Regula de aur sau etica reciprocității e un percept etic găsit în multe religii și filozofii. Regula poate fi sintetizată în următoarea frază: Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se comporte ei cu tine. Varianta negată – Nu te purta cu ceilalți într-un mod în care nu ți-ar plăcea să se poarte alții cu tine – mai este numită regula de argint.
În creștinism e probabil cel mai important percept nou introdus în Noul Testament, invalidând astfel unele prevederi anacronice ale Vechiului Testament, cum ar fi sclavia sau pedeapsa capitală pentru păcate minore. Regula de argint este prezentă în înțelepciunea populară românească sub forma mai multor proverbe, dintre care cel mai cunoscut este Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!
Regula de aur este principiul de a trata pe ceilalți așa cum doriți să fiți tratați. Este o maximă care se găsește în majoritatea religiilor și culturilor. Poate fi considerată o etică a reciprocității în unele religii, deși diferitele religii o tratează diferit.
Maximul poate apărea ca o ordonanță pozitivă sau negativă care guvernează conduita:
Tratați-i pe ceilalți așa cum ați dori ca alții să vă trateze (formă pozitivă sau directivă).
Nu tratați pe alții în moduri în care nu ați dori să fiți tratați (formă negativă sau prohibitivă)
Ceea ce le dorești altora, îți dorești ție (formă empatică sau receptivă)
„Semnul regulii de aur” care atârna deasupra ușii intrării angajatului la fabrica Acme Sucker Rod din Toledo, Ohio, 1913. Afacerea era deținută de primarul din Toledo, Samuel M. Jones.
Ideea datează cel puțin din timpurile confucianiste timpurii (551–479 î.e.n.), potrivit lui Rushworth Kidder, care identifică conceptul care apare în mod evident în budism, islam, creștinism, hinduism, iudaism, taoism, zoroastrianism și „restul lumii religii majore ". 143 de lideri ai marilor credințe ale lumii au susținut Regula de Aur ca parte a „Declarației către o etică globală” din 1993 Potrivit lui Greg M. Epstein, este „un concept căruia în esență nici o religie nu-l lipsește în totalitate”, dar credința în Dumnezeu nu este necesară pentru a o susține. Simon Blackburn afirmă, de asemenea, că Regula de Aur poate fi „găsită într-o anumită formă în aproape orice tradiție etică”.
Termenul „Regula de aur”, sau „legea de aur”, a început să fie folosit pe scară largă la începutul secolului al XVII-lea în Marea Britanie de către teologi și predicatori anglicani , cea mai veche utilizare cunoscută fiind cea a anglicanilor Charles Gibbon și Thomas Jackson în 1604
Egiptul antic
Posibil cea mai timpurie afirmare a maximei reciprocității, reflectând vechea zeiță egipteană Ma'at, apare în povestea „Țăranului elocvent”, care datează din Regatul Mijlociu (c. 2040–1650 î.Hr.): „Acum acesta este poruncă: Fă-l pe făptuitor ca să-l facă să facă. " Acest proverb întruchipează principiul do ut des. Papirusul O perioadă târzie (c. 664-323 î.Hr.) conține o afirmare negativă timpurie a Regulii de Aur: „Ceea ce urăști să ți se facă, nu-i face altuia.”
India antică
Tradiția sanscrită
În Mahābhārata, epopeea antică a Indiei, există un discurs în care înțeleptul Brihaspati îi spune regelui Yudhishthira următoarele
Niciodată nu ar trebui să le faci altora ceva ce ar fi considerat ca o vătămare a propriului sine. Pe scurt, aceasta este dharma. Orice altceva cedează dorinței.
- Mahābhārata 13.114.8 (ediție critică)
Mahābhārata este, de obicei, datată în perioada cuprinsă între 400 î.Hr. și 400 î.Hr.
Tradiția tamilă
În capitolul 32 din partea despre virtutea Tirukkuṛaḷ (c. Secolul I î.Hr. până la secolul V d.Hr.), Valluvar spune:
Nu face altora ceea ce știi că te-a rănit.
- Kural 316
De ce îi rănești pe alții știind ce înseamnă să fii rănit?
- Kural 318
Mai mult, în versetul 312, Valluvar spune că este determinarea sau codul celor nepătați (virtuoși) să nu facă rău, chiar și în schimb, celor care au prețuit dușmănia și le-au făcut rău. Potrivit lui, pedeapsa potrivită pentru cei care au făcut răul este să-i rușineze arătându-le bunătate, în schimb și să uite atât răul, cât și binele făcut de ambele părți (versetul 314).
Grecia antică
Regula de Aur în forma sa prohibitivă (negativă) era un principiu comun în filozofia greacă veche. Exemple ale conceptului general includ:
„Evitați să faceți ceea ce ați învinui pe alții pentru că ar face”. - Thales (c. 624 – c. 546 î.e.n.)
„Ceea ce nu doriți să vi se întâmple, nu o faceți nici voi înșivă.” - Sextus Pitagoreanul. Cea mai veche referință existentă la Sextus este făcută de Origen în secolul al III-lea al erei comune.
„Nu face altora ceea ce te enervează atunci când îți fac asta.” - Isocrate (436-338 î.e.n.)
Persia antică
Textele Pahlavi ale zoroastrianismului (c. 300 î.e.n. – 1000 CE) au fost o primă sursă pentru Regula de Aur: „Numai că natura este bună, care se abține de la a face altcuiva, nu este bună pentru ea însăși”. Dadisten-I-dinik, 94,5, și „Orice lucru care vă este dezagreabil nu faceți altora”. Shayast-na-Shayast 13:29
Roma antică
Seneca cel Tânăr (c. 4 î.Hr. - 65 d.Hr.), un practicant al stoicismului (c. 300 î.Hr.-200 d.Hr.) a exprimat regula de aur în eseul său referitor la tratamentul sclavilor: „Tratați-vă inferiorul așa cum ați dori superiorul tratează-te. "
Contextul religios
Potrivit lui Simon Blackburn, Regula de Aur „poate fi găsită într-o anumită formă în aproape orice tradiție etică”.
Religiile abrahamice
Vezi și: Religiile abrahamice
Iudaism
Vezi și: Iudaismul și etica evreiască
O regulă de reciprocitate altruistă a fost afirmată pozitiv într-un binecunoscut verset al Torei (ebraică: ואהבת לרעך כמוך):
Nu vă veți răzbuna și nu veți purta ranchiună împotriva rudelor voastre. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți: Eu sunt DOMNUL.
- Levitic 19:18
Hillel cel Bătrân (c. 110 î.Hr. - 10 e.n.), a folosit acest verset ca un mesaj important al Torei pentru învățăturile sale. Odată, a fost provocat de un gentil care a cerut să fie convertit sub condiția ca Tora să i se explice în timp ce stătea pe un picior. Hillel l-a acceptat ca candidat la convertirea la iudaism, dar, bazându-se pe Levitic 19:18, i-a informat bărbatului:
Ceea ce vă urăște, nu faceți semenilor voștri: aceasta este întreaga Tora; restul este explicația; du-te și învață.
- Folio Shabbath: 31a, Talmud babilonian
Hillel a recunoscut iubirea frățească drept principiul fundamental al eticii evreiești. Rabinul Akiva a fost de acord și a sugerat că principiul iubirii trebuie să-și aibă fundamentul în Geneza capitolul 1, care învață că toți oamenii sunt descendenții lui Adam, care a fost făcut după chipul lui Dumnezeu (Sifra, Ḳedoshim, iv .; Yer. Ned. ix. 41c; Genesis Rabba 24). Conform literaturii rabinice evreiești, primul om Adam reprezintă unitatea omenirii. Acest lucru este ecou în preambulul modern al Declarației Universale a Drepturilor Omului. Și se mai învață că Adam este ultimul în ordine, în funcție de caracterul evolutiv al creației lui Dumnezeu:
De ce a fost creat primul singur exemplar de om? Să ne învețe că cel care distruge un singur suflet distruge o lume întreagă și că cel care salvează un singur suflet salvează o lume întreagă; în plus, deci nicio rasă sau clasă nu poate pretinde o strămoșie mai nobilă, spunând: „Tatăl nostru s-a născut primul”; și, în cele din urmă, să depună mărturie despre măreția Domnului, care a făcut ca minunata diversitate a omenirii să emane dintr-un singur tip. Și de ce a fost creat Adam ultimul dintre toate ființele? Pentru a-l învăța smerenia; căci, dacă va fi stăpânitor, să-și amintească că mușca mică l-a precedat în ordinea creației.
Publicatiile evreiești
budism
Vezi și: Budismul și etica budistă
Buddha (Siddhartha Gautama, c. 623-543 î.Hr.) a făcut din acest principiu una dintre pietrele de temelie ale eticii sale în secolul al VI-lea î.Hr. Apare în multe locuri și sub mai multe forme de-a lungul Tripitaka.
Comparându-se cu ceilalți în termeni precum „Așa cum sunt așa sunt și ei, așa cum sunt și eu și eu”, el nu ar trebui să omoare și nici să-i facă pe alții să omoare.
- Sutta Nipata 705
Unul care, în timp ce el însuși caută fericirea, apasă cu violență pe alte ființe care doresc și fericirea, nu va atinge fericirea de mai departe.
- Dhammapada 10. Violența
Nu-i răniți pe alții în moduri pe care vi le-ați părea rănitoare.
- Udanavarga 5:18
Așezându-se în locul altuia, nu ar trebui să omoare și nici să-l provoace pe altul.
Jainism
Vezi și: Jainism și Ahimsa în Jainism
Regula de Aur este primordială în filozofia jainistă și poate fi văzută în doctrinele Ahimsa și Karma. Ca parte a interdicției de a provoca suferința oricărei ființe vii, jainismul interzice să le ofere altora ceea ce este dăunător pentru sine.
Următoarele rânduri din Sutra Acaranga rezumă filosofia jainismului:
Nimic din ceea ce respiră, care există, care trăiește sau care are esența sau potențialul vieții, nu ar trebui distrus sau stăpânit, subjugat, rănit sau negat de esența sau potențialul său. În sprijinul acestui Adevăr, vă pun o întrebare - „Este dorință pentru voi durerea sau durerea?” Dacă spui „da este”, ar fi o minciună. Dacă spui „Nu, nu este”, vei exprima adevărul. Așa cum tristețea sau durerea nu vă sunt de dorit, tot așa este pentru toți cei care respiră, există, trăiesc sau au orice esență a vieții. Pentru voi și pentru toți, este nedorit, dureros și respingător.
Un om ar trebui să se rătăcească tratând toate creaturile așa cum ar fi el însuși.
- Sutrakritanga, 1.11.33
În fericire și suferință, în bucurie și durere, ar trebui să privim toate creaturile așa cum ne privim pe noi înșine.
- Lord Mahavira, 24 Tirthankara
Sikhism
Vezi și: Sikhism și Karma
Prețioase precum bijuteriile sunt mintea tuturor. A le face rău nu este deloc bine. Dacă îți dorești Preaiubitul tău, atunci nu rănești inima nimănui.
- Guru Arjan Dev Ji 259, Guru Granth Sahib
Religiile chineze
Vezi și: Religiile din Asia de Est
Confucianismul
Vezi și: Confucianismul
己 所 不欲 ， 勿 施 於 人。
„Ceea ce nu îți dorești pentru tine, nu-l face altora.”
子貢 問 曰 ： 「有 一 言 而 可以 終身 行 之 者？」 」：「 其 恕 乎！ 己 所 不欲 ， 勿 施 於 人。 」
Zi gong (un discipol al lui Confucius) a întrebat: „Există vreun cuvânt care să poată ghida o persoană de-a lungul vieții?”
Maestrul a răspuns: „Ce zici de„ shu ”[reciprocitate]: să nu impui niciodată altora ceea ce nu ai alege pentru tine?”
--Confucius, Analecte XV.24, tr. David Hinton (o altă traducere este în proiectul online de text chinez)
Aceeași idee este prezentată și în V.12 și VI.30 din Analecte (c. 500 î.Hr.), care pot fi găsite în online Chinese Text Project. Frazeologia diferă de versiunea creștină a Regulii de aur. Nu presupune să faci nimic altora, ci doar să eviți să faci ceea ce ar fi dăunător. Nu exclude să faci fapte bune și să iei poziții morale.
Taoismul
Vezi și: Taoism
Înțeleptul nu are niciun interes propriu, ci ia interesele oamenilor ca ale sale. El este bun cu genul; El este, de asemenea, bun cu cei nemiloși: căci Virtutea este bună. El este credincios credincioșilor; El este, de asemenea, credincios celor necredincioși: căci Virtutea este credincioasă.
- Tao Te Ching, capitolul 49
Consideră câștigul aproapelui ca pe propriul tău câștig, iar pierderea vecinului ca pe propria ta pierdere.
- T'ai Shang Kan Ying P'ien
Mohism
Vezi și: Mohism