Cuvântul „Valahi” este un calc lingvistic (printre multe altele) pe care Academia Română nu-l numără printre cuvintele româneștiDicționarul Enciclopedic (vol. VII, ISBN 978-973-45-0578-4) îl definește ca o „denumire dată de străini” iar DEX-ul ca „nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare”: vezi .. Acest „exonim” (denumire străină dată de alte popoare: vlachs sau wallachians în engleză, walachen în germană, oláh în maghiară, βλάχοι în greacă, воло́хи în rusă, valaques în franceză, valacchi în italiană sau valacos în spaniolă) desemna, în limbile respective, populațiile romanizate din Europa Centrală și Balcani, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Termenul valah a fost folosit de vechii germani pentru a-i numi pe romani și pe galii romanizați.Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedicv, București, 1997, p. 50. Din lumea germană el a trecut apoi în cea slavă, pentru a-i desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, și de la ei în alte zone etnico-culturale.
Denumirea βλάχοι (vláhoi) în greacă, a fost preluată în limba română sub forma Vlahi (vezi acest articol) care după crearea statului modern român, devine denumirea preponderentă a aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor, pentru a-i deosebi de români. Totodată, în domeniul istoriei, denumirile wallachians, walachen, oláhok, volohi, valaques ș.a. sunt folosite de străini pentru a-i desemna pe români îndeosebi înaintea apariției statului modern român (dar și după), în timp ce pentru romanicii sud-dunăreni, străinii folosesc alte denumiri (vlachs, aromunen sau zinzaren, vláchok, vlahi ș.a.).
Note
Vezi și Jargon
Bibliografie Walach oder Vlach, în Romänische Revue Politisch-litterarische Monatsschrift (trad.: Revista Română Politico-literară, cu apariție lunară), V Jahrgang, 1889. Herausgeber Dr. Cornelius Diaconovich. Wien, pp. 214-222