Vegetarianism

thumb|270px|Varietate de alimente vegetariene.

Vegetarianismul este practica unei diete ce exclude toate produsele animale, printre care mezelurile, peștele, stridiile, crustaceele și alte produse obținute prin sacrificare. Sunt mai multe variante de dietă, unele includ ouăle și/sau alte produse obținute de la animale, precum lactatele, icrele și mierea, pe când veganismul exclude tot ce ține de produse animale. Un termen ar fi regim pe bază de plante.

O dietă vegană este o formă de vegetarianism ce exclude toate produsele animale din dietă, printre care și mierea. Acei care practică veganismul din motive etice exclud produsele animale din dieta lor ca parte dintr-o practică mai mare de înfrânare de la folosirea animalelor pentru orice scop (ex. piele, blană etc.), deseori din susținere pentru drepturile animalelor. Mulți vegetarieni consumă produse lactate, iar mulți mănâncă ouă. Lacto vegetarianismul include produsele lactate dar exclude ouăle (astfel fiind practicat de vegetarienii hinduși din India), ovo vegetarianismul include ouăle dar exclude lactatele, iar lacto-ovo vegetarianismul le cuprinde pe amândouă. Apivegetarianismul include Mierea.

Semi-vegetarianismul se constituie dintr-o dietă bazată pe mâncărurile vegetariene, dar poate include pește sau câteodată mezeluri, precum și lactate sau ouă. Asocierea semi-vegetarianismului cu vegetarianismul în argoul profesional, în special pescetarianismul (denumit și pesco-vegetarianism; este descris ca o dietă vegetariană ce include pește), a dus la ceea ce grupurile vegetariene au citat ca fiind categorisire improprie a acestor diete ca fiind vegetariene. Societatea vegetariană, care a inițiat popularitatea folosirii termenului „vegetarian” de prin 1847, condamnă asocierea semi-vegetarianismului ca vegetarianism valid; organizația indică faptul că a consuma pește nu este vegetarian.

Motivul alegerii acestei diete poate fi legat de moralitate, religie, cultură, etică, estetică, mediul înconjurător, societate, economie, politică, gust sau sănătate. Dietele vegetariene pregătite corespunzător satisfac valorile nutriționale pentru toate stagiile vieții.

Varietăți de vegetarianism thumb|Cuisine Budist - Numai alimente vegetariene + Alimente în dietele vegetariene principale Numele dietei Carne, mezeluri, pește Ouă Produse lactate Mierea VegetarianismNuNuNuDa ApivegetarianismNuNuNuDaLacto-ovo vegetarianismNuDaDaDaLacto vegetarianismNuNu DaDaOvo vegetarianismNuDaNuDaVeganismNuNuNuNu

Alte practici dietetice asociate frecvent cu vegetarianismul Fructarianismul este dieta constituită numai din fructe, nuci, semințe și alte produse de la plante, care pot fi recoltate fără a răni planta. Apivegetarianismul este dieta constituită numai din produse vegetale și Miere. Vegetarianismul Su are origini în Hinduism, exclude toate produsele animale, precum și legumele rău-mirositoare: ceapa, usturoiul, prazul sau șalot. Dietă macrobiotică este un regim din cereale și fasole. Nu toate macrobioticele sunt vegetariene, unele conțin pește. Veganismul crud este o dietă din fructe, nuci, semințe și legume proaspete, nepreparate. Regimul veganistic: pe când veganii nu folosesc deloc produse animale, cei care urmează acest regim își limitează vegetarianismul la perioada de timp în care țin cură de slăbire.

Unii vegetarieni evită de asemenea și produsele ce pot conțin ingrediente animale, care nu sunt incluse pe etichetă sau care folosesc preparate animale în fabricarea lor (ex. brânzeturi cu cheaguri animale, gelatină - din piele, oase sau țesuturi ale animalelor, unele feluri de zahăr, ce sunt albite cu măduvă osoasă și alcool purificat cu gelatină sau crustacee sau sturioni pisați). Vegetarienii care mănâncă ouă le preferă pe cele din piața țărănească (și nu cele de la fermele industriale) din motive etice.

Diete semi-vegetariene Aceste diete sunt pe baza celei vegetariene, dar permit consumarea produselor non-vegetariene. Următorii termeni sunt neologisme derivate de la „vegetarianism”: Semi-vegetarianism: O dietă ce exclude anumite cărnuri, în particular carnea roșie, dar permite consumarea altor feluri în proporții limitate. Pescetarianism: Exclude toate cărnurile, exceptând peștele, stridiile și crustaceele. Pollotarianism: Elimină tot în afară de mezeluri și carne de pasăre. Flexitarianism: Dietă în special din alimente vegetariene, care permit excepții ocazionale.

Etimologie Prima Societate Vegetariană fondată în 1847 susținea că a creat cuvântul din latinescul „vegetus” însemnând „plin de viață” (așa cum acești primi vegetarieni spuneau că dieta îi face să simtă). Totuși, Dicționarul Englez Oxford și alte dicționare standard afirmă că este un derivat de la substantivul „vegetal” cu sufixul „-arian”.Oxford English Dictionary vol. 19, a doua ediție (1989), pg. 476; Webster’s Third New International Dictionary p. 2537; The Oxford Dictionary of English Etymology, Oxford 1966, p. 972; The Barnhart Dictionary of Etymology (1988), p. 1196; Colin Spencer, The Heretic's Feast. A History of Vegetarianism, Londra 1993, p. 252. Dicționarul Oxford arată, de asemenea, dovezi cum că termenul a apărut dinaintea societății: 1839 - „If I had to be my own cook, I should inevitably become a vegetarian.” (rom. Dacă ar fi să fiu propriul meu bucătar, aș deveni inevitabil vegetarian) — F.A. Kemble 1842 - „To tell a healthy vegetarian that his diet is very uncongenial with the wants of his nature.” (rom. A spune unui vegetarian sănătos că dieta sa nu este de același fel cu nevoile naturii sale.) — Healthian Dar mai susține că folosirea termenului se datorează fondării societății la Ramsgate în 1847.

Istorie thumb|left|250px|Cină vegetariană din Coreea Primele registre ale vegetarianismului ca practică și concept, printre un număr considerabil de oameni, sunt din India antică și antica civilizație greacă în Sudul Italiei și în Grecia în secolul al VI-lea î.e.n.. În ambele cazuri, dieta a fost corelată cu ideea non-violenței față de animale și a fost promovată de grupuri religioase și filozofi. Urmând creștinarea Imperiului Roman în antichitate, vegetarianismul a dispărut practic din Europa. Câțiva călugări din Europa Medievală au interzis consumarea cărnii din motive ascetice, dar niciunul dintre ei nu excludeau peștele. Vegetarianismul a reapărut în Europa în timpul epocii Renașterii. A devenit o practică populară prin secolele al XIX-lea și al XX-lea. În 1842, termenul „vegetarianism“ datorită eforturilor fondatorilor Societății Vegetariene Britanice din Manchester. S-a născut din cuvântul latin deja existent „vegetus”, care tradus înseamnă „proaspăt, viguros, sănătos”. În plus, era destul de simbolic, deoarece în sunetul său semăna cu „vegetal” - „vegetal”.

În 1847, prima Societate Vegetariană a fost fondată în Anglia; Germania, Olanda și alte țări au urmat exemplul. Uniunea Vegetariană Internațională, o uniune a societăților naționale, și-a pus bazele în 1908. În Vest, popularitatea vegetarianismului a crescut prin secolul al XX-lea ca rezultatul interesului față de nutriție, etică și, mai recent, economie și ecologie. Azi, vegetarienii indieni, în special lacto-vegetarienii, sunt estimați a fi 70% din totalul vegetarienilor din toată lumea. Ei constituie 20%-42% din populația Indiei. În S.U.A., sondajele arată doar 1%-2,8% din adulți care nu mănâncă carne.

Beneficii pentru sănătate și îngrijorări thumb|right|Mămăligă de mei, cu brânză de soia și smântână de soia. Vegetarianismul este considerat a fi o dietă sănătoasă și viabilă. „Asociația Dietetică Americană și Dieticienii Canadei” a găsit un regim vegetarian planificat corespunzător pentru a satisface nevoile nutriționale pentru toate stagiile vieții, iar studiile pe scară largă arată că vegetarianismul descrește semnificativ riscul de cancer, atac de cord sau alte boli fatale. Nutrienții, proteinele și amino acizii necesari pentru susținerea corpului se pot găsi în legumele frunzoase, cereale, nuci sau lapte de soia. Aceste diete ajută la menținerea greutății corpului sub control și reduce astfel riscul de boală de inimă sau osteoporoză. Carnea roșie, în particular, s-a descoperit a fi direct asociată cu creșterea dramatică a riscului de cancer la plămân, esofag, ficat și colon. Alte studii arată că nu există diferențe semnificative între mortalitatea vegetarienilor și non-vegetarienilor cauzată de boală cerebro-vasculară, cancer de stomac, cancer colo-rectal, cancer la sân sau la prostată. Asociația Dietetică Americană și Dieticienii Canadei a afirmat că un regim vegetarian contribuie cu numerose beneficii nutriționale, incluzând nivele scăzute de grăsime saturată, colesterol, nivele mai mari de carbohidrați, fibre, magneziu, potasiu, și antioxidanți precum vitamina C și E. Din cercetări clinice preliminare a reieșit că veganii au un risc mai mic de boală de inimă ischemică, hipertensiune, diabet tip 2 și obezitate. O trecere în revistă sistematică din 2016 a arătat reducerea la vegani a indicelui masei corporale, colesterolului total, colesterolului LDL, nivelului de glucoză, indicând probabil un risc mai scăzut de boală de inimă ischemică și de cancer, dar nu a avut efecte asupra mortalității, bolilor cardiovasculare, bolilor cerebrovasculare și mortalității de cancer. Nutriție thumb|280px|Piață de fructe din Barcelona Dietele vegetariene vestice sunt, în mod tipic, mari în carotenoide, dar relativ scăzute în acizi grași și vitamina B12. Veganii pot avea insuficiență de vitamina B și calciu dacă nu mănâncă destule alimente precum verdețuri, plante frunzoase sau tofu. Nivele crescute de fibră, acid folic, vitamina C și E și magneziu, precum și consumarea scăzută în grăsimi saturate sunt toate beneficii ale dietei vegetariene.

Proteine Consumarea de proteine în dietele vegetariene este doar cu puțin mai scăzută decât în cea care include carnea, dar poate îndeplini cerințele zilnice pentru orice persoană, chiar și atleți. Studiile făcute de Universitatea Harvard precum și alte studii făcute în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă și câteva țări europene au arătat că dietele vegetariene contribuie cu mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile și consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esențiali”, ce nu pot fi sintetizați de corpul uman. Pe când produsele lactate și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esențiali sunt soia, semințele de cânepă, amarant, hrișcă. Nu este imperativ, totuși, a obține proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obținuți prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinație asigură toți amino acizii esențiali (ex. orez și fasole, humus, pita etc.). O consumare variată de asemena surse poate fi adecvată.

Fier Dietele vegetariene conțin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută față de fierul din surse de carne. Printre mâncărurile vegetariene bogate în fier se includ: fasolele negre, acaju, linte, ovăz, stafide, păstăi, boabe de soia, câteva cereale, semințe de floarea-soarelui, sos de tomate, pâine de grâu etc.. Dietele vegane sunt, de obicei, mai bogate în fier deoarece produsele lactate sunt scăzute în acest domeniu. Deficiența de fier este mai comună la femeile și copiii vegetarieni decât la consumatorii de carne, dar anemia cauzată de această deficiență este rară.

Calciu thumb|Masă vegetariană servită în avion Nivelul de calciu consumat de vegetarieni este identic cu cel al non-vegetarienilor. Totuși, procesul de mineralizare a oaselor se atașează de veganii care nu consumă destule verdețuri frunzoase, ce sunt abundente în calciu. Acest proces nu a fost găsit în lacto/ovo/lacto-ovo vegetarieni.

Vitamina B12