0 8 − 8 0
Referințe
Legături externe
VIDEO CM 1950 - 220.000 de oameni au asistat la eșecul Braziliei pe propriul teren. Portarul Moacyr a plătit toată viața pentru golurile încasate de la Uruguay, 21 februarie 2014, Iulian Anghel, Adevărul''
1950 Categorie:1950 în fotbal Fotbal