Grigorie Roșca () a fost un consilier spiritual și văr al domnului Moldovei Petru Rareș. Egumen al Mănăstirii Probota, devenit mai târziu mitropolit al Moldovei, Grigore Roșca a contribuit substanțial la formarea curentului de opinie antiotoman, de neatârnare și de păstrare a datinilor și credințelor strămoșești. Datorită acestui foarte important sfetnic și a întregii suflări monahale a vremii, Petru Rareș, fiul domnului Ștefan cel Mare, a inaugurat ciclul frescelor exterioare moldave, renumite și recunoscute astăzi în întreaga lume.
Biografie Văr după mamă cu Petru Rareș, Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Probota (denumită în vechime „Mănăstirea Pobrata”), unde a devenit egumen. A deținut acest rang monahal aproximativ douăzeci și trei de ani (1523-1546).Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908, p. 61.
După ce a devenit egumen, au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota și de pictare a acesteia. Ulterior, în biserica mănăstirii, devenită necropolă voievodală, au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai târziu, în drepta ușii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.Pr. Conf. Ioan Moldoveanu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Curs, Universitatea din București, accesat 26 noiembrie 2015
Activitatea sa este asociată și cu colaborarea cu meșteri pietrari sași din Bistrița, prezenți constant pe șantierele din Moldova, inclusiv la Mănăstirea Probota, contribuind la introducerea și răspândirea elementelor renascentiste în arhitectura epocii.Mândrescu, p. 529
În 1546 (după 13 mai) a devenit mitropolit al Moldovei. Grigorie Roșca a organizat slujbele de înmormântare ale lui Petru Rareș în 1546 și l-a miruit ca domn pe Iliaș Rareș la 3 septembrie același an.Eșanu, p. 33 După urcarea pe scaunul mitropolitan, a continuat să supravegheze Mănăstirea Probota, intervenind pe lângă noul domn pentru protejarea ctitoriei lui Petru Rareș. Iliaș Rareș a emis la 29 iulie 1548 o poruncă prin care întărea drepturile de stăpânire și folosință ale Mănăstirii Probota asupra lacului Beleu, iar în 1550 a dispus împrejmuirea acesteia cu un zid de incintă. În aceeași perioadă, mănăstirea a fost înzestrată cu noi moșii, între care Mărceni (1550), Săvești, Purcelești, Cârstești și o parte din Strășeni.Eșanu, p. 34 miniatura|Pocrovăț cu scena Împărtășirea apostolilor, comandat de Grigorie Roșca pentru Mănăstirea Voroneț Grigorie s-a îngrijit și de Mănăstirea Voroneț, pictura bisericii, inițiată de mitropolitul Teofan, fiind terminată sub păstorirea lui Grigorie Roșca. Tot acolo a adăugat bisericii un pridvor în 1547 și a terminat pictura exterioară a bisericii, vestită pentru culoarea predominantă a frescelor, cunoscut ca „albastru de Voroneț”. De o parte și de alta a ușii de intrare se află zugrăviți Grigorie Roșca și Daniil Sihastrul, mentorul mitropolitului.
Tot în perioada în care a condus Mitropolia Moldovei, la Mănăstirea Voroneț a fost înființată o școală de copiști, de la care provin manuscrisele „Codicele” și „Psaltirea Voronețeană”.
În 1551 Grigorie Roșca s-a retras din scaunul mitropolitan, probabil din cauza vârstei sau din cauza neînțelegerilor cu urmașul lui Petru Rareș, Iliaș Vodă (același care l-a alungat din scaunul episcopal și pe Macarie al Romanului).
În 1557, Grigorie Roșca împodobește cu cheltuiala sa Tetraevanghelul dăruit la Voroneț de el în 1550 cu o frumoasă ferecătură, din care se desprinde o inscripție:Eșanu, p. 44
Ferecătura este din argint aurit, cu inscripție pe ambele coperți, pe coperta 1 fiind reliefată scena „Învierii lui Iisus”, iar pe cele patru colțuri simbolurile evangheliștilor, iar pe cea de-a doua Sfântul Daniil Sihastrul.
Grigorie Roșca a murit la 5 februarie 1570, la vârsta de aproximativ 90 de ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Voroneț.
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1480 Categorie:Decese în 1570 Categorie:Episcopi ortodocși români Categorie:Mitropoliți români