Curzio Malaparte () a fost un aventurier, ziarist, regizorGiordano-Bruno Guerri, L'Arcitaliano - Vita di Curzio Malaparte, Bompiani, Milano, 1980, scriitor și diplomat italian.

A studiat la Collegio Cicognini și la Universitatea Sapienza din Roma. A luptat în Primul Război Mondial, apoi a urmat o carieră în diplomație, pe care a abandonat-o în favoarea jurnalismului și a literaturii.

În 1920 a aderat la Partidul Național Fascist și a devenit pentru un timp teoretician al fascismului integralA.J. De Grand, Curzio Malaparte, The Illusion of the Fascist Revolution, Jurnal of Contemporany History, VII, 1972, nr. 1-2, ianuarie-aprilie, p. 73-90. În 1924 a înființat publicația La Conquista dello stato, apoi, în 1926, împreună cu Massimo Bontempelli, revista 900, publicație de avangardă, la care au colaborat Pablo Picasso, James Joyce sau dadaiști, ca Soupault.

În 1930 a fost directorul ziarului La Stampa. Conflictul dintre el și fascism a început în momentul în care a denunțat abuzurile lui Mussolini, și a atins punctul culminant în 1931, când a publicat în Franța volumul Tehnica loviturii de stat, în care i-a atacat pe Hitler și pe Mussolini.

Această libertate de opinie va fi plătită scump, prin interzicerea publicării volumului în Italia și în Germania. În 1933, a fost pedepsit de Mussolini cu deportarea pe timp de 5 ani în insula Lipari. Pe acest considerent, după război a răspândit zvonul că ar fi fost antifascist. În realitate, deportarea fusese ordonată pentru că imitase în public gesticulația de cezar a Ducelui Suprem, protectorul său. Însă, ministrul de externe, Ciano, a intervenit în favoarea sa și a fost eliberat după numai 3 luni. Mai mult, l-a plătit pentru a face propagandă regimului.Mihai Dimitrie Sturdza, Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești, Editura Compania, București, 2013, p. 188. A mai fost închis în 1938, 1939, 1941 și 1943 la închisoarea Regina Coeli.

Trimis pe front în calitate de corespondent oficial al ziarului Corriere della Sera, nici nu a ajuns pe front. Pentru a afla situația din România a făcut cunoștință cu atașații Noti Constantinidi, Mircea Berindei și Dinu Cantemir de la Ambasada României la Helsinki. Ultimul i-a oferit informații despre situația din iunie 1941 de la Iași.

În septembrie 1941 se înapoiază în insula Capri unde avea o vilă luxoasă și de unde trimitea în continuare corespondența de război.Mihai Dimitrie Sturdza, Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești, Editura Compania, București, 2013, p. 189. Deoarece acest lucru devenise deja cunoscut, un înalt funcționar al Ministerului Culturii îi scria directorului de la Corriere della sera să pună capăt corespondențelor din Rusia ale d-lui Malaparte. Toată lumea știe că el se află la Capri.Mihai Dimitrie Sturdza, Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești, Editura Compania, București, 2013, p. 190.

După fuga lui Mussolini, Malaparte s-a alăturat grupurilor comuniste din rezistența antinazistă. A cerut Partidului Comunist să devină membru, dar a fost refuzat. Între timp, a devenit comisar de legătură între trupele americane și franceze din sudul Italiei și autoritățile municipale din Neapole unde domnea mafia americano-siciliană. Romanul La Pelle (1949) reflectă această experiență.Mihai Dimitrie Sturdza, Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești, Editura Compania, București, 2013, p. 190.

Câțiva ani mai târziu va deveni adept al lui Mao Zedong, va pleca în China și se va întoarce propagandist al comunismului. Se îmbolnăvește grav de tuberculoză și, de pe patul de moarte, solicită din nou să intre în Partidul comunist, cerere care-i va fi aprobată. Totodată, cere Vaticanului să se convertească la catolicism, iar dorința îi este îndeplinită.Mihai Dimitrie Sturdza, Rușii, masonii, Mareșalul și alte răspântii ale istoriografiei românești, Editura Compania, București, 2013, p. 191.

Proză Avventure di un capitano di sventura, 1927 I custodi del disordine, 1931 Sodoma e Gomorra, 1931 Fughe in prigione, 1936 Sangue, 1937 Donna come me, 1940 Il sole è cieco, 1941 Il Volga nasce in Europa, 1943 Kaputt, 1943 - Kaputt La pelle, 1949 - Pielea Storia di domain, 1949 Due anni di battibecco, 1955 Racconti italiani, 1957 Journal d'un étranger à Paris, 1966 Tecnica del colpo di stato, 1973 - Tehnica loviturii de stat

Teatru Du côté de chez Proust. Impromptu en un acte, 1948 Das Kapital. Pièce en trois actes, 1949 Anche le donne hanno perso la Guerra, 1954

Poezie L'Arcitaliano, 1928 Il battibecco, 1949

Lucrări apărute în limba română Soarele e orb Editura pentru literatura Universala Bucuresti 1967 Tehnica loviturii de stat, Editura Nemira, 1996, 2007 Pielea, Editura Univers, Colecția Cotidianul, 2007 Kaputt, Editura Nemira, 2008

Note

Legături externe http://www.nemira.ro/ http://shop.cotidianul.ro/index.php?cPath=22

Categorie:Nașteri în 1898 Categorie:Nașteri pe 9 iunie Categorie:Decese în 1957 Categorie:Decese pe 19 iulie Categorie:Scriitori italieni din secolul al XX-lea Categorie:Corespondenți de război Categorie:Eponime ale asteroizilor Categorie:Oameni din Prato