BDSM este un termen umbrelă ce cuprinde o varietate de practici și dinamici interpersonale, adesea cu caracter erotic, care includ bondage-ul, disciplina, dominanța și supunerea, precum și sadomasochismul. Datorită diversității acestor practici, includerea în comunitatea sau subcultura BDSM se bazează în mare măsură pe autoidentificare și pe asumarea unei experiențe comune de explorare a sexualității non-normative.
Acronimul BDSM a fost înregistrat pentru prima dată într-un mesaj pe Usenet în anul 1991 și este interpretat ca o combinație a abrevierilor: B/D (Bondage & Discipline — Bondage și Disciplină) D/s (Dominance & submission — Dominare și supunere) S/M (Sadism & Masochism — Sadism și Masochism)
În prezent, termenul acoperă nu doar activități sexuale, ci și forme complexe de relaționare și subculturi distincte. Comunitățile BDSM sunt, de regulă, incluzive, primind persoane cu diverse preferințe, de la entuziaști ai fetișului pentru latex și jocuri de rol animaliere, până la persoane interesate de modificări corporale sau cross-dressing.
Activitățile BDSM sunt caracterizate prin adoptarea unor roluri complementare bazate pe o inegalitate de putere negociată, motiv pentru care consimțământul informat este pilonul central al acestor practici. Dominantul (Dom) și Supusul (Sub) sunt termeni care descriu controlul psihologic și ierarhia mentală. Top și Bottom descriu rolurile fizice: „top-ul” este cel care execută acțiunea, iar „bottom-ul” este cel care o primește.
Aceste roluri nu sunt întotdeauna suprapuse perfect; de exemplu, un „bottom” poate primi o pedeapsă corporală într-un context pur senzorial, fără a exista o dinamică de dominare psihologică profundă. Femeile dominante folosesc adesea termeni specifici precum „Domme” sau „Dominatrix”. Persoanele care alternează între aceste roluri sunt cunoscute sub denumirea de switches. Definiția exactă a acestor identități rămâne un subiect de dezbatere continuă în cadrul comunității.
Fundamentele BDSM
"BDSM" este un termen umbrelă pentru anumite tipuri de comportamente erotice între adulți consenzuali, cuprinzând diverse subculturi. Termenii pentru roluri variază semnificativ în cadrul acestor subculturi. "Top" și "dominant" sunt termeni larg utilizați pentru partenerii din relație sau activitate care sunt participanții fizic activi sau care dețin controlul în dinamica respectivă. "Bottom" și "supus" sunt utilizați pentru partenerii care sunt participanții fizic receptivi sau controlați. Interacțiunea dintre „tops” și „bottoms” — în care controlul fizic sau mental al celui „bottom” este predat celui „top” — este cunoscută sub denumirea de „schimb de putere” (power exchange), indiferent dacă este vorba despre o singură întâlnire sau o relație pe termen lung.
Acțiunile BDSM au loc adesea într-un interval de timp specific convenit de ambele părți, denumit „joc”, „scenă” sau „sesiune”. Participanții se bucură de aceste activități, chiar dacă multe dintre practici — cum ar fi provocarea durerii, umilirea erotică sau restricționarea fizică — ar fi neplăcute în alte circumstanțe. Activitatea sexuală explicită, cum ar fi penetrarea, poate avea loc în cadrul unei sesiuni, dar nu este esențială.
Din motive legale, astfel de interacțiuni sexuale explicite sunt rareori observate în spațiile publice de joc și uneori sunt interzise prin regulamentul petrecerii sau al spațiului respectiv. Indiferent dacă este vorba despre un „spațiu de joc” public — care poate fi o petrecere organizată într-un local special sau o „zonă” de joc într-un club de noapte — parametrii permisiunilor pot varia. Unele locații impun purtarea lenjeriei intime (sau a acoperitoarelor pentru sfârcuri), în timp ce altele permit nuditate completă și acte sexuale explicite.
Principiile fundamentale ale BDSM cer ca acesta să fie practicat cu consimțământul informat al tuturor părților implicate. Începând cu anii 1980, mulți practicanți au adoptat motto-ul "safe, sane and consensual" ("SSC" — sigur, lucid și consensual), ceea ce înseamnă că activitățile sunt sigure, participanții au discernământul necesar pentru a consimți și toți își dau acordul voluntar.Bill Henkin, Sybil Holiday: Consensual Sadomasochism : How to Talk About It and How to Do It Safely, page 64, Publisher: Daedalus Publishing Company 2006, Consensul reciproc stabilește o distincție legală și etică clară între BDSM și infracțiuni precum agresiunea sexuală sau violența domestică.
Unii practicanți preferă un cod de comportament diferit de SSC, cunoscut sub numele de „risk-aware consensual kink” (RACK). Acest model pune accent pe responsabilitatea individuală și pe consimțământul informat asupra riscurilor asumate. Susținătorii RACK argumentează că termenul „sigur” din SSC poate fi înșelător, deoarece nicio activitate nu este lipsită de riscuri, și că educarea despre pericole este esențială. Aceștia compară jocurile BDSM cu risc ridicat (sau „edgeplay”) cu sporturile extreme, unde practicanții trebuie să se informeze și să se antreneze pentru a diminua pericolele, în loc să pretindă că acestea nu există. RACK se concentrează mai mult pe conștientizare și pe negocierea riscului decât pe respectarea unor standarde universale de „siguranță”.
Consimțământul și acordul pentru o situație sadomasochistă pot fi oferite doar de persoanele care pot evalua rezultatele potențiale. Pentru un consimțământ valid, participanții trebuie să aibă la îndemână informațiile relevante (limitele scenei, riscurile, utilizarea unui cuvânt de siguranță etc.) și capacitatea mentală de a judeca situația. Aceste înțelegeri sunt uneori rezumate într-un „contract” scris, care stabilește ce este permis și ce nu.Dossie Easton, Janet W. Hardy: The New Topping Book, Greenery Press (CA) 2002,
Jocurile BDSM sunt structurate astfel încât partenerul să poată retrage consimțământul în orice moment, de exemplu prin utilizarea unui „cuvânt de siguranță” (safeword) convenit anterior. Dacă vorbirea este restricționată, se poate folosi un „semnal de siguranță” (cum ar fi scăparea unui obiect din mână). Ignorarea unui cuvânt de siguranță este considerată o abatere gravă și poate constitui o infracțiune, deoarece semnifică revocarea explicită a consimțământului. În relațiile stabile, pot exista și cuvinte de avertizare (ex: „galben” pentru a încetini intensitatea) distincte de cele de oprire totală („roșu”).
Terminologie și subtipuri
Inițialele BDSM provin de la:Philosophizing About Sex , PT 244 Bondage (încătușare/legare) și Disciplină (B&D) Dominare și supunere (D&s) Sadomasochism (sau S&M)
Acești termeni au înlocuit vechea denumire de „sadomasochism” deoarece acoperă o gamă mai largă de activități și se concentrează pe dinamica rolurilor, nu doar pe durere. Preferințele individuale se pot suprapune între aceste domenii.
Sub acronimul BDSM sunt incluse și diverse dinamici psihologice: Dominare masculină Supunere masculină Dominare feminină Supunere feminină
Termenul „bondage” descrie practica restricționării fizice, de obicei cu conotație sexuală.Matthias T. J. Grimme: Das Bondage-Handbuch. Anleitung zum erotischen Fesseln. Charon-Verlag, Hamburg 1999, . (German) Deși este o parte centrală a BDSM, uneori bondage-ul este tratat ca o disciplină de sine stătătoare.Lee "Bridgett" Harrington: Shibari You Can Use: Japanese Rope Bondage and Erotic Macramé, Mystic Productions 2007, . Bondage-ul implică imobilizarea partenerului folosind cătușe, frânghii sau dispozitive precum Crucea Sf. Andrei sau spreader bars (bare de separare).
Termenul „disciplină” se referă la controlul comportamental prin reguli și pedepse. Acestea pot fi fizice (lovirea cu bastonul), psihologice (umilirea) sau pot implica pierderea libertății (izolarea). Un aspect important este antrenamentul structurat al partenerului submisiv.Bill Henkin, Sybil Holiday: Consensual Sadomasochism: How to Talk About It and How to Do It Safely, page 71, Daedalus Publishing Company, 1996, .
Dominarea și supunerea (D/s) reprezintă un set de ritualuri legate de transferul de control între persoane într-un context erotic sau de stil de viață. Aceasta explorează latura mentală a BDSM-ului și poate fi prezentă și în relații care nu implică neapărat elemente fizice de sadomasochism.
Contractele BDSM sunt adesea redactate pentru a documenta consimțământul formal și limitele relației. Scopul lor este de a încuraja negocierea prealabilă, deși nu au valoare juridică. Ele sunt însă obligatorii din punct de vedere etic în cadrul comunității, iar încălcarea lor poate duce la pierderea respectului social în rândul membrilor acesteia.
În general, participanții la BDSM depun eforturi mai mari de negociere și învățare a măsurilor de siguranță comparativ cu relațiile convenționale.
În dinamica D/s, dominantul este „top”, iar supusul este „bottom”. În S/M, sadistul este de obicei „top”, iar masochistul este „bottom”, deși aceste roluri pot fi interschimbabile sau complexe (de exemplu, un dominant care se bucură de masochism).
Etimologie Termenul sadomasochism provine de la „sadism” și „masochism”, însă înțelesul lor în BDSM diferă de cel din psihologia clinică, unde adesea implică suferință patologică sau lipsa consimțământului. Sadomasochismul se referă la schimbul de durere fizică sau emoțională. Sadismul descrie plăcerea derivată din provocarea durerii sau umilinței, în timp ce masochismul reprezintă plăcerea de a le primi, totul într-un cadru consensual. Scenele de acest tip pot părea extreme pentru observatorii externi, dar nu trebuie confundate cu violența reală sau cu accidentele.
Numele provin de la Marquis de Sade și Leopold von Sacher-Masoch. Deși aceștia au dat numele termenilor, scrierile lui de Sade nu respectă standardele moderne de consimțământ informat.cp: Marquis de Sade: The 120 Days of Sodom, Pbl. ReadHowYouWant (1 December 2006), , pages 407–409 În secolul al XIX-lea, termeni precum „perversiune” au început să fie folosiți medical. Psihiatrul Richard von Krafft-Ebing a introdus oficial termenii în comunitatea medicală în 1890.Details describing the development of the theoretical construct "perversion" by Krafft-Ebing and his relation to this terms, see Andrea Beckmann, Journal of Criminal Justice and Popular Culture, 2001; 8(#2) 66–95 online at Deconstructing Myths
În 1905, Sigmund Freud a descris aceste comportamente ca fiind rezultate ale unei dezvoltări psihice deficitare, viziune ce a predominat decenii la rând. Termenul compus „sado-masochism” a fost utilizat prima dată de Isidor Isaak Sadger în 1913.Isidor Isaak Sadger: "Über den sado-masochistischen Komplex" in: Jahrbuch für psychoanalytische und psychopathologische Forschungen, Bd. 5, 1913, S. 157–232 (German)
Spre sfârșitul secolului XX, activiștii BDSM au respins aceste modele clinice bazate pe psihopatologie, argumentând că observațiile lui Freud și Krafft-Ebing se limitau la pacienți cu tulburări psihice.Krueger & Kaplan 2001, p. 393: "The DSM nomenclature referring to sexual psychopathology has been criticized as being vague and not having undergone DSM field trials." (Note: "DSM" here is not related to "BDSM".) Comunitatea modernă a adoptat acronimul „BDSM” tocmai pentru a se distanța de conotațiile patologice ale vechii terminologii „S&M”.
Aspecte comportamentale și fiziologice
BDSM este adesea înțeles greșit ca fiind „totul despre durere”. Freud a fost contrariat de complexitatea faptului că practicanții BDSM se implică în acțiuni care par autodistructive sau dureroase. În realitate, practicanții sunt preocupați în primul rând de dinamica puterii, umilire și plăcere. Aspectele D/s (Dominare și supunere) și B/D (Bondage și Disciplină) pot să nu includă deloc durere fizică, concentrându-se exclusiv pe senzațiile psihologice și emoționale.